Sari la conținut

George Meniuc

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă.
Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține.
George Meniuc

Portretul lui George Meniuc pe un timbru poștal din Republica Moldova
Date personale
Născut[3][4] Modificați la Wikidata
Chișinău, România[5] Modificați la Wikidata
Decedat (68 de ani)[3] Modificați la Wikidata
Chișinău, URSS Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCimitirul Central din Chișinău Modificați la Wikidata
Căsătorit cuMișcenko, Lidia Moiseevna[*]​ Modificați la Wikidata
Cetățenie Uniunea Sovietică
 Regatul României Modificați la Wikidata
Etnieromâni Modificați la Wikidata
Religiecreștinism ortodox[*]​ Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitor
traducător
jurnalist Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română
limba rusă Modificați la Wikidata
Partid politicPartidul Comunist al Uniunii Sovietice ,  Uniunea Tineretului Comunist[1]  Modificați la Wikidata
StudiiFacultatea de Litere a Universității din București
Limbilimba română  Modificați la Wikidata
Mișcare/curent literarProletcult, modernism literar[*]​ , Literatura română tradiționalistă[2]  Modificați la Wikidata
Specie literarărealism , realism socialist  Modificați la Wikidata
Note
PremiiOrdinul Insigna de Onoare
Premiul de Stat al RSS Moldovenești
Premiul de stat al URSS  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

George Meniuc (în rusă Гео́ргий Никола́евич Меню́к, n. 20 mai 1918, Chișinău – d. 8 februarie 1987) a fost un director de revistă, eseist, poet, prozator, publicist și traducător din RSS Moldovenească.

Biografie

[modificare | modificare sursă]

Născut la Chișinău în 1918 într-o familie de origine proletară, George Meniuc a început a compune versuri in 1932, la vârsta de 14 ani, iar în 1934 a publicat prima poezie, La țară, în revista „Mihai Eminescu”.

A absolvit liceul „Mihai Eminescu” din Chișinău în 1937, după care și-a continuat studiile la Universitatea din București, Facultatea de Litere și Filozofie (1937-1940), unde i-a avut ca profesori pe Tudor Vianu, Petre P. Negulescu, Dimitrie Gusti, Mircea Florian ș.a. L-a avut coleg pe Ovidiu Bîrlea, cu care a și colaborat ulterior.[6] După cum i-a relatat lui Bârlea într-o scrisoare din 1972, Meniuc a fost membru al Uniunii Tineretului Comunist și, în studenție, era fascinat de URSS, chiar intenționând să treacă ilegal Nistrul.[7] Aderarea lui Meniuc la comunism este posibil să fie datorată și prieteniei sale cu activistul comunist Miron Constantinescu, care i-a fost coleg la facultate și care i-a fost prieten toată viața.[8][9][10][11]

A început a compune versuri în 1932, la vârsta de 14 ani, iar în 1934 a publicat prima poezie „La țară”, în revista literară a Societății „Mihai Eminescu” din Chișinău. A mai publicat versuri pe paginele revistelor de liceu: „Licuricii”, „Armonia”, „Revista noastră” etc. Ulterior a publicat lucrări din creția sa în publicații de literatură și cultură generală: „Viața Basarabiei”, „Viața Românească”,[12] „Itinerar”, „Cadran”, „Pagini Basarabene”.[13] Dacă debutul literar al lui Meniuc s-a încadrat în Simbolism, operele sale interbelice ulterioare s-au încadrat în tradiționalismul românesc.[14][15][16]

A debutat la București în anul 1939, cu placheta de versuri Interior cosmic, urmată în 1940 de volumul de eseuri Imaginea în artă. În 1940, după absolvirea facultății, George Meniuc s-a reîntors la Chișinău,[17] fapt pe care avea să-l regrete ulterior.[18] În timpul celui de-al Doilea Război Mondial a fost evacuat în Uzbekistan.[19]

După al Doilea Război Mondial, regimul sovietic l-a constrâns la oportunism, deoarece a activat modest în publicistică și a scris poezie de inspirație folclorică și basme în versuri pentru copii, abandonând modernismul, considerat inacceptabil de autorități. În 1946, președintele Uniunii Scriitorilor din Moldova, Ion Canna cerea eliminarea lui Meniuc și a lui David Vetrov din literatura sovieto-moldovenească, pe motiv că "ar avea influențe burgheze".[20] A fost membru al PCUS din 1953.

