Sari la conținut

Ferenc Simó de Kissolymossy

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Ferenc Simó de Kissolymossy
Date personale
Născut11 aprilie 1801
Odorheiu Secuiesc,
Marele Principat al Transilvaniei
Imperiul Austriac
Decedat19 decembrie 1869
Cluj, Transilvania, Austro-Ungaria
Naționalitatemaghiară
Ocupațiepictor Modificați la Wikidata
Activitate
Domeniu artisticpictură
PregătireAcademia de Arte Vizuale (Akademie der bildenden Künste) din Viena
Profesor pentruȘcoala Normală de Desen (1836-1866)
Liceul Romano-Catolic din Cluj (1866-1869)
Eszter Sombori
(Pictură în ulei pe pânză, 1832)

Ferenc Simó Kissolymossy (n. 11 aprilie 1801, Odorheiu Secuiesc – d. 19 decembrie 1869, Cluj) a fost un pictor maghiar din Transilvania.[1]

Anii tinereții, educație

[modificare | modificare sursă]

A fost fiul unui avocat. După absolvirea gimnaziului a studiat în perioada 1818–1823, cu întreruperi, la Academia de Arte Vizuale (Akademie der bildenden Künste) din Viena, avându-i ca profesori pe Carl Gsellhofer și Karl v. Sales.[1] A urmat un „stagiu" artistic fertil la Viena în perioada 1823-1826.[2]

Maturitate artistică

[modificare | modificare sursă]

Din 1826 a lucrat la Buda (azi parte din Budapesta), realizând pentru Academia Ungară de Științe (Magyar Tudományos Akadémia (MTA)) o serie de portrete ale unor personalități marcante ale vieții literare.[1]

Din 1831 s-a mutat la Cluj, unde și-a început activitatea didactică ca profesor la Școala Normală de Desen (1836-1866) și apoi la Liceul Romano-Catolic (1866-1869), până la moarte.[2] I-a avut ca elevi pe Bertalan Székely și Géza Dósa (1846–1871).[1]

Portretele sale vădesc o simplitate formală specifică clasicismului și este considerat un reprezentant de seamă a picturii din Epoca Biedermeier.[1] Conform informațiilor documentare, Simó Ferenc era retribuit pentru un portret cu atâția florini de aur câți erau necesari pentru a acoperi întreaga suprafață a tabloului.[3]

La Muzeul de Artă din Cluj este expus portretul Eszterei Sombori,[4] portret-pereche cu cel reprezentându-l pe Miklos Sombori (1832).[2]