Gabriel Narutowicz

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Gabriel Narutowicz
Gabriel narutowicz.jpg
Date personale
Născut 17 martie 1865
Telšiai (Тельши), Imperiul Rus (acum Telšiai, Lituania)
Decedat 16 decembrie 1922 (57 de ani)
Varșovia, Polonia
Înmormântat St. John's Archcathedral[*] Modificați la Wikidata
Frați și surori Stanisław Narutowicz[*] Modificați la Wikidata
Cetățenie Flag of Russia.svg Imperiul Rus
Flag of Poland (1928-1980).svg A Doua Republică Poloneză Modificați la Wikidata
Religie Biserica Romano-Catolică Modificați la Wikidata
Ocupație om politic
diplomat
inginer
profesor universitar Modificați la Wikidata
Primul Președinte al Republicii Polone
În funcție
11 decembrie 1922 – 16 decembrie 1922
Prim-ministru Julian Nowak, Władysław Sikorski
Precedat de Józef Piłsudski (Șef de stat)
Succedat de Stanisław Wojciechowski
Maciej Rataj (interimar)
Al 8-lea Ministru Afacerilor Externe a Republicii Polone
În funcție
28 iunie 1922 – 14 decembrie 1922
Președinte Józef Piłsudski (Șef de stat)
Prim-ministru Artur Śliwiński, Julian Nowak
Precedat de Konstanty Skirmunt
Succedat de Aleksander Skrzyński

Premii Ordinul Vulturul Alb POL Order Orła Białego BAR.svg
Partid politic Niciunul
(susținut de Partidul Popular Polonez „Wyzwolenie”)
Alma mater Universitatea de Stat din Sankt Petersburg
Universitatea din Zürich[*]

Gabriel Narutowicz (n. ,[1] Telšiai, Imperiul Rus – d. ,[1] Varșovia, Polonia[2]) a fost un profesor polono-lituanian[3] de inginerie hidroelectrică la Universitatea din Zurich, Elveția, Ministrul Lucrărilor Publice din Polonia (1920–21), Ministrul Afacerilor Externe (1922) și primul președinte din A Doua Republică Poloneză.

Familie[modificare | modificare sursă]

Gabriel Narutowicz s-a născut într-o familie nobilă polono-lituaniană în Telšiai, Lituania, care era o parte din Imperiul Rus (după împărțită de mai devreme a Uniunii statale polono-lituaniene). Tatăl său, Jan Narutowicz, a fost un judecător local și un arendaș din satul Samogiția, Brėvikiai. Ca urmare a participării lui la Revoluția poloneză din 1863 împotriva Imperiului Rus, el a fost condamnat la un an de închisoare; el murit când Gabriel avea doar un an.

Mama lui Gabriel, Wiktoria Szczepkowska, a fost a treia soție a lui Jan. După moartea soțului ei, ea și-a crescut fii singură. O femeie educată, intrigată de filosofia Epocii Luminilor, ea a avut o mare influență în dezvoltărea viziunea lui Gabriel și a fraților săi asupra lumii. În 1873 ea s-a mutat la Liepāja, Letonia, astfel încât copiii ei nu au fost nevoiți să învețe la o școală rusă, deoarece după revolta din 1863, procesul de rusificare s-a intensificat.

După ce Lituania și-a recâștigat independența în 1918, fratele lui Gabriel Narutowicz, Stanisław Narutowicz, a devenit un cetățean lituanian. Spre sfârșitul Primului Război Mondial, Stanisław a devenit un membru din Consiliul Lituaniei, parlamentul lituanian provizoriu. El a semnat Declarația de Independență a Lituaniei pe 16 februarie 1918.

Alegeri[modificare | modificare sursă]

Președintele Gabriel Narutowicz cu Mareşalul Józef Piłsudski (stânga), Varșovia, 1922, câteva zile înainte ca Narutowicz să fie asasinat.

