Héroes del Silencio

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Héroes del Silencio
Heroes del Silencio Sevilla Oct 07.jpg
Héroes del Silencio
Date personale
OrigineZaragoza, Aragon, Spania
Gen muzicalRock, hard rock, post-punk
Ani de activitate1984–1996, 2007
Case de discuriEMI
Colaborare cuZumo de Vidrio
PremiiPremios Ondas[*]  Modificați la Wikidata
Membri
Enrique Bunbury (vocal, chitară acustică, harmonica)
Juan Valdivia (chitară)
Joaquin Cardiel
(bas, back vocal)
Pedro Andreu (drums)
Foști membri
Alan Boguslavsky
Gonzalo Valdivia
Prezență online

Héroes del Silencio (în traducere: „Eroii liniștii”) probabil cea mai cunoscută trupă spaniolă din toate timpurile.[necesită citare]


Când au apărut, în Spania a fost o întreaga demență comparabilă doar cu haosul pe care l-ați observat în filmările de arhivă de la concertele Elvis Presley sau Beatles. .

Au inovat cu fiecare album: de la un prim album alternativ/new-wave gen REM, la un al doilea și al treilea gen U2/INXS și la (pen)ultimul, al patrulea, de factură magic-rock/gothic cu o groază de efecte. Ultimul, Rarezas, este o colecție de piese neapărute și piese live.
S-au despărțit (deși neoficial) acum câțiva ani din cauza disensiunilor dintre membri.
Au cunoscut un succes gigantic și continuă să fie vânați de mass-media și acum.
Nu există chitarist spaniol care să nu știe cel puțin un cântec de-al lor și cel mai cântat este "Heroe de Leyenda". Heroes del Silencio se formează în 1984, an în care vocalistul Enrique Bunbury intra în grupul fraților Juan și Pedro Valdivia - Zumo de Vidrio. Ca o curiozitate, Bunbury începe prin a fi baterist. Într-o zi însă Juan Valdivia îl aude pe Bunbury cântând o piesă de David Bowie și imediat îl dă afară pe un anume vocalist Javier - vărul lui Juan Valdivia(!) - , astfel Bunbury devenind solist vocal. În 1985, Pedro Valdivia, fratele lui Juan Valdivia, decide să părăsească grupul și să se ocupe mai mult de studiile lui de medicină, astfel încât în trupa se incorporează Pedro Andreu și Joaquin Cardiel, ajungându-se astfel la componența finală. După această schimbare profundă membrii trupei Zumo de Vidrio decid să schimbe și numele, chiar dacă nu aveau nimic concret aveau niște embleme cu unele propuneri de denumire care erau de fapt numele primelor lor piese: Olvidado sau Heroes del Silencio sau Holograma. În drum spre un post radio, în lift, cei 4 se întreabă: ia să vedem...cum ne numim? Atunci au decis să schimbe numele cântecului Heroes del silencio în Heroe de leyenda, iar ei încep să se numească Heroes del Silencio. În 1986 sunt câștigătorii festivalului din Benidorm și lumea începe să îi cunoască. Câștigă cu ușurință concursul radio Cadena (Zaragoza), ajung în faza finală în Zaragoza și trebuiau să iasă primii pentru a semna un contract pentru a înregistra un album dar întâmplarea face că era atât de devreme încât lipseau inclusiv câțiva membri din juriu și au fost eliminați. Legendă? Adevăr??
Cert este că abia în 1987 reușesc să semneze după multe lupte și muncă de convingere un contract cu EMI-Odeon SA și cu producătorul Gustavo Montesano. În același an apare mini-LP-ul numit Heroye de Leyenda.
Anul următor 1988 - apare albumul “El Mar No Cesa (Marea nu se oprește de fapt un joc de cuvinte pornit de la aforismul spaniol El Mal No Cesa Răul nu se oprește), un album alternativ/new-wave confundat de profani cu folk-rockul. Piese representative: Mar Adentro, Flor Venenosa, La Vision de Vuestras Almas, Olvidado, Heroye de Leyenda.
Albumul a fost urmat de un turneu spaniol de 70 de concerte. Presa din orașul lor de baștină Zaragoza începe să vorbească insistent despre ei. Aceasta a atras atenția unui nume greu al scenei new-wave, veteranul Roxy-Music, chitaristul Phil Manzanera, care fiind hispano-american avea avantajul de a înțelege versurile cântecelor. Phil Manzanera le devine producător pentru următoarele două albume.
Astfel în 1990 apare albumul Senderos del Traicion (Căile tradarii) cu un sound întrucâtva schimbat spre indie/alternative însă păstrând mai ales pe anumite piese și o linie postpunk/new-wave. Pe acest album prima piesă este probabil cea mai cunoscută a spaniolilor, numită Entre Dos Tierras (între două pământuri). Alte hituri: Maldito Duende, Senda, La Carta, Malas Intenciones, Oracion, Con Nombre de Guerra, El Cuadro II. Albumul se vinde în circa 400 000 de copii, este urmat de un turneu în Spania în 1990 și de turneul din 1991 numit Senda 91, apărut și ca album live, care acoperă numeroase țări europene și americane. În 1991 Heroes del Silencio cânta la festivalul "Rock Against Racism" în Berlin, ceea ce le va aduce cohorte de fani germani pentru mulți ani. Succes răsunător au și în Belgia, Franța și Elveția, unde trupa își câștigă o sumedenie de fani. De asemenea, pe parcursul turneului, la Ciudad de Mexico s-au cunoscut cu chitaristul Alan Boguslafsky. Cu videoclipul de la Entre Dos Tierras apar la MTV Most Wanted și la celelălte canale TV .
În 1993 apare albumul El Espiritu del Vino (Spiritul vinului). Piese reprezentative: Tesoro, La Herida, Sirena Varada, Flor de Loto, Sangre Hirviendo, Bendecida 2, La Alacena. Albumul este urmat de cooptarea lui Alan Boguslafsky și megaturneul mondial El Camino del Exceso” compus din numeroase leg-uri și continuat pe tot parcursul anului 1994. Se prezintă și la festivalurile Nurburgring și Rock Am Ring. Turneul a fost excesiv de lung pe parcursul lui aparând disensiuni între membrii trupei dar și cu Phil Manzanera, la care de altfel vor renunța. Cu toate acestea, mania Heroes Del Silencio cuprinde cam toată lumea hispanică precum și numeroase alte țări. În Spania, Portugalia, Mexic mișcarea fanilor capătă forme de adulație și isterie.
Cu Alan Boguslafsky membru cu drepturi depline și cu un nou producător, Bob Erzin, băieții având deja grave probleme cu viciile și celebritatea, s-au adunat în Spitalul Bensaque ascuns în Pirinei și au compus multe piese, dintre care 12 vor intra pe noul album, care va fi înregistrat la Los Angeles, S.U.A.
În 1995 apare Avalancha (Avalanșa). Piese representative: Iberia Summergida, Parasiempre, En Brazos De La Fiebre, La Chispa Adecuada, Opio, La Espuma de Venus. Avalancha este un album alternative/grunge/goth/magic-rock cu influențe oculte și cu foarte multe referiri simbolice în versuri: animale și personaje totemice, experiențe onirice, vrăjitorii, ocultism, magie etc...
Trupa însă este ca și pulverizată deși urmează Avalancha Tour, cel mai mare de până atunci, acoperind o jumătate de glob și durând până în 1997 , pe parcursul acestuia aparând și albumul dublu live Parasiempre. Însă practic după acest turneu trupa este deja istorie.
În 1998 apare albumul Rarezas (Rarități) conținând câteva piese neapărute deși compuse mai demult cum ar fi Apuesta Por El Rock'n'Roll, Babbel, Medicina Humeda și Virus precum și niște piese cunoscute live sau reinterpretate acustic. Deși trupa nici nu s-a desființat dar nici nu trăiește, în 2000 apare un album numit Canciones 84-96 un fel de best of, în 2003 o nouă colecție gen best-of numită Musicos Poetas y Locos (Cântăreți, poeți și nebuni), iar în 2005 un nou album cu piese live interpretate în 1995 numit El Ruido Y La Furia (Zgomotul și furia).
Bunbury continuă își urmeze cariera solo, lansând mai multe albume, începând să utilizeze sintetizatoare, ceilalți având și ei diferite proiecte solo sau în colaborare cu alte trupe.
Versurile cântecelor Heroes del Silencio, integral în limba spaniolă, sunt adevărate poeme. Sunt lucrate în cel mai mic amănunt și pline de semnificații. De altfel ei recunosc că au fost influențați de nume mari ale culturii mondiale: Charles Baudelaire, William Blake, Oscar Wilde, Jorge Manrique, Antonio Machado, Mario Benedetti, Alejandro Casona.

