Gheorghe Pompilian

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Gheorghe Pompilian
Date personale
Născut[1] Modificați la Wikidata
Ploiești, Țara Românească Modificați la Wikidata
Decedat (71 de ani) Modificați la Wikidata
București, România[2] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuElena Zossima[3]
CopiiConstanța Pompilian-Zossima[3]
Cetățenie Țara Românească
 România Modificați la Wikidata
Ocupațiepictor
jurnalist Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Activitate
StudiiAccademia nazionale di San Luca[*][[Accademia nazionale di San Luca (Italian association of artists in Rome)|​]]  Modificați la Wikidata
PregătireConstantin Lecca  Modificați la Wikidata
Mișcare artisticăacademism  Modificați la Wikidata

Gheorghe (George) Ioachim Pompilian (n. , Ploiești, Țara Românească – d. , București, România) a fost un profesor, ziarist și pictor român adept al academismului. El a fost un decorator de biserici care a asimilat doctrina academismului din sursele occidentale. Pompilian a urmat Accademia di San Luca de la Roma ca și Gheorghe Tattarescu.[4] Pasionat de pictură, artistul a fost atras de arta barocă pe care a găsit-o în galeriile publice din capitala Italiei. Având afinități cu corifeii lui Caravaggio, el a importat în România ecoul frământărilor și neliniștile acestui pictor ce era supranumit „pictorul blestemat” ( în italiană pittore maladetto ).[5] De aceea, a spus Ion Frunzetti că, Pompilian a avut în România o poziție incertă, chiar stranie, în arta plastică românească. Un motiv pentru care istoricul de artă a făcut o asemenea afirmație este că după cinci ani de muncă la decorarea Bisericii Sfântul Gheorghe Nou din București, publicul român a rămas dezorientat de noutatea și maniera de execuție a acesteia. Gheorghe Pompilian a vrut să realizeze o pictură capabilă să miște sufletul celor care o privesc. Rezultatul obținut era în totală opoziție cu lucrările similare făcute de adepții școlii lui Gheorghe Tattarescu sau Constantin Lecca, care practicau o pictură rutinară ieșită parcă din existența unei singure dorințe, aceea de a picta zilnic o suprafață de perete caligrafiind rețete pregătite cu mult înainte, sau chiar copiind gravuri de pe cartoane. Artistul a dezvăluit în pictura de la Biserica Sf. Gheorghe Nou din București o ardoare secretă, un freamăt interior, ce rămân vizibile în pofida stângăciilor de execuție ale tehnicii sale insuficient evoluate.[5]

Biografie[modificare | modificare sursă]

Gheorghe Pompilian s-a născut în ziua de 6 decembrie 1835 la Ploiești. A fost, la Brașov, ucenicul meșterului zugrav Ucenescu și, la București, al pictorului Constantin Lecca. Artistul a plecat în anul 1862 la Roma pentru a urma cursuri de pictură. Nu se cunosc, încă, sursele de finanțare pentru susținerea sa în capitala Italiei, însă există opinii că el ar fi urmat cursurile Accademiei di San Luca, fără a exista, până în februarie 2017, atestări documentare ce să certifice fără tăgadă acest lucru. Există și voci care sunt de părere că ar fi fost elevul lui Natale Carta, cel cu care a studiat și Gheorghe Tattarescu în perioada sa de formare italiană.[6] Ca urmare nu se poate spune cu certitudine dacă Pompilian a studiat la academia din Roma sau a făcut doar studii cu Natale Carta. Întreaga sa viață este învăluită de lacune profunde. Cert este că există la Pinacoteca Municipiului București o lucrare intitulată Pelerinul realizată de Pompilian, care este o copie după una a lui Natale Carta. Mai mult, Gheorghe Tattarescu a realizat o lucrare asemănătoare în perioada 1846-1849.[7]

Copii după Pelerinul lui Natale Carta
de Gheorghe Pompilian
Originalul de Natale Carta
Ajutați Wikipedia
și găsiți imaginea