După ce a pierdut alegerile, Gabriel Narutowicz a continuat să fie Ministru al Afacerilor Externe în guvernul lui Julian Nowak. El a fost surprins de faptul că în luna decembrie a fost ales să fie unul dintre candidații la alegerile prezidențiale. Chiar Józef Piłsudski îl descuraja să candideze la alegeri. La început a vrut să refuze propunerea membrilor Partidului Popular Polonez „Wyzwolenie” (poloneză Polskie Stronnictwo Ludowe “Wyzwolenie - PSL “Wyzwolenie”) dar în cele din urmă a acceptat.

La acea vreme (conform Constituția Poloniei din 1921) președintele era ales de Adunarea Națională (poloneză Zgromadzenie Narodowe – Seim și Senat). Nu a existat nici un câștigător după primul tur de scrutin. În runda următoare, candidatul socialist, Ignacy Daszyński, a fost eliminat,[4] dar oricum nimeni nu a câștigat. Următorii candidați care au fost eliminați din scrutin sunt: candidatul grupărilor unite ale minorităților naționale, Jan Baudouin de Courtenay[5] și Stanisław Wojciechowski (susținut de o parte din stânga).[6] În ultima rundă, care trebuia să fie decisivă, au rămas doi candidați: contele Maurycy Zamoyski (având legături cu mișcarea de dreapta Democrația Națională) și Gabriel Narutowicz (susținut de unele partide de stânga și minorități naționale).

Narutowicz a câștigat datorită voturilor celor de stânga, minorităților naționale (care s-au opus mișcării Democrația Națională) și Partidului Popular Polonez „Piast” (poloneză Polskie Stronnictwo Ludowe “Piast” – PSL “Piast”), care (contrar așteptărilor), în ultimul tur de scrutin l-au sprijinit pe Narutowicz, nu pe candidatul de dreapta, Zamoyski. În cele din urmă, Narutowicz a primit 289 de voturi și Zamoyski - 227. Narutowicz a fost ales primul președinte din A Doua Republică Poloneză.

Victorie lui Narutowicz în alegeri a fost o surpriză pentru cei de dreapta. În urma alegerii lui Narutowicz, grupurile catolice și naționaliste au început o campanie agresivă împotriva lui. Printre altele, ei l-au acuzat a fi un ateu și un mason. Unele segmente ale presei l-au numit „președintele evreu”. Cei din dreapta, susținuți de generalul Józef Haller,[7] de asemenea, au criticat relațiile sale cu Józef Piłsudski și sprijinul său asupra politicilor lui Piłsudski. Ca manifestarea a opoziției lor față de depunerea jurământului de președinte, membrii din mișcarea Democrația Națională au organizat demonstrații anti-guvernamentale în Varșovia.

Președinție[modificare | modificare sursă]

Gabriel Narutowicz a fost președintele Republicii Polone doar cinci zile. El și-a depus jurământul la 11 decembrie 1922. Mai devreme, în aceeași zi, adversarii alegerii sale au încercat să-l împiedice pe președintele ales să ajungă la Seim prin blocarea străzi și arunca de noroi în cortegiul său. Narutowicz se simțea stânjenit de convingerea larg răspândită că el a fost un politician de stânga. El a devenit candidat al Partidului Țărănesc polonez „Wyzwolenie” din întâmplare; de asemenea nu se aștepta ca el să câștige alegerile (în primul tur de scrutin Narutowicz a câștigat doar 62 de voturi; în timp ce Maurycy Zamoyski – 222).

În timpul primei sale zile de la preluarea mandatului, Gabriel Narutowicz s-a întâlnit cu reprezentanții Partidului Creștin Democrat și Cardinalul Aleksander Kakowski. Narutowicz și-a dat seama că ar fi imposibil să formeze un guvern majoritar în Parlament, așa că a făcut o încercare de a crea un guvern dincolo de domeniul de aplicare al Parlamentului. Ca un gest a politicii de dreapta, el a oferit postul de Ministru al Afacerilor Externe recentului său oponent, Maurycy Zamoyski.

