Teofan Zăvorâtul
| Teofan Zăvorâtul | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Gheórgi Vasílievici Góvorov  |
| Născut | Chernava(d), Yeletsky Uyezd(d), gubernia Oriol(d), Imperiul Rus |
| Decedat | (78 de ani) Vysha(d), comuna Kuplea(d), Regiunea Reazan, Rusia |
| Cetățenie |  Imperiul Rus |
| Religie | creștinism ortodox[*] |
| Ocupație | preot |
| Limbi vorbite | limba rusă |
| Venerație | |
| Sărbătoare | 10 ianuarie |
 Sfinți | |
Modifică date / text  | |
Teofan Zăvorâtul (n. , Chernava(d), Yeletsky Uyezd(d), gubernia Oriol(d), Imperiul Rus – d. , Vysha(d), comuna Kuplea(d), Regiunea Reazan, Rusia) a fost un stareț și episcop rus, venerat ca sfânt în Biserica Ortodoxă Rusă. La naștere, numele său a fost Gheorghi Vasilievici Govorov. A fost canonizat de Biserica Ortodoxă Rusă în 1988.
Biografie
[modificare | modificare sursă]S-a născut pe 10 ianuarie 1815 într-un sat din regiunea Oriol, unde tatăl său era preot. Mama sa provenea deasemenea dintr-o familie de preoți așa încât a primit o educație profund religioasă încă din primii ani.
În anul 1823 a intrat la Școala Teologică din Livnî iar din 1829 a continuat studiile la Seminarul Teologic din Oriol, pe care l-a absolvit cu cele mai bune rezultate, fiind admis la Academia Teologică din Kiev pe cheltuiala statului. Aici mergea adesea la peșterile Lavrei Pecerska care se pare că l-au influențat decisiv în alegerea vieții monahale.
În anul 1841, în luna februarie a fost tuns în monahism cu numele Teofan, în cinstea Sf. Teofan Mărturisitorul, în februarie a fost hirotonit ierodiacon iar în iulie ieromonah.
În același an, după absolvirea cursurilor și obținerea licenței, a fost numit director al Școlii Teologice Sofia din Kiev. Din 1842 a fost director al Seminarului Novgorod, unde a predat psihologie și logică. Începând cu 1844 a preluat Catedra de Morală și Pastorală a Academiei Teologice din Sankt Petersburg unde, după un an, a devenit inspector asistent.
În 1846 fost desemnat membru al Misiunii Ruse din Ierusalim. O dată cu izbucnirea războiului din Crimeea (1853) a revenit în țară. A fost ridicat la rangul de arhimandrit, apoi a fost numit rector al Seminarului Olonets. În 1856 a fost transferat la Constantinopol ca prim preot al bisericii ambasadei, apoi în 1857 a fost chemat la Petersburg pentru a fi numit rector al Academiei Teologice și inspector de religie pentru școlile laice din capitală.
În 1859, a fost hirotonit episcop de Tambov și Shatsk. Aici a înființat o școală pentru fete. În timpul șederii la reședința din Tambov, episcopul Teofan a început să îndrăgească izolata sihăstrie din Vâșa. În vara anului 1863 a fost transferat la Vladimir, unde a slujit timp de trei ani. Aici, de asemenea, a deschis o școală eparhială pentru fete.
În anul 1861, episcopul Teofan era prezent la dezgroparea moaștelor Sfântului Tihon de Zadonsk. Acest eveniment trebuie să-i fi produs o puternică impresie deoarece îl îndrăgise mult pe Sfântul Tihon încă din copilărie. În anul 1866, episcopul Teofan a făcut o cerere pentru a fi eliberat din funcția de episcop al Vladimirului, fiind numit mai-marele Sihăstriei Vâșa și curând după aceea, la o nouă cerere a sa, a fost eliberat chiar și de acea îndatorire.
Opera
[modificare | modificare sursă]A scris lucrări de teologie morală: Scrisori despre viața duhovnicească (1897), Scrisori despre viața creștină (4 numere, publicate integral după moarte între 1898 - 1901), Scrisori variate despre credință și viață (1892), Ce este viața duhovnicească și cum să te adaptezi la ea, Calea spre mântuire (1868 - 1869, în timpul vieții autorului - 5 ediții), Despre pocăință, Sfânta împărtășanie și îndreptarea vieții, Despre rugăciune și cumpătare.
A făcut execeză la Sfânta Scriptură: Comentarii la Epistolele Sfântului Pavel (toate, cu excepția celei către Evrei), Comentarii la Psalmii 33 și 118 (1891).
A tradus în rusă Filocalia (5 volume), Rânduielile monahale, Războiul nevăzut, Cuvântările Sfântului Simeon Noul Teolog.[1][2]
În biblioteca Sfântul Sava din Ierusalim a copiat texte de patristică greacă, pe care ulterior le-a tradus.
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Tomáš Špidlík, Teofan Zăvorâtul. Inima și Duhul, Editura Deisis, Sibiu 2011.
Pentru scrierile lui Teofan Zăvoratul, vezi: [3]
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ „Viața Sfântului Teofan Zăvorâtul | Doxologia”. doxologia.ro. . Accesat în .
- ^ „Святитель Феофан Затворник” (în rusă). azbyka.ru. Accesat în .
- ^ St. Theophan the Recluse - Writings, theophan.net
| Acest articol biografic despre un rus este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui! |
