Grigore Sălceanu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Grigore Sălceanu
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Galaţi, România Modificați la Wikidata
Decedat (79 de ani) Modificați la Wikidata
Constanța, România Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania (1965-1989).svg România Modificați la Wikidata
Ocupațiepoet
dramaturg Modificați la Wikidata
Activitate
Limbilimba română  Modificați la Wikidata

Grigore Sălceanu (n. 23 aprilie 1901, Galați- d. 19 iulie 1980, Constanța) a fost un poet și dramaturg român, membru titular al Uniunii Scriitorilor din România.

Biografie[modificare | modificare sursă]

După studiile primare de la Galați a continuat studiile liceale la Liceul Vasile Alecsandri din Galați, liceul Spiru Haret din Tulcea și Liceul Mircea cel Bătrân din Constanța.

Din 1922 a urmat Facultatea de Litere și Filozofie la Universitatea din București. În acest timp a frecventat și cenaclul literar condus de criticul Mihail Dragomirescu.

A continuat studiile la Sorbona, unde a urmat cursurile unor profesori ca Daniel Mornet, André Le Breton, Gustave Michaud.

După terminarea studiilor și întoarcerea în țară a fost numit profesor la Liceul Mircea cel Bătrân din Constanța, devenind titularul catedrei de limba franceză. Ca profesor, a început să colaboreze la revistele: Analele Dobrogei, Convorbiri literare, Ritmul vremii, Salonul literar, Făt-Frumos și Universul literar.

În 1936 a întemeiat la Constanța un cenaclu literar, pe care l-a condus timp de 20 de ani, îndrumând tinerele talente dobrogene.

Grigore Sălceanu s-a ocupat și de traduceri, traducând din limba franceză în română poemele Omul și marea de Charles Baudelaire, Napoleon II de Victor Hugo și Nevermore de Paul Verlaine.

Grigore Sălceanu a tradus în limba franceză poemul Luceafărul de Mihai Eminescu și poeziile populare Miorița și Meșterul Manole.

Scrieri[modificare | modificare sursă]

Volume de versuri:

  • Flori de mare (1928)
  • Fierbea azi-noapte marea (1933)
  • Basmul Smeilor (poeme feerice) (1934)
  • Feerie (1936)
  • Nopți pontice (1937)
  • Fata de împărat (1941)
  • Poemul creațiunii (1942)

Dramaturgie:

  • Ovidius, (tragedie în cinci acte)
  • Tropaeum Traiani (dramă în versuri)

Ambele piese au fost jucate pe scena Teatrului Dramatic din Constanța.

  • Decebal (piesă în versuri)
  • Turnul de rubin (piesă în proză)
  • Țara vânturilor (piesă în proză)

Premii și distincții[modificare | modificare sursă]

A fost decorat în 20 aprilie 1971 cu Ordinul Meritul Cultural clasa a III-a (1971) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român”.[1]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Decretul nr. 138 din 20 aprilie 1971 privind conferirea unor ordine ale Republicii Socialiste România, text publicat în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România din 31 decembrie 1971.