György Lukács

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
György Lukács

György Lukács, născut György Bernát Löwinger, (n. 13 aprilie 1885, Budapesta - d. 4 iunie 1971, Budapesta) a fost un filozof marxist, critic, istoric literar și estetician maghiar de origine evreiască.

A fost un reprezentant important al esteticii marxiste din secolul al XX-lea, creator al unui sistem întemeiat pe principiile materialismului dialectic și istoric.

În concepția sa, arta oferă imaginea lumii raportată la aspirațiile subiectivității umane, fiind o reflectare antropomorfizantă a existenței, particularizând conștiința umanității pe o treaptă determinată a evoluției social-istorice.

Ca activist comunist, a făcut parte în 1919 din guvernul Republicii Sovietice Ungare și a fost comisar politic în Armata Roșie maghiară. În această calitate a ordonat execuția a opt soldați din divizia sa, în urma unei înfrângeri. Ulterior a trăit în exil la Viena, făcând parte din curentul stângist al mișcării comuniste, iar din 1930 a locuit în URSS.[necesită citare]

După război a participat la crearea regimului comunist din Ungaria, inclusiv la persecutarea intelectualilor necomuniști. În 1956 a fost ministru în guvernul comunist reformist al lui Imre Nagy, dar ulterior a evitat condamnarea și, făcându-și ”autocritica”, a rămas fidel regimului. În opinia sa, Stalin ar fi fost un ”mare tactician”, dar nu și un adevărat marxist, iar lipsurile sistemului comunist s-ar fi datorat primatului ”practicii” în raport cu ”teoria”, insuficient dezvoltată.[necesită citare]

Lukács, căruia "Istorie și conștiință de clasă" i-a adus "recunoașterea" ca „cel mai inteligent teoretician marxist de după Marx”, afirmă „Distrugerea revoluționară a societății e unica soluție (s.n.). O asemenea răsturnare de proporții mondiale a valorilor nu poate avea loc fără anihilarea vechilor valori și crearea unora noi de către revoluționari”. El fixează ca scop prioritar distrugerea fundamentului familial şi civilizațional creştin al Occidentului; Ungaria, 1919: Crearea omului nou prin „terorism cultural” şi educaţie sexuală.

Devenit vicecomisar pentru cultură sub regimul bolșevic al lui Bela Kun, în Ungaria anilor 1919, Lukács a lansat ceea ce va fi cunoscut sub numele de „terorism cultural”, inclusiv un program radical de educație sexuală în școlile ungurești. Copiii erau instruiți în teme precum „iubirea liberă”, raporturile sexuale, natura „arhaică” a codurilor familiei burgheze, caracterul demodat al monogamiei și irelevanța religiei ce privează omul de plăceri. Femeile erau instigate la revoltă împotriva normelor sexuale tradiționale. Campania „Terorismului cultural” inițiată de Lukacs a fost precursoarea a ceea ce „corectitudinea politică” va genera mai târziu în școlile americane.

Scrieri[modificare | modificare sursă]

  • 1923: Geschichte und Klassenbewusstsein ("Istorie și conștiință de clasă")
  • 1963: Die Eigenart des Ästhetischen ("Specificul esteticului")
  • 1946: Nagy orosz realisták ("Mari realiști ruși")
  • 1948: Essays über Realismus ("Eseuri despre realism")
  • 1955: Probleme des Realismus ("Probleme ale realismului")
  • 1947: Goethe und seine Zeit ("Goethe și timpul său")
  • 1948: Karl Marx und Friedrich Engels als Literaturhistoriker ("Karl Marx și Friedrich Engels ca istorici literari")
  • 1949: Thomas Mann. Sein Werk im Spiegel der Zeitgeschichte ("Thomas Mann. Opera sa în istoria timpului")
  • 1949: Der russische Realismus in der Weltliteratur ("Realismul rus în literatura universală")
  • 1951: Deutsche Realisten des 19. Jahrhunderts ("Realiștii germani ai secolului al XIX-lea")
  • 1955: Der historische Roman ("Romanul istoric")
  • 1957: Zur Gegenwartsbedeutung des kritischen Realismus ("Despre semnificația actuală a realismului critic").
  • 1963: Die Eigenart des Ästhetischen I-II.