Europa latină

Țări europene vorbitoare de limbi romanice.

      Țări unde limba romanică este oficială sau cooficială la nivelul național (Romania Continua)

     Teritorii unde limba romanică a ieșit din uz în evul mediu timpuriu (Romania Submersa)

      Țări unde limbă romanică este oficială sau cooficială la nivelul regional

      Țări unde limba romanică, deși neavând nicio recunoaștere oficială, este vorbită la nivelul național

Europa latină (italiană/portugheză/spaniolă: Europa latina; franceză: Europe latine) este formată din acele regiuni ale Europei în care se vorbește o limbă romanică și care au o cultură distinctă față de celelalte culturi europene.

Localizare

Cultura Europei neolatine se bazează pe cea romană, mai precis, latină. Țări latino-europene sunt: Andorra, Franța, Italia, R. Moldova, Monaco, Portugalia, România, San Marino și Spania. Și câteva regiuni din alte țări pot fi considerate ca făcând parte din aceasta, cum ar fi: Valonia în Belgia și cantoanele francofone, italofone și retoromanofon (Cantonul Grisunilor) din Elveția. Multe dintre aceste țări sunt membre ale Uniunii Latine.

În termeni geografici, Europa latină este situată în sud-vestul Europei (incluzând Franța, Italia, Portugalia și Spania și, ocazional, regiuni vorbitoare de limbi romanice din țările vecine), dar include și România și R. Moldova, care se află în Europa de Est.

Istorie

Latinitatea Europei își are originea în procesul de romanizare inițiat de Imperiul Roman, latina vulgară fiind limba vorbită cotidian de coloniști, soldați și populațiile provinciale – s-a răspândit în teritorii vaste, de la Oceanul Atlantic până la Marea Neagră. În vestul Europei, această bază lingvistică a evoluat spre marile limbi romanice moderne (franceza, spaniola, portugheza, italiana), dar a fost puternic influențată și parțial fragmentată de invaziile și dominația popoarelor germanice. În zona centrală, pătrunderea maghiarilor și a altor populații fino-ugrice și slave a dus la întreruperea continuității romanice. În schimb, în estul Europei, comunitățile romanizate au păstrat elemente esențiale ale latinității, dând naștere limbilor romanice est europene, între care româna reprezintă astăzi cea mai extinsă moștenitoare.

Romania Submersa (Romania Scufundată)

Un concept esențial pentru înțelegerea dispariției latinității în multe regiuni ale Europei este Romania submersa („romania scufundată”). Spre deosebire de Romania Continua (Romania Continuă), Acesta desemnează ansamblul de comunități romanizate unde latina vulgară fusese cândva dominantă, dar unde tradiția lingvistică romanică a dispărut în evul mediu sau mai devreme. Exemple semnificative se regăsesc în Dalmația (unde Limba dalmată a supraviețuit până în secolul al XIX-lea), Tracia, Panonia și alte regiuni balcanice, unde romanitatea a fost treptat absorbită de slavă, greacă, turcă sau de alte limbi dominante. Doar în anumite exemple, precum cel al Aromânilor, Meglenoromânilor și Istroromânilor, latinitatea a supraviețuit, cultura păstrându-se până astăzi.

America Latină

America Latină este un termen echivalent care se referă la țările din continentul american în care se vorbește o limbă romanică; Țările latino-americane au doar parțial o cultură latină, datorită influențelor precolumbiene și africane, acestea nefiind influențate direct de o cultură romană. Existând o legătură directă doar prin limbă, termenul de Americă Latină este dificil de acceptat de către unii latin-europeni. Utilizarea cuvintelor latin și latino în Statele Unite este considerată de către unii a fi o ignoranță din partea latin-europenilor și, câteodată, chiar jignitoare.

Vezi și

• Popoare neolatine
• Europa germanică
• Europa slavă