August Zaleski

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
August Zaleski
Bundesarchiv Bild 102-11032, August Zaleski.jpg
Date personale
Născut[1] Modificați la Wikidata
Varșovia, Imperiul Rus[2] Modificați la Wikidata
Decedat (88 de ani)[3][4] Modificați la Wikidata
Londra, Regatul Unit[5] Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Poland (1928–1980).svg Polonia Modificați la Wikidata
Ocupațieeconomist
diplomat
istoric
om politic Modificați la Wikidata
Președintele Republicii Poloneze
În funcție
9 iunie 1947 – 7 aprilie 1972
(din 1954 paralel cu Sfatul Celor Trei)
(Președintele RP în exil)
Precedat deWładysław Raczkiewicz
Succedat deStanisław Ostrowski
Ministrul afacerilor externe
În funcție
15 mai 1926 – 2 noiembrie 1932
Precedat deKajetan Dzierżykraj-Morawski
Succedat deJózef Beck
În funcție
30 septembrie 1939 – 25 iulie 1941
Precedat deJózef Beck
Succedat deEdward Raczyński

PremiiOrdinul Vulturul Alb
Ordinul Polonia Restituta în grad de mare cruce[*]
Ordinul Polonia Restituta în grad de comandor cu stea[*]
Grand Cross of the Military Order of Christ[*]
1st Class of the Order of the Cross of the Eagle[*]
Grand Cross of the Order of Merit of Hungary[*]
Ordinul Trei Stele, clasa I[*]
Order of Merit[*]
Ordinul Suveran al Cavalerilor de Malta
...mai multe...
Partid politicIND
Alma materȘcoala de Economie și Științe Politice din Londra

August Zaleski (n. 13 septembrie 1883, Varșovia – d. 7 aprilie 1972, Londra) a fost un politician și diplomat polonez, ministru al afacerilor externe (de două ori), Președintele al Republicii Poloneze în exil, mason.[6]

Biografie[modificare | modificare sursă]

A absolvit liceul din cartierul Praga din Varșovia în 1901. Înainte de Primul Război Mondial a terminat studiile la London School of Economics. A lucrat o perioadă de timp în calitate de bibliotecar al bunurilor familiei Krasiński. În 1917 a început să predea literatură și limba poloneză în Londra. Acolo a stabilit legături cu francmasoneria[7]. În timpul războiului i-a convins pe britanici că acțiunea lui Piłsudski nu este împotriva intereselor statelor din Ententa, ci împotriva Rusiei.

După recâștigarea independenței a devenit diplomat acreditat în Elveția, Grecia și Italia. A participat în lucrările Societății Națiunilor. După lovitura de stat din mai 1926 a fost ministru al afacerilor externe în toate guvernele până la 1932. Între anii 1928-1935 a fost senator. Îndeplinea funcție de șef al Consiliului de Administrație al Băncii de Comerț din Varșovia și președinte al Camerei de Comerț Polono-Americane.

În septembrie 1939, după anexarea teritoriului Poloniei de către Wehrmacht și Armata Roșie fiind rezultat al agresiunii Germaniei și URSS, August Zaleski a fugit în Franța, unde a fost numit ministru al afacerilor externe în guvernul RP în exil (al doilea guvern al lui Władysław Sikorski).

Și-a dat demisia în iulie 1941, protestând astfel împotrivă acordului Sikorski-Mayski și al felului de negocieri, precum și al faptului că ministru al afacerilor externe a fost omis la formularea și încheierea acordului. După aceeia a devenit șef al Cancelariei Civile a Președintelui RP Władysław Raczkiewicz.

În 1947, după moartea lui Raczkiewicz a fost numit președintele RP în exil. Denumirea lui a născut controverse, pentru că primul candidat a fost Tomasz Arciszewski. Însă Paridul Socialist Polonez nu s-a opus denumirii lui, dar consecința haosului politic a fost căderea guvernului lui Arciszewski. În 1954, după terminarea mandatului de 7 ani, cei mai mulți politicieni din exil (printre ei generali Władysław Anders și Tadeusz Bór-Komorowski) au anunțat dezobediență față de el.

Considerând că August Zaleski a calcat legea când și-a prelungit mandatul și având sprijinul Consiliului de Unitate Națională, opoziția a convocat în 1954 Sfatul celor Trei – post de șef al statului colegial substitutiv care a existat până la moartea lui August Zaleski din 1972. Primii membri ai Sfatului celor Trei erau Władysław Anders, Tomasz Arciszewski și Edward Raczyński.

Zaleski l-a numit pe Stanisław Ostrowski ca succesorul său. Sfatul celor Trei s-a desființat, recunoscând legimitatea succesorului care provenea din Partidul Socialist Polonez din exil. August Zaleski a fost înmormântat la Cimitirul Aviatorilor Polonezi din Newark, Marea Britanie.

A fost decorat printre altele, cu Ordinul al Crucii cu Vulturul din Estonia (1931)[8], Krzyżem Wielkim Ordinul portughez a lui Hristos , Marele Cruce a Ordinului lui Hristos din Portugalia (1931)[9]. În 1930 a fost numit cavaler al Marei Crucii Magistrale a cavalerilor de Malta Cavalerii de Malta[10]..

Pe 11 noiembrie 1935, „pentru fapte deosebite pentru Stat” a fost decorat cu Marea Panglică a Ordinului Polonia Restituta[11]. Când August Zaleski a devenit președintele RP pe 9 iunie 1947, a devenit cavaler al Ordinului Vultur Alb[12].

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  2. ^ „August Zaleski”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  3. ^ „August Zaleski”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  4. ^ August Zaleski, SNAC, accesat în  
  5. ^ „August Zaleski”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  6. ^ Garlicki, Andrzej (). Przewrót majowy. Warszawa: Czytelnik. p. 340. ISBN 83-07-00069-6.  Parametru necunoscut |autor link= ignorat (ajutor); Parametru necunoscut |pagina= ignorat (posibil, |pages=?) (ajutor)
  7. ^ Przemysław Waingertner. sacrificial/ Mason ofiarny Verificați valoarea |url= (ajutor).  Parametru necunoscut |lg= ignorat (ajutor); Parametru necunoscut |Data de acces= ignorat (ajutor)
  8. ^ Lista odznaczonych Orderem Krzyża z Orłem I klasy.
  9. ^ CIDADÃOS ESTRANGEIROS AGRACIADOS COM ORDENS PORTUGUESAS.  Parametru necunoscut |publicat= ignorat (ajutor); Parametru necunoscut |Data de acces= ignorat (ajutor); Parametru necunoscut |język= ignorat (ajutor)
  10. ^ Paweł Czerwiński, Zakon Maltański i stosunki jego z Polską na przestrzeni dziejów((Ordinul al Cavalerilor de Malta și relațiile lui cu Polonia de-a lungul veacurilor), s. 175.
  11. ^ Monitor Polonez|an=1935|număr=258|poziție=308
  12. ^ Krzysztof Filipow. Order Orła Białego (ed. Białystok 1995).  s. 55.