George Meniuc

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
George Meniuc
Stamp of Moldova md031st.jpg
George Meniuc
Date personale
Născut 20 mai 1918[1]
Chișinău, România[2]
Decedat 8 februarie 1987 (68 de ani)
Chișinău, URSS
Cetățenie Republica Moldova, Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste
Etnie român
Studii Universitatea din București
Note
Premii Ordinul Insigna de Onoare[*]

George Meniuc (n. 20 mai 1918, Chișinău - d. 8 februarie 1987) a fost un director de revistă, eseist, poet, prozator, publicist și traducător din Republica Moldova.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Ani timpurii, educație[modificare | modificare sursă]

Născut în Chișinău în 1918, anul Marii Uniri, George Meniuc a inceput a compune versuri in 1932, la vârsta de 14 ani, iar în 1934 a publicat prima poezie "La țară," în revista ”Mihai Eminescu”.

A debutat în 1934 în revista societății "M. Eminescu" din Chișinău, precum și în revista "Pagini basarabene".

A absolvit liceul "M. Eminescu" din Chișinău în 1937, după care și-a continuat studiile la Universitatea din București, Facultatea de Litere și Filozofie (1937-1940), unde i-a avut ca profesori pe Tudor Vianu, Petre P. Negulescu, Dimitrie Gusti, Mircea Florian și pe alții.

A debutat un volum în București, în anul 1939, cu placheta de versuri Interior cosmic, urmată în 1940 de volumul de eseuri Imaginea în artă.

În 1940, după absolvirea facultății, George Meniuc s-a reîntors la Chișinău, pas pe care avea să-l regrete, peste ani.[3]

După ocuparea Basarabiei[modificare | modificare sursă]

După al Doilea Război Mondial, regimul sovietic l-a constrâns la oportunism, deoarece a activat modest în publicistică și a scris poezie de inspirație folclorică și basme în versuri pentru copii, abandonând modernismul, considerat inacceptabil de autorități. A fost membru al PCUS din 1953.

Timp de peste doi ani și jumătate, George Meniuc s-a aflat în funcția de redactor-șef a revistei [[Revistra Nistru (Octombrie)|Nistru organ al Uniunii Scriitorilor, perioadă în care au apărut 33 de numere.[4]

Recunoaștere târzie[modificare | modificare sursă]

  • Abia în 1969 îi este reconsiderată poezia din anii 1937-1940 și aceasta este republicată în volumul Vremea Lerului.
  • În 1972 i-a fost decernat Premiul de Stat al RSSM pentru literatură.
  • În 1982 a obținut titlul de "scriitor al poporului din Moldova".
  • Beneficiază de traduceri în rusă, armeană, franceză, spaniolă (realizate și difuzate în Moldova și U. R. S. S.)

Mormântul său, amplasat în Cimitirul Ortodox Central din Chișinău, constă dintr-un un bloc din granit roșu pe care portretul scriitorului este transpus prin metoda fotografică pe o placă de granit negru, aplicată pe suprafața monumentului.[5]

Scrieri[modificare | modificare sursă]

Poezii[modificare | modificare sursă]

  • 1948 - Cântecul zorilor,
  • 1954 - Poezii,
  • 1956 - Strofe lirice,
  • 1957 - Poeme,
  • 1958 - Versuri alese,
  • 1969 - Vremea Lerului,
  • 1979 - Florile dalbe,
  • 1983 - Toamna lui Orfeu.

Nuvele[modificare | modificare sursă]

  • Delfinul,
  • Scripca prietenului meu,
  • Întunecatul april,
  • Cei trei,
  • Umbre,
  • Povestea vorbei,
  • Amurg,
  • Nostimă și cu picățele,
  • Negură,
  • Ultimul vagon,
  • Caloian,
  • Ceasornicul vesel,
  • Sentimentul de recunoștintă,
  • Prichindel,
  • Micul Icar,
  • Vagonul,
  • Era noapte,
  • Amintiri,
  • Accidentul,
  • Mătăhală.

Eseuri[modificare | modificare sursă]

  • 1940 - Imaginea în artă,
  • 1959 - Iarba fiarelor,
  • 1966 - Cadran solar,
  • 1967 - Eseuri.

Cărți pentru copii[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Менюк Георгий Николаевич, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*] 
  2. ^ Менюк Георгий Николаевич, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*] 
  3. ^ George MENIUC
  4. ^ Conștiința națională sub regimul comunist totalitar - R.S.S.M. 1956-1963(II)
  5. ^ Mormântul lui George Meniuc

Legături externe[modificare | modificare sursă]