Henric Sanielevici

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Henric Sanielevici
Henric Sanielevici.png
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Botoșani, România Modificați la Wikidata
Decedat (75 de ani) Modificați la Wikidata
București, Republica Populară Română Modificați la Wikidata
NaționalitateRomân
CetățenieFlag of Romania (1948-1952).svg România Modificați la Wikidata
Ocupațiebiolog
antropolog[*]
lingvist[*]
istoric
filozof
sociolog[*]
critic literar[*]
biograf[*]
traducător Modificați la Wikidata
Activitate
Alte numeHenri Sanielevici, Henry Sanielevici, Enric Sanielevici, H. Sanielevich, Hasan
Lucrări remarcabileÎncercări critice (1909)
Cercetări critice și filosofice (1916)
Poporanismul reacționar (1921)
La Vie des mammifères et des hommes fossiles (1926)
În slujba Satanei?!... (1935)
A influențat peOctav Botez, Alexandru Claudian, Mircea Eliade, Garabet Ibrăileanu, Petre Pandrea
Oraș natalBotoșani
Înălțime1,75 m

Henric Sanielevici (prenumele, de asemenea Henri, Henry sau Enric, numele de asemenea Sanielevich; n. 21 septembrie 1875 – d. 19 februarie 1951) a fost un jurnalist și critic literar român de origine evreiască[1], amintit, de asemenea, pentru activitatea sa în antropologie, etnografie, sociologie și zoologie. Inițial, un militant socialist din cercul politico-filosofic a lui Constantin Dobrogeanu-Gherea, el a încorporat alte influențe și în 1905 și-a creat propria revistă de critică literară, Curentul Nou. Sanielevici și prietenul său Garabet Ibrăileanu au fost printre fondatorii „Poporanismului”, o mișcare țărănească și orientată spre stânga. Cu toate acestea, Sanielevici se desprinde curând atât de marxism, cât și de agrarianism, criticând literatura română tradiționalistă, și prorocea neoclasicismul pentru oamenii muncii. Polemica puternică cu școala rivală a revistei Sămănătorul l-a izolat de alți poporaniști, pe care i-a denunțat în cele din urmă ca fiind „reacționari”. Mai multe controverse au înconjurat atitudinile sale ambigue din timpul Primului Război Mondial.

Din 1920, Sanielevici a fost o figură de stânga izolată, editând o versiune nouă a ziarului Curentul Nou și afiliându-se numai cu popularul cotidian Adevărul.

Referințe[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Adrian Jicu, „Dinastia Sanielevici. Printul Henric intre uitare si reabilitare”, Editura Cartea Românească, 2008 - recenzie - [1]

Legături externe[modificare | modificare sursă]