Timp de peste doi ani și jumătate, George Meniuc s-a aflat în funcția de redactor-șef a revistei „Nistru”, organ al Uniunii Scriitorilor, perioadă în care au apărut 33 de numere.[21] Din această funcție, Meniuc susține publicarea de literatură românească, iar ulterior va fi criticat de Emilian Bucov ca fiind "decadent".[22]

Abia în 1969 îi este reconsiderată poezia din anii 1937-1940 și aceasta este republicată în volumul Vremea Lerului. În 1972 i-a fost decernat Premiul de Stat al RSSM pentru literatură, iar în 1982 a obținut titlul de Scriitor al poporului din Moldova. Beneficiază de traduceri în rusă, armeană, franceză, spaniolă (realizate și difuzate în Moldova și URSS).

A fost înmormântat în Cimitirul Central din Chișinău.[23] A avut trei căsnicii, din care a rezultat o singură fiică - Olga.

Scrieri

[modificare | modificare sursă]
Mașina de scris a lui George Meniuc, expusă la Biblioteca Națională a Republicii Moldova
Poezii
  • 1948 - Cântecul zorilor
  • 1954 - Poezii
  • 1956 - Strofe lirice
  • 1957 - Poeme
  • 1958 - Versuri alese
  • 1969 - Vremea Lerului
  • 1979 - Florile dalbe
  • 1983 - Toamna lui Orfeu
Nuvele
  • Delfinul
  • Scripca prietenului meu
  • Întunecatul april
  • Cei trei
  • Umbre
  • Povestea vorbei
  • Amurg
  • Nostimă și cu picățele
  • Negură
  • Ultimul vagon
  • Caloian
  • Ceasornicul vesel
  • Sentimentul de recunoștintă
  • Prichindel
  • Micul Icar
  • Vagonul
  • Era noapte
  • Amintiri
  • Accidentul
  • Mătăhală
Eseuri
  • 1940 - Imaginea în artă
  • 1959 - Iarba fiarelor
  • 1966 - Cadran solar
  • 1967 - Eseuri
Cărți pentru copii

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ https://limbaromana.md/index.php?go=articole&n=3957  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ http://convorbiri-literare.dntis.ro/Alexandru%20BURLACUm.htm  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  3. ^ a b George Meniuc, Internet Speculative Fiction Database, accesat în  
  4. ^ Менюк Георгий Николаевич, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*]​ 
  5. ^ Менюк Георгий Николаевич, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*]​ 
  6. ^ Scrisori inedite ale lui George Meniuc către Ovidiu Bârlea - LimbaRomana, limbaromana.md 
  7. ^ Scrisori inedite ale lui George Meniuc către Ovidiu Bârlea - LimbaRomana, limbaromana.md 
  8. ^ Cât de puţin îl cunoaştem pe George Meniuc, Știri de ultimă oră din Moldova - Ultimele știri Timpul.md,  
  9. ^ Transcrierea unei scrisori din partea lui Miron Constantinescu cu amintiri şi cu rugămintea de a-i trimite lucrări scrise după 1940, relatări despre vechii prieteni din România, despre publicarea unei pagini în "Revista literară", consacrată lui Meniuc, www.andreilupan.com 
  10. ^ Din scrisorile lui George Meniuc, Știri de ultimă oră din Moldova - Ultimele știri Timpul.md,  
  11. ^ Extras dintr-o pagină consacrată lui George Meniuc, www.andreilupan.com 
  12. ^ Extras dintr-o pagină consacrată lui George Meniuc, www.andreilupan.com 
  13. ^ Calendar Național 2008. „George Meniuc (1918-1987)”: p. 126. 
  14. ^ Alexandru Burlacu, "Poezia basarabeană: Arcadia în negativ (I)" Arhivat în , la Wayback Machine., "Arcadia în negativ (II)"[nefuncțională – arhivă], in Convorbiri Literare, March–April 2002
  15. ^ Ion Țurcanu, "Poezia basarabeană din interbelic" Arhivat în , la Wayback Machine., in Convorbiri Literare, June 2006
  16. ^ Ion Simuț, "George Meniuc" Arhivat în , la Wayback Machine., in România Literară, Nr. 15/2005
  17. ^ Butnaru, Leo. „George Meniuc”. Accesat în . 
  18. ^ „copie arhivă”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  19. ^ Scrisori inedite ale lui George Meniuc către Ovidiu Bârlea - LimbaRomana, limbaromana.md 
  20. ^ Wayback Machine (PDF), old.upm.ro 
  21. ^ Beșleagă, Vladimir (iunie 2015). „Conștiința națională sub regimul comunist totalitar - R.S.S.M. 1956-1963(II)”. Contrafort (6 (128)). Arhivat din original la . Accesat în . 
  22. ^ Rezistenţa prin cultură - LimbaRomana, www.limbaromana.md 
  23. ^ „Mormântul lui George Meniuc”. Arhivat din original la . Accesat în . 

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=George_Meniuc&oldid=17215506