Filocalia

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Filocalie)
Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă.
Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține.

Filocalia (sau „Filocalia, sau culegere din scrierile Sfinților Părinți care ne arată cum se poate omul curăți, lumina și desăvârși") este o culegere sau antologie din scrierile pustnicilor, monahilor și a clericilor ortodocși din secolele IV - XV[1], majoritatea centrate pe practicarea virtuților și a vieții spirituale din mănăstiri.

Ascetica și mistica filocalică pun în centrul vieții duhovnicești curățirea inimii, prin practicarea „Rugăciunii lui Iisus” și a virtuților. „Rugăciunea inimii”, care va deveni disciplina centrală a isihasmului, este una din căile privilegiate ale monahilor de a ține conștiința în stare de priveghere.

Philokalia sau "Filocalia", care înseamnă în limba greacă "iubirea de frumusețe divină" sau "iubirea de virtute", este o culegere de texte scrise de 25 de Sfinți Părinți. Antologia aceasta fusese întocmită de Sfinții Nicodim Aghioritul de la Muntele Athos (1749-1809) și episcopul Macarie din Corint (1730-1805)[2] și publicată, pentru prima dată, la Veneția, în 1782.[3] Această primă ediție a Filocaliei a conținut 1.207 pagini, cu 36 autori patristici, acoperind o perioada de unsprezece secole: IV-XV. A doua ediție a fost realizată la Atena în 1893, incluzând și o rugăciune a Patriarhului Kallistos, iar a treia ediție a apărut la Atena între 1857 și 1963. Toate scrierile originale din Filocalie au fost scrise în greacă, cu excepția a două texte care, inițial, au fost scrise în latină și au fost traduse în greacă în timpul Imperiului Bizantin.

Traduceri în rusă[modificare | modificare sursă]

În 1793, Sf. Cuviosul Paisie Velicikovski (1722-1794), cu titlul Dobrotolubiye, a publicat apoi prima traducere slavonă a Filocaliei la Moscova, care a circulat mai întâi în manuscrise, apoi a fost tipărită la St-Petersburg în 1793, fiind reeditată ulterior, în 1822. Această versiune a fost folosită de personajul principal anonim din Calea pelerinului și a dus la o reînviere spirituală în Rusia secolului al XIX-lea, cu un puternic impact asupra a numeroși oameni, printre care și Feodor Dostoievski.

O a doua traducere a fost publicată în 1857, fiind realizată de Sfântul Ignatie Briancianinov (1807-1867).

A treia traducere a fost realizată de sfântul Teofan Zăvorâtul (1815-1894), fostul episcop de Tambov, a compilat o versiune rusă în cinci volume și a inclus și alte texte care nu se regăsesc în originalul grec alături de parafraze sau omisiuni în alte capitole. Această traducere a fost publicată sub auspiciile Mănăstirii ruse a Sfântului Pantelimon de la Muntele Athos în 1877.

Antologia publicată la Veneția a influențat gândirea ortodoxă din Rusia în secolul al XIX-lea.[4]

Traduceri în română[modificare | modificare sursă]

Prima traducere a Filocaliei în limba română a apărut în anul 1769, la Dragomirna, de monahul Rafail, oferind primul manuscris copiat al acesteia.

În anul 1800, la Mănăstirea Neamț, este atestat un nou manuscris, care cuprindea o traducere a primei jumătăți din Filocalia greacă; a fost tradusă de ucenicii starețului Paisie (Velicicovschi) de la Neamț și a circulat în manuscris.

Prima traducere tipărită în limba română a Filocaliei este realizată din limba greacă de părintele academician Dumitru Staniloae, realizată in 3 etape, între anii 1947 și 1991, în 12 volume.[2]

Ea poate fi reprezentată ca o întreagă documentație pentru desăvârșirea spirituală a fiecărui creștin, fiind împărțită în general pe mai multe planuri/teme/subiecte, cum ar fi:

  • Akedia
  • Ascultarea
  • Credința
  • Cunoaștere - Ignoranță
  • Curaj - Frică
  • Curvia - Curăția
  • Deznădejde
  • Discernământ - Trezvia
  • Dragoste - Bunătate - Milă
  • Frica de Dumnezeu - Evlavia
  • Iadul
  • Îmbuibarea - Înfrânarea
  • Împărăția Cerurilor
  • Înfricoșata Judecată
  • Mânia - Blândețea
  • Meditația
  • Moartea
  • Năluciri
  • Osteneala - Lenevia
  • Părintele spiritual
  • Patimi - Ispite
  • Paza Simțurilor
  • Pilde
  • Plânsul
  • Pocăința
  • Răbdare - Suferință
  • Râsul
  • Retragerea
  • Rugăciune
  • Sărăcia - Avariția
  • Slava deșartă
  • Smerenia - Mândria
  • Spovedania
  • Suferință - Răbdare
  • Trândăvia - Osteneala
  • Trezvia - Împrăștierea
  • Vorba deșartă - Tăcerea

Conținutul Filocaliei[modificare | modificare sursă]

Conținutul Filocaliei prezentat mai jos corespunde traducerii Părintelui Dumitru Stăniloae în 12 volume.[5][6]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Ware, Kallistos; Sherrard, Philip (). The Philokalia: the complete text. London: Faber. p. 10. ISBN 0-571-13013-5. 
  2. ^ a b Filocalie
  3. ^ Dicționar Religios - FILOCALIE
  4. ^ Universalis‎, Encyclopædia, PHILOCALIE (în franceză), Encyclopædia Universalis 
  5. ^ Stăniloae, Dumitru. Filocalia sau culegere din scrierile Sfinților Părinți care arată cum se poate omul curăți, lumina și desăvîrși / Traducere din grecește, introduceri și note. (București: Harisma, 1994).
  6. ^ „Filocalia”. OrthodoxWiki. . Accesat în . 

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Filocalia&oldid=15841612