George Banu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
George Banu
Georges Banu 07822.JPG
Date personale
Născut (77 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Buzău, România Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of France.svg Franța
Flag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitor
critic de teatru[*]
profesor universitar[*] Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materUniversitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București  Modificați la Wikidata
OrganizațieUniversitatea Sorbonne Nouvelle[*]
Universitatea Catolică din Louvain  Modificați la Wikidata
PremiiMedalia Gloria Artis
grand prix de la francophonie[*] ()
Logo of the Romanian Academy.png Membru de onoare al Academiei Române

George Banu (Georges Banu, n. ,[1] Buzău, România) este un teatrolog și profesor universitar român stabilit la Paris. Din martie 2013 este membru de onoare al Academiei Române.[2]

Studii[modificare | modificare sursă]

Studiază la Academia de Teatru și Film, București, având drept coleg pe regizorul Andrei Șerban. Devine profesor de teatrologie la Sorbona - Paris, Franța, unde se stabilește în 1973. De asemenea este profesor la Universitatea Louvain la Neuve din Belgia. Între 1991-2000 a fost director al Academiei Experimentale de Teatru. Este membru UNITER. Este președinte de onoare al Asociației Internaționale a Criticilor de Teatru (după ce a fost ales de trei ori președinte).[3]

Titluri universitare[modificare | modificare sursă]

Titluri universitare franceze[modificare | modificare sursă]

  • Doctorat ciclul III: „L’Orient et le nouveau utopique (Brecht, Meyerhold, Eisenstein)”, susținut pe [4 aprilie]] 1978 la Universitatea Paris III, sub îndrumarea domnului profesor Bernard Dort, cu mențiunea Foarte bine.
  • Doctorat de stat: „Pratiques de la mémoire dans l`art de la mise en scène au XXe siècle”, susținut pe 25 septembrie 1987 la Universitatea Paris III, sub îndrumarea domnului profesor Bernard Dort, cu mențiunea Foarte bine.

Titlu universitar românesc[modificare | modificare sursă]

Premii[modificare | modificare sursă]

  • 1989 - Cavaler al Arts et des Lettres;
  • 2006 - Doctor Honoris Causa al Universității Naționale de Arta Teatrală și Cinematografică "I.L.Caragiale", București.[3]
  • 2006 - Premiul de Onoare al AICT - Secția Română, în cadrul Galei UNITER
  • 2012 - Premiului Special al Festivalului Shakespeare 2012, oferit de Rotary Craiova Probitas ;i Rotary Craiova;
  • Cavaler al Palmes académiques;
  • Membru de Onoare al Fundației Culturale Română;
  • Cetățean de Onoare al orașului Bolonia și Sao Paolo;
  • Cavaler al Meritului Național;
  • Membru de onoare al Academiei Române;
  • Ofițer Ordre des Arts et des Lettres.

Cărți în română[modificare | modificare sursă]

  • Modurile de comunicare teatrală în secolul XX, Universitatea București, Facultatea de Litere, 1973
  • Arta Teatrului: studii teoretice și antologie de texte; cu Mihaela Tonitza-Iordache, Editura Nemira), 1975; 2004, ISBN: 978-973-56-9629-0
  • Teatrul memoriei, Univers, 1993
  • Roșu și aur : teatrul spectatorului; trad. de Cristina Corciovescu; Editura Fundației Culturale Române, 1993, ISBN: 973-9132-90-1
  • Actorul pe calea fără de urmă: zile de teatru în Japonia, Editura Fundației Culturale Române, 1995, ISBN: 973-9155-69-3
  • Ultimul sfert de secol teatral, Paralela 45, 2003
  • Peter Brook. Spre teatrul formelor simple (Editura Polirom), 2005, ISBN: 973-46-0132-6
  • De la moartea copilului la uciderea copilului - Teatru și sculptură, George Banu, Monique Borie, Liternet, 2007
  • Scena supravegheată. De la Shakespeare la Genet (Ed. Polirom), 2007, ISBN: 978-973-46-0833-1
  • Dincolo de rol sau Actorul nesupus, Nemira, 2008
  • Spatele omului: pictură și teatru; trad. de Ileana Littera; Nemira, 2008, ISBN: 978-973-143-261-8
  • Yannis Kokkos, scenograful și cocostârcul, Curtea Veche, 2009, ISBN: 978-973-669-874-3
  • Repetițiile – Teatrul Reinnoit în Secolul Regiei, Nemira, 2009; 2016, ISBN: 978-606-758-723-4
  • Shakespeare, lumea-i un teatru, Nemira, 2010, ISBN: 978-606-8134-30-7
  • Teatrul de arta sau forma si viata, Nemira, 2010
  • Teatrul de artă, o tradiție modernă, Nemira, 2010; 2013, ISBN: 978-606-579-704-8
  • Trilogia îndepărtării: Odihna, Noaptea, Uitarea, trad. de Ileana Littera, Anca Măniuțiu; Cartea Românească, 2010, ISBN: 978-973-23-2908-5
  • Livada de vișini, teatrul nostru: jurnal de spectator, Nemira, 2011, ISBN: 973-8475-41-4
  • Reformele teatrului în secolul reînnoirii, Nemira, 2011, ISBN: 978-606-579-222-7
  • Cortina sau fisura lumii; trad. de Ileana Cantuniari; Humanitas, 2012, ISBN: 978-973-50-3621-8
  • Parisul personal. Autobiografie urbană, Nemira, 2013, ISBN: 978-606-579-720-8
  • Nocturne, Nemira, 2013, ISBN: 978-606-579-681-2
  • Iubire și neiubire de teatru, Polirom, 2013, ISBN: 978-973-46-3798-0
  • Aproape de scena, George Banu, Iuliana Boldea, Stefania Pop-Curseu coord., Curtea Veche, 2013
  • Monologurile neîmplinirii, Polirom, 2014, ISBN: 978-973-46-4491-9
  • Scena modernă. Mitologii și miniaturi; trad. de Vlad Russo; Nemira, 2014, ISBN: 978-606-579-784-0
  • Japonia, Imperiul teatrului, Nemira, 2015, ISBN: 978-606-758-271-0
  • Parisul personal. Casa cu daruri, Nemira, 2015, ISBN: 978-606-758-174-4
  • Parisul personal. Familia din Rivoli 18, Nemira, 2016, ISBN: 978-606-758-756-2
  • Convorbiri teatrale: Festivalul International de la Sibiu, Nemira, 2016, ISBN: 978-606-758-688-6
  • Repetitiile si teatrul reinnoit, Nemira, 2016
  • Brancusi impotriva Statelor Unite; Eric Vigner, George Banu, Curtea Veche, 2016
  • Ușa, o geografie intimă, Nemira, 2017, ISBN: 978-606-43-0037-9
  • Scena lumii, Polirom, 2017
  • Iisusii mei sau coexistenta cu arta sacra, Nemira, 2018, ISBN: 978-606-43-0279-3
  • Pagini alese, 3 vol., Nemira, 2018, ISBN: 978-606-43-0279-3

