Hélène Langevin-Joliot
| Hélène Langevin-Joliot | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Hélène Gabrielle Joliot  |
| Născută | (97 de ani) Paris, Île-de-France, Franța |
| Părinți | Frédéric Joliot-Curie Irène Joliot-Curie |
| Frați și surori | Pierre Joliot[*] |
| Căsătorită cu | Michel Langevin[*] |
| Copii | Yves Langevin[*] |
| Cetățenie | .svg){kind=small} Franța |
| Ocupație | fiziciană fizician nuclearist[*] scriitoare |
| Limbi vorbite | limba franceză[4][5] |
| Activitate | |
| Rezidență | Antony |
| Domeniu | fizică nucleară |
| Instituție | Facultatea de Științe din Paris[*] Université Paris-Saclay[*][1] Faculté des sciences d'Orsay[*] Centrul Național Francez de Cercetări Științifice[2] |
| Alma Mater | École supérieure de physique et de chimie industrielles de la ville de Paris Facultatea de Științe din Paris[*][3] |
| Premii | Comandor al Legiunii de Onoare[*] Ordinul Național de Merit în grad de Mare Cruce[*] () grand officier de l'ordre national du Mérite[*] () |
Modifică date / text  | |
Hélène Langevin-Joliot (n. , Paris, Île-de-France, Franța) este o fiziciană nuclearistă franceză. Ea a fost educată la IN2P3 (Institut national de physique nucléaire et de physique des particules) din Orsay, un institut înființat de părinții săi, Irène și Frédéric Joliot-Curie. Este membră a comitetului consultativ al guvernului francez.[6] În prezent, activează ca profesor de fizică nucleară la Institutul de Fizică Nucleară al Universității din Paris și este director de cercetare la CNRS. Este de asemenea cunoscută pentru încurajarea în mod activ a femeilor pentru a urma o carieră în domenii științifice.[7][8] Este președinta comisiei care decernează premiul de excelență „Marie Curie”, un premiu acordat cercetătorilor europeni emineți.[9]
Familie
[modificare | modificare sursă]Hélène Langevin-Joliot provine dintr-o familie de oameni de știință renumiți.
- Bunicii ei materni au fost Marie și Pierre Curie, celebri pentru studiile lor asupra radioactivității, pentru care au câștigat în 1903 Premiul Nobel pentru fizică, alături de Henri Becquerel. Marie Curie este singura persoană care a câștigat Premiul Nobel în două domenii diferite, fiind premiată pentru chimie în 1911 pentru descoperirea elementelor radiu și poloniu.
- Părinții ei au fost Jean Frédéric Joliot-Curie (născut Jean Frédéric Joliot) și Irène Joliot-Curie (născută Irène Curie). Aceștia au câștigat Premiul Nobel pentru chimie în 1935 pentru descoperirea radioactivității artificiale.
- Fratele ei, Pierre Joliot a fost un biofizician remarcabil, care a contribuit la studiul fotosintezei.
Hélène Langevin-Joliot acordă în mod regulat interviuri asupra istoriei predecesorilor săi.[8][10] A scris introducerea cărții Radiation and Modern Life: Fulfilling Marie Curie's Dream, inclusiv o scurtă istorie a familiei Curie.[11]
Soțul său, Michel Langevin, a fost nepotul faimosului fizician Paul Langevin, fiind – la rândul său – fizician nuclearist. Fiul lor, Yves (n. 1951), este astrofizician.[10][12]
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ https://www.idref.fr/072310200#727 Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ https://www.radiofrance.fr/personnes/helene-langevin-joliot Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ Système universitaire de documentation
- ^ IdRef, accesat în
- ^ CONOR.SI[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ „Rencontre avec Hélène Langevin-Joliot” (în French). canslup.unilim.fr. Accesat în .[nefuncțională] Google translation
- ^ „Madam {sic} Curie's Legacy”. best.me.berkely.edu. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ a b „An Interview with Hélène Langevin-Joliot, the Granddaughter of Pierre and Marie Curie”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „First EU Marie Curie Awards in recognition of world-class achievements in European research”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ a b „Marie & Pierre Curie's granddaughter, Hélène Langevin-Joliot, visits the United States”. Eurekalert.org. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Radiation and modern life Fulfilling Marie Curie's dream”. PMC 1359067
.
- ^ „Family Records”. Arhivat din original la . Accesat în .
