Ioan Scărarul

Date personale
Ioan Scărarul

Născut	579 d.Hr. Siria
Decedat	649 d.Hr. (70 de ani) Muntele Sinai, Janub Sina', Egipt
Religie	catolicism
Ocupație	călugăr filozof
Locul desfășurării activității	Peninsula Sinai^[1]
Limbi vorbite	limba greacă veche^[2]
Venerație
Sărbătoare	30 martie
Sfinți
Modifică date / text

Ioan Scărarul, iconostasul Catedralei din Blaj, secolul al XVIII-lea

Ioan Scărarul (n. 579 d.Hr., Siria – d. 649 d.Hr., Muntele Sinai, Janub Sina', Egipt) a fost un mistic creștin din secolul al VII-lea. A intrat în mănăstirea din muntele Sinai la vârsta de 16 ani. Până la acea vârstă dobândise o pregătire solidă în toate științele acelei vremi, fapt care ar indica proveniența sa dintr-o familie înstărită.

Aleasa sa pregătire în științele vremii i-a adus numele de Ioan Scolasticul, iar viețuirea în Muntele Sinai, numele de Ioan Sinaitul. Acum însă este cunoscut sub numele de Ioan Scărarul, datorită cărții Scara dumnezeiescului urcuș, pe care a scris-o la sfârșitul vieții sale.

În mânăstire l-a avut ca povățuitor pe Cuviosul Martirie, vreme de 19 ani. După moartea acestuia, Sfântul Ioan s-a retras într-un loc izolat, numit Thola, la 5 mile de mănăstire, unde a viețuit în liniște vreme de 40 de ani.

Spre sfârșitul vieții a fost rugat de monahi să primească a fi egumen al Mănăstirii Sinai. În timpul cât conducea pe monahi pe calea desăvârșirii, a alcătuit scrierea Scara, la rugămintea egumenului Ioan al Mănăstirii Rait, aflată la 60 de mile de Mănăstirea Sinai. "Scara dumnezeiescului urcuș" este alcătuită din 30 de "Trepte" (capitole) și se află și în volumul IX din Filocalia.

Pomenirea sa se face la 30 martie atât în Biserica Catolică cât și în Biserica Ortodoxă.

Imnografie[modificare | modificare sursă]

Tropar (glasul al 4-lea):

Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor

și cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare;

și te-au făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Ioan, Părintele nostru.

Roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Condac (glasul 1):

Roduri pururea înflorind, învățăturile cele din cartea ta aducând, înțelepte,

îndulcești inimile celor ce iau aminte la dânsele cu trezvie, fericite,

că scară este, care ridică de pe pământ

sufletele celor ce cu credință te cinstesc pe tine,

la mărirea cea cerească, care rămâne pururea.

Iconografie[modificare | modificare sursă]

Erminia lui Dionisie din Furna (Sofia, București, 2000) precizează (p. 160) doar că Sf. Ioan este reprezentat ca monah "bătrân, cu barbă mare, care zice: "[Ostenește-te din toată puterea, pentru ca să ți se ierte prea multele și netrebnicele tale păcate... cu osteneli peste osteneli și] cu fapte bune, ca pe niște trepte înalță-te, înălțându-ți mintea cu privegheri ostenitoare"".