Frunze de dor

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Frunze de dor este primul roman al scriitorului și academicianului basarabean Ion Druță. A apărut în anul 1957, deși a fost terminat și prezentat pentru tipărire doi ani mai devreme. [1][2]

A avut parte de 12 (douăsprezece) ediții, mai multe decât ale oricărui scriitor din Basarabia.

Scurt istoric[modificare | modificare sursă]

Printre literați, circulă vorba că autorul i-ar fi prezentat o primă parte a romanului jurnalistului, scriitorului și publicistului Alexandru Cosmescu, la care locuia în gazdă. Acesta, după citirea porțiunii, l-ar fi încurajat pe Ion Druță să continue. Ceea ce tânărul autor de atunci, a făcut-o foarte rapid, terminând romanul în circa o lună după aceea. [1]

Lucrarea, care a fost atunci caracterizată incorect ca povestire, a fost prezentată pentru publicare redacției revistei Nistru, condusă pe atunci de basarabeanul George Meniuc. De fapt, manuscrisul a așteptat doi ani până a fost publicat. [1]

Ediții [3][modificare | modificare sursă]

Note, referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c Gheorghe Erizanu (). „Ion Druță - Frunze de dor. Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  2. ^ „Un alt referat”. Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  3. ^ Gheorghe Erizanu. „Ediții Frunze de dor. Arhivat din originalul de la . Accesat în . 

Legături externe[modificare | modificare sursă]