Pompilian s-a întors în anul 1865 la București unde a fost numit profesor de desen la Gimnaziul „Gheorghe Lazăr”. A mai predat desenul și la Azilul „Elena Doamna”, la Școala normală pentru învățătura poporului român, la Școala română de conductori și prima școală de arhitectură. Horia Nestorescu-Bălcești a menționat că artistul ar fi fost din anul 1875 membru al lojei masonice Înțelepții din Heliopolis fapt care l-a determinat să devină profesor la Școala de Arte și Meserii.[8] Din datele lacunare care s-au păstrat despre Gheorghe Pompilian, rezultă că a fost împreună cu Ion Slavici redactor la ziarul Timpul, care era organul de presă al Partidului Conservator al lui Lascăr Catargiu.[9] A fost profesor la Școala de Bele-Arte și Arhitectură din București.[10]

Gheorghe Pompilian a fost căsătorit cu Elena Zossima cu care a avut o fiică, Constanța Pompilian-Zossima, care a urmat Liceul Gheorghe Lazăr. A urmat mai apoi Universitatea din București, Facultatea de Matematică, după care a plecat la Paris unde a fost studentă la Sorbona. Ea a fost colaboratoare și fondatoare a Gazetei de Matematică și a înființat în anul 1896 Institutul „Pompilian” din București (școală de fete) din Calea Rahovei nr. 64 - 66,[11] acolo unde a fost directoare mai mulți ani[12]. Constanța s-a căsătorit cu inginerul constructor Dumitru Zossima, văr de-al doilea cu ea. A fost decorată de statul român și cel francez. Ambii soți au fost înmormântați la Cimitirul Bellu.[3]

Mărturii[modificare | modificare sursă]

  • RAFAEL (1903):
„...Bătrânul pictor G. Ioachim Pompilian e încă una din ilustrațiunile artistice de mare valore, a cărui activitate va cuprinde câte-va frumose pagine în istoria evoluțiunei nostre artistice. Dotat de la natură cu o mare doză de talent și cu o mare putere și voință de muncă și-a completat serios studiile de pictură în Italia, mai ales la Roma, unde s-a inspirat de la marile lucrări ale celebrilor Raphael, Michhel Angelo, Guido Reni, Velasquez, Van Dyck, etc. A atacat tote genurile de pictură. De la pictura religioasă, care i-a ocupat o mare parte din vieța sa artistică, până la pictura de gener, totul a fost abordat de acest talentat și fecund artist. Pictura bisericei Sf. Gheorghe Vechiu și Sf. Spiridon, tablourile istorice, precum și celelalte pânze ale d-lui Pompilian, sunt lucrări de o valore incontestabilă. În corpul ziarului nostru, cititorii vor vedea o listă de peste 120 lucrări de tote genurile, ale pictorului, lucrări cari au fost puse sub ochii lumei, la expozițiunea organizată la interiorul bis. Sf. Ghheorghe și credem că vom face o plăcere tuturor, publicând și în numerile următore, dări de seamă mai amănunțite despre valorea pânzelor, perspectiva, coloritul deosebit și îngrijit, cum și de sentimentele naționale de care a fost și este însuflețit acest valoros artist.”
----- RAFAEL în digibuc.ro: Gazeta artelor: Theatru, musică, pictură, sculptură, architectură, gimnastică, dans etc., 1, nr. 21, 23 martie 1903[nefuncțională], pag. 5. La pag. 6 au fost publicate numele celor 120 de tablouri expuse la expoziția de la Biserica Sf. Gheorghe Vechi din București - accesat 26 octombrie 2020

Decorator de biserici[modificare | modificare sursă]

Gheorghe Pompilian a zugrăvit următoarele biserici:

A ctitorit împreună cu soția sa Elena (n. Zossima) paraclisul Mănăstirii Antim, paraclis care a purtat ulterior numele de Paraclisul Pompilian.[14]

