Sari la conținut

Concursul Muzical Eurovision 1957

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Eurovision 1957)
Concursul Muzical Eurovision 1957
Data finalei 3 martie 1957
Prezentator Anaïd Iplicjian
Dirijor Willy Berking
Supervizor executiv Rolf Liebermann
Televiziune-gazdă Germania HR/NDR
Sală Großer Sendesaal des hessischen Rundfunks
Frankfurt pe Main, Germania de Vest
Piesă câștigătoare Țările de Jos TȚaările de Jos
„Net als toen”
Sistem de votare
Fiecare țară are 10 jurați, care acordă fiecare un punct cântecului lor preferat.
Număr de cântece 10
Debuturi Austria Austria
Danemarca Danemarca
Regatul Unit Regatul Unit
Concursul Muzical Eurovision 
◄ 1956 1958 ►

Concursul Muzical Eurovision 1957 a fost a doua ediție a Concursului Muzical Eurovision. A avut loc duminica, pe 3 martie 1957 în Frankfurt pe Main, Germania de Vest. A fost câștigată de TȚaările de Jos cu piesa „Net als toen” a lui Corry Brokken.[1] Ca și prima ediție, și aceasta a fost, în principal, un program de radio, dar în perioada aceea a existat o creștere vizibilă a numărului de oameni care dețineau televizoare.

A existat o perioadă în care s-a împrăștiat un zvon conform căruia cântecul „Im Wartesaal zum großen Glück” al lui Walter Andreas Schwartz ar fi ieșit pe locul 2 la ediția din 1956 și de aceea ar fi găzduit Germania de Vest ediția din 1957. De fapt, nu numai că rezultatele s-au pierdut, dar nici regula că țara câștigătoare găzduiește următorul concurs nu fusese concepută încă, la acel timp plănuindu-se ca fiecare țară participantă să găzduiască evenimentul, însă, cum tot mai multe țări doreau să participe, acest lucru a devenit impractic.[1]

Pentru mai multe detalii despre orașul-gazdă, vedeți Frankfurt pe Main.
Großer Sendesaal des hessischen Rundfunks, Frankfurt pe Main. Sala-gazdă a Concursului Muzical Eurovision 1957.

Concursul a avut loc în Frankfurt pe Main, care, pe vremea aceea, era unul dintre cele mai mari orașe din Germania de Vest. Sala aleasă a fost Großer Sendesaal des hessischen Rundfunks, sală de concerte, fost studio de televiziune și fost sediu al Hessischer Rundfunk.[2][3]

După ce fusese devastat în al Doilea Război Mondial la începutul anilor 1940, Frankfurt s-a renovat în anii 1950, devenind unul din cele mai proeminente centre financiare din Europa. Cu investiții provenind deopotrivă din instituții financiare naționale și internaționale, în 1957, anul în care s-a ținut concursul, deja apăreau primii zgârie-nori.[4][5]

În această ediție, cântecul italian a avut o durată de 5 minute și 9 secunde, în timp ce al Regatului Unit a durat numai un minut și 52 de secunde. De aceea, ulterior, s-a introdus o regulă care impune ca limită superioară durata de 3 minute pentru fiecare cântec. Această regulă rămâne și astăzi în vigoare.[1]

Spre deosebire de anul precedent, au putut concura și duete. Birthe Wilke și Gustav Winckler, din Danemarca, au fost primii care au participat într-o astfel de formulă, La sfârșitul cântecului lor, aceștia au avut cel mai lung sărut care a existat vreodată în concurs. Desigur, numai deținătorii de televizoare l-au putut vedea. Acest lucru s-a datorat faptului că un membru al personalului de producție a uitat să dea un semnal prestabilit care să le comunice celor doi să termine sărutul.[1]

Acesta a fost primul an în care membrii juriului au fost contactați prin telefon pentru a-și acorda voturile și, de asemenea, primul an în care Țările de Jos au câștigat concursul. O altă schimbare importantă a fost că juriile naționale nu au mai putut vota în favoarea cântecelor din propria țară.[1]

Țări participante

[modificare | modificare sursă]

Belgia, Elveția, Franța, Germania, Italia, Luxemburg și Țările de Jos și-au făcut a doua apariție, după debutul din 1956. Austria, Danemarca și Regatul Unit au apărut pentru prima oară; aceste țări doreau să participe încă din 1956, însă au aderat la Uniunea Europeană de Radio-Televiziune după termenul de înscriere a cântecelor – astfel, au ratat participarea. Astfel, în 1957, au participat un total de 10 țări, cu 3 mai mult decât în ediția inaugurală.[1]

Orchestra a fost condusă de următorii dirijori:[6]