Cărți în franceză[modificare | modificare sursă]

  • Bertolt Brecht ou le petit contre le grand (Paris, Aubier Montaigne, 1981)
  • Le Théâtre, sortie de secours (Aubier, 1984)
  • L'acteur qui ne revient pas. Journées de théâtre au Japon (Aubier, 1986, Folio, 1993)
  • Mémoires du Théâtre (Actes Sud, 1987 Babel)
  • Le Rouge et l'Or, une poétique du théâtre à l'italienne (Flammarion 1989)
  • Opéra, théâtre: une mémoire imaginaire(Paris, L’Herne, 1990)
  • Peter Brook. De Timon d'Athènes à Hamlet (Flammarion 1991)
  • Le théâtre, ou l’instant habité (Paris, L’Herne, 1993)
  • Genet à Chatila (Arles, Actes Sud, 1994)
  • Le Rideau ou la fêlure du monde (Biro, 1997)
  • Avec Brecht (Actes Sud, 1999)
  • Notre Théâtre. La Cerisaie (Actes Sud, 1999)
  • Les Cités du Théâtre d'Art. De Stanislavski à Strehler (Editions Théâtrales, 2000)
  • L'Homme de dos (Biro, 2000)
  • Exercices d'accompagnement. D'Antoine Vitez à Sarah Bernhardt (L'Entretemps, 2002)
  • Silviu Purcarete: images de theatre(Lansman, 2002)
  • Yannis Kokkos. Le Scénographe et le Héron (Actes Sud, 2004)
  • La Nuit nécessaire (Biro, 2004)
  • Les Répétitions. De Stanislavski à aujourd'hui (Actes Sud, 2005)
  • L'Oubli (Les Solitaires Intempestifs, 2005)
  • Nocturnes. Peindre la nuit, jouer dans le noir (Biro, 2005)
  • Le cas Avignon 2005 (Vic-la-Gardiole 2005, L’Entretemps)
  • Les mémoires du théâtre (Arles, Actes Sud, 2005)
  • La Scène surveillée (Actes Sud, 2006)
  • Shakespeare, le Monde est une scène. Métaphores et pratiques théâtrales (Gallimard, 2009)
  • Le Repos (Les Solitaires Intempestifs, 2009)
  • Des murs... au Mur (Gründ, 2009)
  • Miniatures théoriques (Actes Sud, 2008)
  • Les Voyages du comédien (Gallimard, Collection Pratique du Théâtre, 2012)
  • Amour et désamour du théâtre, (Arles, Actes Sud, 2013)
  • La porte au coeur de l'intime (Arles, 2015)

Cărți în germană[modificare | modificare sursă]

  • Der Schauspieler kehrt nicht wieder (Berlin , Alexander, 1990)
  • Das Fest des Augenblicks: Gespräche mit Georges Banu / Luc Bondy ; aus dem Franösischen von Andres Müry; Salzburg; Residenz Verlag, 1997

Spectacole de teatru[modificare | modificare sursă]

  • Uitarea
  • A fi sau a nu fi Europa

Carti omagiale[modificare | modificare sursă]

  • Calatoriile sau orizontul teatrului: Omagiu lui George Banu, Catherine Naugrette (coord.), Nemira, 2013
  • George Banu. Portret într-o galerie de artă, Silvian Floarea, Junimea, 2020

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Autoritatea BnF, accesat în  
  2. ^ Nicolae Manolescu a fost ales membru titular al Academiei Române, 28 martie 2013, Mediafax, accesat la 17 iulie 2013
  3. ^ a b „George Banu - Doctor Honoris Causa”. România Liberă. 6 iunie 2006. Accesat în 2008-03-06.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Interviuri[modificare | modificare sursă]