Asasinare[modificare | modificare sursă]

Garda de onoare la catafalcul de înmormântare a lui Narutowicz

La doar cinci zile după preluarea mandatului, pe 16 decembrie 1922, Narutowicz a fost asasinat în timp ce participa la o expoziție de artă, în Galeria Națională de Artă „Zachęta”. Asasinul a fost un pictor, Eligiusz Niewiadomski, care a avut legături cu aripa dreaptă a Partidului Național Democrat. Uciderea lui Narutowicz a fost punctul culminant al unei campanii de propagandă agresivă împotriva lui. Asasinul a fost condamnat la moarte și executat în afara Cetății din Varșovia la 31 ianuarie. O parte a taberei de dreapta l-au perceput ca pe un erou.

Uciderea primului președinte al celei de-A Doua Republici Polone și propagandă agresivă împotriva lui au dezvăluit efemeritatea mecanismelor democratice din Polonia din acea vreme. Decembrie 1922 a relevat un mare sentiment de intoleranță și naționalism în societatea poloneză.

Asasinarea lui Narutowicz a fost tema principală a filmului polonez 1977 Moartea Președintelui (poloneză Śmierć prezydenta), regizat de Jerzy Kawalerowicz.

Arbore genealogic[modificare | modificare sursă]

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Kazimierz Ludwik Piłsudski
 
Rozalia z Puzynów
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Kazimierz Piłsudski
 
Anna z Billewiczów
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Antoni Billewicz
 
Helena z Michałowskich
 
Piotr Paweł Piłsudski
 
Teodora Urszula z Butlerów
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Jan Narutowicz
 
Wiktoria ze Szczepkowskich
 
 
Zofia Zubow
 
Maria z Billewiczów
 
Józef Wincenty Piłsudski
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Gabriel Narutowicz
 
Stanisław Narutowicz
 
Joanna z Billewiczów
 
Bronisław Piłsudski
 
Maria z Koplewskich
 
Józef Piłsudski
 
Aleksandra ze Szczerbińskich
 
Adam Piłsudski
 
Kazimierz Piłsudski
 
Jan Piłsudski
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Kazimierz Narutowicz
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Wanda Piłsudska
 
Jadwiga Piłsudska


Vezi și[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Gabriel Narutowicz

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b "Gabriel Narutowicz", Gemeinsame Normdatei, accesat la 9 aprilie 2014 
  2. ^ "Gabriel Narutowicz", Gemeinsame Normdatei, accesat la 30 decembrie 2014 
  3. ^ Bitter glory: Poland and its fate, 1918 to 1939; p.179
  4. ^ Hr. Zamoyski 228 de voturi, Wojciechowski 152, Narutowicz 151, Baudouin de Courtenay 10, Ignacy Daszyński 1
  5. ^ 5 voturi
  6. ^ 146 voturi
  7. ^ Demonstranții au spus: Rodacy i towarzysze broni! Wy, nie kto inny, swoją piersią bohaterską osłanialiście, jakby twardym murem, granice Rzeczypospolitej, rogatki Warszawy (...) W dniu dzisiejszym Polskę tę, o która walczyliście, sponiewierano. Odruch was jest wskaźnikiem, iż oburzenie narodu, którego jesteście rzecznikiem, rośnie i wzbiera jak fala! – cyt. za: Włodzimierz Kalicki, Jak fala, „Gazeta Wyborcza”, „Duży Format”, 10 decembrie 2007

Bibliografie[modificare | modificare sursă]


Birouri guvernamentale
Predecesor:
Konstanty Skirmunt
Ministru Afacerilor Externe a Republicii Polone
1922
Succesor:
Aleksander Skrzyński
Funcții politice
Predecesor:
Józef Piłsudski
(Șef de stat)
Președinte al Republicii Polone
1922
Succesor:
Maciej Rataj
(Interimar)