George Meniuc

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
George Meniuc
George Meniuc.jpg
Portretul lui George Meniuc pe un timbru poștal din Republica Moldova
Date personale
Născut[1][2] Modificați la Wikidata
Chișinău, România[3] Modificați la Wikidata
Decedat (68 de ani)[2] Modificați la Wikidata
Chișinău, RSS Moldovenească, URSS Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCimitirul Central din Chișinău Modificați la Wikidata
Căsătorit cuMișcenko, Lidia Moiseevna[*] Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of the Soviet Union.svg Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste
Flag of Romania.svg Regatul României Modificați la Wikidata
Etnieromâni Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitor
traducător
jurnalist Modificați la Wikidata
Partid politicPartidul Comunist al Uniunii Sovietice  Modificați la Wikidata
Limbilimba română
limba rusă  Modificați la Wikidata
StudiiUniversitatea din București
Mișcare/curent literarProletcult  Modificați la Wikidata
Specie literarărealism, realism socialist  Modificați la Wikidata
Note
PremiiOrdinul Insigna de Onoare
Premiul de Stat al RSS Moldovenești
Premiul de stat al URSS  Modificați la Wikidata

George Meniuc (n. 20 mai 1918, Chișinău – d. 8 februarie 1987) a fost un director de revistă, eseist, poet, prozator, publicist și traducător din RSS Moldovenească.

Biografie[modificare | modificare sursă]

George Meniuc născut la Chișinău în 1918 într-o familie de origine proletară, George Meniuc a început a compune versuri in 1932, la vârsta de 14 ani, iar în 1934 a publicat prima poezie, La țară, în revista „Mihai Eminescu”.

A absolvit liceul „Mihai Eminescu” din Chișinău în 1937, după care și-a continuat studiile la Universitatea din București, Facultatea de Litere și Filozofie (1937-1940), unde i-a avut ca profesori pe Tudor Vianu, Petre P. Negulescu, Dimitrie Gusti, Mircea Florian ș.a. L-a avut coleg pe Ovidiu Bîrlea, cu care a și colaborat ulterior.[4]

A debutat la București în anul 1939, cu placheta de versuri Interior cosmic, urmată în 1940 de volumul de eseuri Imaginea în artă. În 1940, după absolvirea facultății, George Meniuc s-a reîntors la Chișinău,[5] fapt pe care avea să-l regrete ulterior.[6] În timpul celui de-al Doilea Război Mondial a fost evacuat în Uzbekistan.[7]

După al Doilea Război Mondial, regimul sovietic l-a constrâns la oportunism, deoarece a activat modest în publicistică și a scris poezie de inspirație folclorică și basme în versuri pentru copii, abandonând modernismul, considerat inacceptabil de autorități. A fost membru al PCUS din 1953.

Timp de peste doi ani și jumătate, George Meniuc s-a aflat în funcția de redactor-șef a revistei „Nistru”, organ al Uniunii Scriitorilor, perioadă în care au apărut 33 de numere.[8]

Abia în 1969 îi este reconsiderată poezia din anii 1937-1940 și aceasta este republicată în volumul Vremea Lerului. În 1972 i-a fost decernat Premiul de Stat al RSSM pentru literatură, iar în 1982 a obținut titlul de Scriitor al poporului din Moldova. Beneficiază de traduceri în rusă, armeană, franceză, spaniolă (realizate și difuzate în Moldova și URSS).

A fost înmormântat în Cimitirul Central din Chișinău.[9] A avut trei căsnicii, din care a rezultat o singură fiică - Olga.

Scrieri[modificare | modificare sursă]

Mașina de scris a lui George Meniuc, expusă la Biblioteca Națională a Republicii Moldova
Poezii
  • 1948 - Cântecul zorilor
  • 1954 - Poezii
  • 1956 - Strofe lirice
  • 1957 - Poeme
  • 1958 - Versuri alese
  • 1969 - Vremea Lerului
  • 1979 - Florile dalbe
  • 1983 - Toamna lui Orfeu
Nuvele
  • Delfinul
  • Scripca prietenului meu
  • Întunecatul april
  • Cei trei
  • Umbre
  • Povestea vorbei
  • Amurg
  • Nostimă și cu picățele
  • Negură
  • Ultimul vagon
  • Caloian
  • Ceasornicul vesel
  • Sentimentul de recunoștintă
  • Prichindel
  • Micul Icar
  • Vagonul
  • Era noapte
  • Amintiri
  • Accidentul
  • Mătăhală
Eseuri
  • 1940 - Imaginea în artă
  • 1959 - Iarba fiarelor
  • 1966 - Cadran solar
  • 1967 - Eseuri
Cărți pentru copii

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Менюк Георгий Николаевич, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*] 
  2. ^ a b George Meniuc, Internet Speculative Fiction Database, accesat în  
  3. ^ Менюк Георгий Николаевич, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*] 
  4. ^ Scrisori inedite ale lui George Meniuc către Ovidiu Bârlea - LimbaRomana, limbaromana.md 
  5. ^ Butnaru, Leo. „George Meniuc”. Accesat în . 
  6. ^ http://www.istoria.md/articol/547/George_Meniuc,_biografie
  7. ^ Scrisori inedite ale lui George Meniuc către Ovidiu Bârlea - LimbaRomana, limbaromana.md 
  8. ^ Beșleagă, Vladimir (iunie 2015). „Conștiința națională sub regimul comunist totalitar - R.S.S.M. 1956-1963(II)”. Contrafort (6 (128)). Accesat în . 
  9. ^ Mormântul lui George Meniuc[nefuncțională]

Legături externe[modificare | modificare sursă]