Erich Hartmann

Date personale
Erich Hartmann
Erich Hartmann
Poreclă	„Bubi”
Născut	19 aprilie 1922^[1]^[2] Weissach, Baden-Württemberg, Germania^[3]
Decedat	20 septembrie 1993 (71 de ani)^[1]^[2] Weil im Schönbuch, Baden-Württemberg, Germania
Cauza decesului	cancer al creierului[*]
Cetățenie	Germania
Ocupație	aviator
Limbi vorbite	limba germană
Activitate
Porecla	„Bubi”
Activitate
A luptat pentru	Germania Nazistă Germania de Vest
Ramura	Luftwaffe Luftwaffe[*]
Ani de serviciu	1940 - 1945 1956 - 1970
Gradul	maior colonel
Unitatea	JG 52, JG 53 șid JG 71
A comandat	I./JG 52 and JG 71
Bătălii / Războaie	Cel de al Doilea Război Mondial Frontul din Est Apărarea Reichului
Decorații și distincții
Modifică date / text

Erich Alfred Hartmann (n. 19 aprilie 1922 – 20 septembrie 1993), poreclit "Bubi" (băiețel) de camarazii lui din escadrila și "Diavolul Negru" de inamicii sovietici, a fost asul cu cele mai multe victorii aeriene din toate timpurile cu 352 victorii aeriene (dintre care 345 victorii împotriva Forțele Aeriene ale URSS a Uniunii Sovietice, pilotând avionul Messerschmitt Bf 109 și 260 avioane de vânătoare.
A participat la 1.404 misiuni de luptă, participând la 825 lupte aeriene servind Luftwaffe.

Pe parcursul carierei sale Hartmann a fost nevoit să aterizeze forțat de 14 ori cu avionul său avariat. Acest lucru a fost cauzat de avariile produse avionului său de părțile din avioanele doborâte de el sau datorită defectelor mecanice. Hartmann niciodată nu a fost doborât de un alt avion sau forțat să aterizeze datorită focului produs avionului său de inamic.^[4]

A luptat și în România, reușind să doboare, in apărarea rafinăriilor de la Ploiești , două avioane americane P-51_Mustang.

Ultimul succes a fost chiar în 8 mai 1945, având o misiune de recunoaștere aproape de Brno (Cehoslovacia), atunci când a doborât un Yakovlev sovietic care făcea acrobatii aeriene pentru propriile trupe de la sol.

Tactica de luptă a lui Erich Hartmann[modificare | modificare sursă]

Spre deosebire de Hans-Joachim Marseille, care a fost un țintaș și expert în arta tragerii anticipate (trăgea în locul unde va ajunge avionul în momentul când va ajunge și glonțul), Hartmann a fost un maestru al tacticii pândei și ambuscadei. Pe baza observațiilor sale, el a fost convins că 80% dintre piloții doborâți de el nu și-au dat seama nici măcar ce i-a lovit. El se baza pe motorul puternic al avionului Bf-109 de mare putere, pentru acțiuni de recunoaștere și abordări rapide, ocazional pentru pătrunderi prin formațiuni inamice întregi, profitând apoi de confuzia ce urma, pentru a se retrage.

Când pilotul britanic de teste decorat, căpitanul Eric Brown, l-a întrebat pe Hartmann, cum a reușit el să obțină 352 de victorii aeriene, el a dezvăluit:

Ei bine, poate nu mă credeți, dar avioanele rusești Sturmovik, care erau în principal avioane de atac la sol, zburau ca bombardierele B-17, în formație, și nu încercau să facă nicio manevră. Și tot ce aveau, era un mitralior în spatele fiecărui avion. De asemenea, unii dintre piloți erau femei. Mitraliorii lor nu reprezentau niciun pericol dacă nu au aveau norocul orb să te lovească. Nu deschideam focul, până când nu ajungeam atât de aproape ca aeronava inamică să umple tot parbrizul meu, iar atunci trăgeam cu toate armele. Dacă reușeam să fac acest lucru, doboram de fiecare dată câte unul.^[5]

Cariera militară[modificare | modificare sursă]

Erich Hartmann s-a înrolat Wehrmacht-ului la 1 octombrie 1940. Prima lui acțiune a fost Neukuhren în Prusia de Est, unde ca recrut a primit instruirea de bază a Luftwaffe.^[6]

31 martie 1942:	Leutnant (Locotenent)
1 iulie 1944:	Oberleutnant (Locotenent Major)
1 septembrie 1944:	Hauptmann (Căpitan)
8 mai 1945:	Major (Maior)
12 decembrie 1960:	Oberstleutnant (Locotenent colonel)
26 iulie 1967:	Oberst (Colonel)

După război[modificare | modificare sursă]

A fost luat prizonier de către americani, care la rândul lor l-au predat sovieticilor. A stat 10 ani in gulagurile sovietice, fiind presat sa se înscrie în noile forte aeriene ale Germaniei de Est. Nu a cedat chinurilor și s-a întors la soția sa mult iubită Ursula "Usch" Petsch. In 1945 a avut un copil Peter, care a trăit doar trei ani și pe care nu l-a văzut niciodată, fiind prizonier.