In 2007, trupa se reuneste pentru un turneu in peste 20 de orase din intreaga lume.

Componența (1985-1998)[modificare | modificare sursă]

Enrique Bunbury Enrique Ortiz de Landazuri Izardui n. 11 august 1967 Zaragoza - voce, chitară acustică
Pedro Andreu n. 15 aprilie 1966 Zaragoza – tobe, chitară acustică
Joaquin Cardiel n. 2 iunie 1965 Zaragoza – chitară bass, backing vocals
Juan Valdivia Navarro n. 3 decembrie 1965 Segovia – chitară solo
Din 1993 până în 1995 li se adaugă al doilea chitarist, care nu era spaniol:
Alan Boguslafsky - n. 18 mai 1965, Los Angeles, SUA – chitară, backing vocals

Discografie[modificare | modificare sursă]

Albume de studio[modificare | modificare sursă]

Înregistrări live[modificare | modificare sursă]

Compilații[modificare | modificare sursă]

  • Rarezas (outtakes and rare versions) (1998)
  • Edición del Milenio (4-CD boxset) (1999)
  • Canciones 1984-1996 (2-CD set) (2000)
  • Antología Audiovisual (2004)
  • Héroes del Silencio: The Platinum Collection (3 CD, 2 DVD) (2006)

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ „Heroes del Silencio - Live in Germany (album)”. spanishcharts.com. Hung Medien. Accesat în . 

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Heroes del silencio