Eugenio Beltrami

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Eugenio Beltrami
Beltrami.jpg
Eugenio Beltrami
Date personale
Născut[2][3][4][5][6] Modificați la Wikidata
Cremona, Imperiul Austriac[7] Modificați la Wikidata
Decedat (64 de ani)[3][4][5][6] Modificați la Wikidata
Roma, Italia[7] Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Italy (1861–1946).svg Regatul Italiei Modificați la Wikidata
Ocupațiematematician
profesor universitar
senator[*]
președinte[*]
om politic Modificați la Wikidata
Activitate
Domeniugeometrie diferențială  Modificați la Wikidata
InstituțieUniversitatea din Bologna
Universitatea din Pisa
Universitatea Sapienza din Roma[1]  Modificați la Wikidata
Alma MaterUniversitatea din Pavia[1]  Modificați la Wikidata
OrganizațiiAccademia Nazionale dei Lincei
Academia de Științe din Berlin
London Mathematical Society[*][1]
Academia de Științe Göttingen[*]
Bavarian Academy of Sciences and Humanities[*]  Modificați la Wikidata
Conducător de doctoratFrancesco Brioschi  Modificați la Wikidata
DoctoranziCarlo Somigliana[*]
Ernesto Padova[*]  Modificați la Wikidata
Premiigrand officer of the Order of the Crown of Italy[*]
Q20888904[*]  Modificați la Wikidata

Eugenio Beltrami (n. 16 noiembrie 1835 — d. 4 iunie 1899) a fost un matematician italian cunoscut pentru studiile din domeniul geometriei non-euclidiene, electricității și magnetismului.

Biografie[modificare | modificare sursă]

S-a născut la Cremona și a murit la Roma.

A fost profesor de matematică la universitățile din Bologna (1862), la Pisa (1863), Pavia (1876) și Roma (1891).

A fost membru corespondent al Academiei de Științe din Italia, apoi membru al Accademia dei Lincei din Roma.

Contribuții[modificare | modificare sursă]

Activitatea sa s-a concretizat în special în lucrări de geometrie diferențială, de teoria elasticității, a hidrodinamicii.

A demonstrat că pseudosfera este o suprafață de rotație a curbei numite tractrice.

Beltrami a continuat lucrările lui Gauss relativ la teoria ecuațiilor cu derivate parțiale liniare.

Cu soluțiile sistemelor de ecuații cu derivate parțiale tip Beltrami (eliptice) s-au ocupat matematicienii români: Mariana Nedelcu, Miron Nicolescu și alții.

Scrieri[modificare | modificare sursă]

Cea mai valoroasă lucrare a sa a fost: Saggio de interpretazione della geometria non eucledeea (Încercare de interpretare a geometriei neeuclidiene) (1868).

În această lucrare a arătat că planimetria neeuclidiană ca și planimetria lui Euclid fac parte dintr-un domeniu absolut real al teoriei suprafețelor, ceea ce a condus la un puternic impact asupra dezvoltării matematicii acelei perioade.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c MacTutor History of Mathematics archive, accesat în  
  2. ^ http://www.treccani.it/enciclopedia/eugenio-beltrami_%28Dizionario-Biografico%29/  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  3. ^ a b Autoritatea BnF, accesat în  
  4. ^ a b MacTutor History of Mathematics archive, accesat în  
  5. ^ a b Eugenio Beltrami, Encyclopædia Britannica Online, accesat în  
  6. ^ a b Eugenio Beltrami, Structurae, accesat în  
  7. ^ a b Бельтрами Эудженио, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*]