György Lukács
| Acest articol necesită referințe suplimentare pentru verificare. Vă rugăm ajutați la îmbunătățirea articolului prin adăugarea de surse de încredere. Materialele fără referințe vor fi marcate ca atare și eventual șterse.({{{dată}}}) |
| Punctul de vedere neutru al acestui articol sau al acestei secțiuni este disputat. Vă rugăm să consultați părerile exprimate în pagina de discuții. Vă rugăm să nu ștergeți eticheta până la rezolvarea disputei. |
György Lukács, născut György Bernát Löwinger, (n. 13 aprilie 1885, Budapesta - d. 4 iunie 1971, Budapesta) a fost un filozof marxist, critic, istoric literar și estetician maghiar de origine evreiască.
A fost un reprezentant important al esteticii marxiste din secolul al XX-lea, creator al unui sistem întemeiat pe principiile materialismului dialectic și istoric.
În concepția sa, arta oferă imaginea lumii raportată la aspirațiile subiectivității umane, fiind o reflectare antropomorfizantă a existenței, particularizând conștiința umanității pe o treaptă determinată a evoluției social-istorice.
Conducătorul tezei sale de doctorat a fost profesorul Felix Somló de la Universitatea Franz Joseph din Cluj, care ulterior s-a sinucis în semn de protest față de perspectiva exilului de la Cluj la Szeged.
După război a participat la crearea regimului comunist din Ungaria, inclusiv la persecutarea intelectualilor necomuniști. În 1956 a fost ministru în guvernul comunist reformist al lui Imre Nagy, dar ulterior a evitat condamnarea și, făcându-și ”autocritica”, a rămas fidel regimului. În opinia sa, Stalin ar fi fost un ”mare tactician”, dar nu și un adevărat marxist, iar lipsurile sistemului comunist s-ar fi datorat primatului ”practicii” în raport cu ”teoria”, insuficient dezvoltată.[necesită citare]
Lukács, căruia "Istorie și conștiință de clasă" i-a adus "recunoașterea" ca „cel mai inteligent teoretician marxist de după Marx”, afirmă „Distrugerea revoluționară a societății e unica soluție (s.n.). O asemenea răsturnare de proporții mondiale a valorilor nu poate avea loc fără anihilarea vechilor valori și crearea unora noi de către revoluționari”. El fixează ca scop prioritar distrugerea fundamentului familial și civilizațional creștin al Occidentului; Ungaria, 1919: Crearea omului nou prin „terorism cultural” și educație sexuală.[necesită citare]
Scrieri
[modificare | modificare sursă]- 1923: Geschichte und Klassenbewusstsein ("Istorie și conștiință de clasă")
- 1963: Die Eigenart des Ästhetischen ("Specificul esteticului")
- 1946: Nagy orosz realisták ("Mari realiști ruși")
- 1948: Essays über Realismus ("Eseuri despre realism")
- 1955: Probleme des Realismus ("Probleme ale realismului")
- 1947: Goethe und seine Zeit ("Goethe și timpul său")
- 1948: Karl Marx und Friedrich Engels als Literaturhistoriker ("Karl Marx și Friedrich Engels ca istorici literari")
- 1949: Thomas Mann. Sein Werk im Spiegel der Zeitgeschichte ("Thomas Mann. Opera sa în istoria timpului")
- 1949: Der russische Realismus in der Weltliteratur ("Realismul rus în literatura universală")
- 1951: Deutsche Realisten des 19. Jahrhunderts ("Realiștii germani ai secolului al XIX-lea")
- 1955: Der historische Roman ("Romanul istoric")
- 1957: Zur Gegenwartsbedeutung des kritischen Realismus ("Despre semnificația actuală a realismului critic").
- 1963: Die Eigenart des Ästhetischen I-II.
Note
[modificare | modificare sursă]- ↑ „György Lukács” (în rusă). Moscova: Краткая литературная энциклопедия[*]. . OCLC 1420652. Wikidata Q4239850.
- 1 2 Bibliothèque nationale de France. „György Lukács” (în franceză). Autoritatea BnF[*]. Wikidata Q19938912. Accesat în .
- 1 2 Biblioteca Națională a Germaniei. „György Lukács” (în germană). Gemeinsame Normdatei. Wikidata Q36578. Accesat în .
- ↑ „György Lukács” (în engleză). SNAC. Wikidata Q29861311. Accesat în .
- ↑ „Краткая литературная энциклопедия” (în rusă). Moscova: Marea Enciclopedie Rusă. . OCLC 1420652. Wikidata Q4239850.
- 1 2 Otto Schmidt; Serghei Ivanovici Vavilov; Boris Vvedensky; Alexandr Mihailovici Prohorov, ed. (), Лукач Дьёрдь (în rusă) (ed. 3), Moscova: Marea Enciclopedie Rusă, OCLC 14476314, Wikidata Q17378135
- 1 2 3 „Catalogul Bibliotecii Naționale Germane” (în germană). Wikidata Q23833686. Accesat în .
- ↑ Otto Schmidt; Serghei Ivanovici Vavilov; Boris Vvedensky; Alexandr Mihailovici Prohorov, ed. (), Лукач Дьёрдь (în rusă) (ed. 3), Moscova: Marea Enciclopedie Rusă, OCLC 14476314, Wikidata Q17378135
- ↑ Andrew Bell. „Gyorgy Lukacs” (în engleză). Ilustrator: Andrew Bell. Encyclopædia Britannica Online[*]. OCLC 71783328. OL 15859174W. Wikidata Q5375741. Accesat în .
- ↑ „Academia de Arte din Berlin”. Wikidata Q414110. Accesat în .
- ↑ https://library.hungaricana.hu/hu/view/BFLV_bn_25_07_1999_3_2/?pg=77&layout=s. Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - 1 2 István Vida (). Az Ideiglenes Nemzetgyűlés almanachja 1944–1945 (în maghiară). Budapesta. p. 269. ISBN 963-03-3857-2. Wikidata Q131563461. Accesat în . zero width space character în
|titlu=la poziția 4 (ajutor) - 1 2 „György Lukács”. CONOR.SI[*]. Wikidata Q16744133.
- 1 2 3 4 „Történelmi Tár” (în maghiară). Wikidata Q130288890. Accesat în .
- ↑ „György Lukács”. Internet Archive. pp. 10–11. OL 9567105A. Wikidata Q461.
- ↑ Otto Schmidt; Serghei Ivanovici Vavilov; Boris Vvedensky; Alexandr Mihailovici Prohorov, ed. (), Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978) (în rusă) (ed. 3), Moscova: Marea Enciclopedie Rusă, OCLC 14476314, Wikidata Q17378135