Artiști care au revenit

[modificare | modificare sursă]
Artist Țară Ani precedenți Poziții
Corry Brokken Țările de Jos TȚaările de Jos 1956 7
Lys Assia Elveția Elvetția 1956 01 10
Țară Limbă Artist Cântec Traducere Loc Puncte
01 Belgia Belgia olandeză Bobbejaan Schoepen „Straatdeuntje” Melodia străzii 8 5
02 Luxemburg Luxemburg franceză Danièle Dupré „Amours mortes (tant de peine)” Iubire moartă (atâta durere) 4 8
03 Regatul Unit Regatul Unit engleză Patricia Bredin „All” Tot 7 6
04 Italia Italia italiană Nunzio Gallo „Corde della mia chitarra” Corzile chitarei mele 6 7
05 Austria Austria germană Bob Martin „Wohin, kleines Pony?” Încotro, căluțule? 10 3
06 Țările de Jos TȚaările de Jos olandeză Corry Brokken „Net als toen” Ca și atunci 1 31
07 Germania Germania germană Margot Hielscher „Telefon, Telefon” Telefon, telefon 4 8
08 Franța Frantța franceză Paule Desjardins „La belle amour” Iubirea frumoasă 2 17
09 Danemarca Danemarca daneză Birthe Wilke și Gustav Winckler „Skibet skal sejle i nat” Nava va naviga în seara aceasta 3 10
10 Elveția Elvetția franceză Lys Assia „L'enfant que j'étais” Copilul ce eram odată 8 5
Rezultate
Total Belgia Luxemburg Regatul Unit Italia Austria Țările de Jos Germania Franța Danemarca Elveția
Concurenți Belgia 5 2 2 1
Luxemburg 8 1 4 3
Regatul Unit 6 1 1 1 1 2
Italia 7 1 1 2 2 1
Austria 3 2 1
Țările de Jos 31 5 3 1 1 6 1 4 3 7
Germania 8 1 1 6
Franța 17 2 4 2 1 6 2
Danemarca 10 2 3 5
Elveția 5 1 1 1 2

Comentatori și purtători de cuvânt

[modificare | modificare sursă]
Purtători de cuvânt
Țară Nume
01 Elveția Elvetția Mäni Weber
02 Danemarca Danemarca Bent Henius
03 Franța Frantța Claude Darget
04 Germania Germania Joachim FConcursul Muzical Eurovision 195uchsberger
05 Țările de Jos TȚaările de Jos Willem Duys
06 Austria Austria Karl Bruck
07 Italia Italia Nunzio Filogamo
08 Regatul Unit Regatul Unit David Jacobs
09 Luxemburg Luxemburg necunoscut
10 Belgia Belgia Bert Leysen
Comentatori
Țară Comentatori Post
Austria Austria Emil Kollpacher ORF
Belgia Belgia Anton Peters NIR
Janine Lambotte INR
Danemarca Danemarca Gunnar Hansen Statsradiofonien TV
Germania Germania Wolf Mittler Deutsches Fernsehen
Elveția Elvetția Gianni Bisiach TSI
Georges Hardy TSR
Hans Rosenthal DRS
Franța Frantța[7] Robert Beauvais RTF
Luxemburg Luxemburg Jacques Navadic Télé-Luxembourg
Italia Italia Bianca Maria Piccinino Programma Nazionale
Regatul Unit Regatul Unit Berkeley Smith BBC Television Service
Tom Sloan BBC Light Programme
Suedia Suedia[8] Nils Linnman Radiotjänst TV
Țările de Jos TȚaările de Jos[9] Piet te Nuyl Nederland 1
  1. ^ a b c d e f the show „Eurovision Song Contest 1957” Verificați valoarea |url= (ajutor) (în engleză). EBU. Accesat în . 
  2. ^ „Location database - Großer Sendesaal des hessischen Rundfunks” (în germană). film-commission-hessen.de. Accesat în . 
  3. ^ „Die singende Richterin: Corry Brokken” (în germană). Eurovision.de. Accesat în . 
  4. ^ „Reconstruction and the "Frankfurter Principle" (în engleză). Messe Frankfurt. Arhivat din original la . Accesat în . 
  5. ^ „Frankfurt City History” (în engleză). Tourist Information Offices Frankfurt. Arhivat din original la . Accesat în . 
  6. ^ http://www.andtheconductoris.eu
  7. ^ „Concours Eurovision de la Chanson 1957” (în franceză). Songcontest.free.fr. . Accesat în . 
  8. ^ Leif Thorsson. Melodifestivalen genom tiderna [„Melodifestivalen de-a lungul timpului”] (2006), p. 10. Stockholm: Premium Publishing AB. ISBN 91-89136-29-2
  9. ^ „Nederlandse televisiecommentatoren bij het Eurovisie Songfestival”. Eurovision Artists (în olandeză).