Muzeistică[modificare | modificare sursă]

  • În perioada anilor 1927 - 1928 a avut loc la Ateneul Român o Expoziție retrospectivă a artiștilor români pictori și sculptori din ultimii 50 de ani[nefuncțională] la care urmașii pictorului au participat cu o serie de lucrări realizate de Gheorghe Pompilian.[5] Cu această ocazie s-a văzut înclinația spre tematica bizară pe care artistul a abordat-o, aproape macabră, violentă, spre căutarea deformării bestiale pe care paroxismul patimei și suferința fizică îl dau înfățișării umane. Ion Frunzetti a comentat evenimentul și a considerat că pictura cu care a decorat pereții bisericilor denotă un artist contaminat de febra romantică a răului, similiar lui Géricault sau Goya.[15]
  • Pinacoteca Municipiului București deține un ciclu artistic inedit tematic, realizat de pictorul Gheorghe Ioachim Pompilian, ce ilustrează pedepsele aplicate în timpul domniilor fanariote.[16]

Galerie de imagini[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b 𝐆𝐇𝐄𝐎𝐑𝐆𝐇𝐄 𝐈𝐎𝐀𝐂𝐇𝐈𝐌 𝐏𝐎𝐌𝐏𝐈𝐋𝐈𝐀𝐍 
  2. ^ bmim.muzeulbucurestiului.ro (PDF) 
  3. ^ a b c Câteva date despre familia Zossima Arhivat în , la Wayback Machine., pag. 106 -107 - de Nicolae Trohany și George Trohani, accesat 24 octombrie 2020
  4. ^ Ion Frunzetti... pag. 220
  5. ^ a b c Ion Frunzetti... pag. 221
  6. ^ Predescu... pag. 670
  7. ^ Popescu, Dobre... pag. 156
  8. ^ Horia Nestorescu-Bălcești... pag. 69
  9. ^ I. E. Torouțiu... pag. 280
  10. ^ Anuarul Bucurescilor pe anul 1904[nefuncțională], pag. 121 - accesat 26 octombrie 2020
  11. ^ Epoca, seria 2, 02, nr. 0258, 19 septembrie 1896[nefuncțională] - accesat 26 octombrie 2020
  12. ^ Anuarul statistic al orașului București pe anii 1902 și 1903, 1906[nefuncțională] - accesat 26 octombrie 2020
  13. ^ a b c d e Horia Nestorescu-Bălcești... pag. 670
  14. ^ www.zf.ro: Mănăstirea Antim - din 30.08.2001, accesat 24 octombrie 2020
  15. ^ Ion Frunzetti... pag. 222
  16. ^ Pagina de facebook a Pinacotecii Municipiului București

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • L. Predescu: Enciclopedia Cugetarea. Material românesc. Oameni și înfăptuiri, Editura Cugetarea – Georgescu Delafras, București, 1940
  • A. Popescu, V. Dobre: Muzeul Gheorghe Tattarescu. Repertoriul de pictură, Editura M.M.B., București, 2014
  • Horia Nestorescu-Bălcești: Enciclopedia ilustrată a francmasoneriei din România, vol. III, Editura Phobos, București, 2005
  • G. Adamescu, C. I. Prodan: Ateneul Român. Expoziția retrospectivă a artiștilor români pictori și sculptori din ultimii 50 de ani, Editura P.A.S., București, 1927-1928
  • I. E. Torouțiu:Studii și documente literare II „Junimea”, Institutul de Arte Grafice „Bucovina”, București, 1932
  • Ion Frunzetti: Arta românească a secolului al XIX-lea, Editura Meridiane, București 1991, pag. 353 - 374 ș 411-421, ISBN 973-33-0077-2
  • bmim.muzeulbucurestiului.ro: Cronici ilustrate ale secolului al XIX-lea - Pedepsele pictorului Gheorghe Ioachim - de Loredana Codău, accesat 24 octombrie 2020

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Gheorghe Pompilian