A fost pilot comandant în noile forte aeriene vest germane; împărtășind din experiența sa și piloților americani.

S-a opus achiziției de către Germania de Vest a avioanelor de vânătoare Lockheed F104 Starfighter, considerandu-l nesigur și periculos (fapt adeverit ulterior), motiv pentru care a fost îndepărtat din armata.

A avut o fata Ursula Isabel, născută în anul 1957. A continuat să activeze ca pilot și instructor civil până spre sfârșitul vieții.

Note[modificare | modificare sursă]

^ ^a ^b Erich Hartmann, Find a Grave, accesat în 9 octombrie 2017
^ ^a ^b Erich Hartmann, Munzinger Personen, accesat în 9 octombrie 2017
^ http://www.nytimes.com/1993/10/23/obituaries/erich-hartmann-german-ace-of-world-war-ii-71.html Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
^ Toliver and Constable 1986, pag. 12.
^ Thompson with Smith 2008, p. 235.
^ Toliver and Constable 1985, pp. 296–297.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Berger, Florian. Mit Eichenlaub und Schwertern. Die höchstdekorierten Soldaten des Zweiten Weltkrieges (în germană). Selbstverlag, Germany: Florian Berger, 1999. ISBN 3-9501307-0-5.

Deac, Wil. "Air War's Top Ace". WWII Air War, The Men, The Machines, The Missions. Stamford, Connecticut: Cowles Enthusiast Media, 1998. ISBN 1-55836-193-6.

Fellgiebel, Walther-Peer. Die Träger des Ritterkreuzes des Eisernen Kreuzes 1939-1945 (în germană). Friedburg, Germany: Podzun-Pallas, 2000. ISBN 3-7909-0284-5.

Fraschka, Günther. Knights of the Reich. Atglen, Pennsylvania: Schiffer Military/Aviation History, 1994. ISBN 0-88740-580-0.

Hagen, Hans-Peter. Husaren des Himmels Berühmte deutsche Jagdflieger und die Geschichte ihrer Waffe (în germană). Rastatt, Germany: Moewig, 1998. ISBN 3-8118-1456-7.

Hartmann, Ursula and Manfred Jäger. German Fighter Ace Erich Hartmann. Atglen, Pennsylvania: Schiffer Publishing Ltd., 1992. ISBN 0-88740-396-4.

Helden der Wehrmacht - Unsterbliche deutsche Soldaten (în germană). München, Germany: FZ-Verlag GmbH, 2004. ISBN 3-924309-53-1.

Jackson, Robert. Fighter Aces of World War II: The True Stories of Fourteen of World War II's Fighter Pilots: London: Corgi Books, 1978. ISBN 0-552-10783-2.

Kaplan, Philip. Fighter Aces of the Luftwaffe in World War WWII. Auldgirth, Dumfriesshire, UK: Pen & Sword Aviation, 2007. ISBN 1-84415-460-2.

Kurowski, Franz. Luftwaffe Aces. Winnipeg, Canada: J.J. Fedorowicz Publishing Inc., 1996. ISBN 0-921991-31-2.

Maerz, Dietrich (2007). Das Ritterkreuz des Eisernen Kreuzes und seine Höheren Stufen (în germană). Richmond, MI: B&D Publishing LLC. ISBN 978-0-9797969-1-3.

Murawski, Erich. Der deutsche Wehrmachtbericht 1939 - 1945, vom 1.7.1944 bis zum 9.5.1945 (în germană). Boppoard am Rhein, Germany: Harald Boldt Verlag, 1962.

Obermaier, Ernst. Die Ritterkreuzträger der Luftwaffe Jagdflieger 1939-1945 (în germană). Mainz, Germany: Verlag Dieter Hoffmann, 1989. ISBN 3-87341-065-6.

Patzwall, Klaus D. and Veit Scherzer. Das Deutsche Kreuz 1941 - 1945 Geschichte und Inhaber Band II (în germană). Norderstedt, Germany: Verlag Klaus D. Patzwall, 2001. ISBN 3-931533-45-X.

Schaulen, Fritjof. Eichenlaubträger 1940 - 1945 Zeitgeschichte in Farbe I Abraham - Huppertz (în germană). Selent, Germany: Pour le Mérite, 2003. ISBN 3-932381-20-3.

Scherzer, Veit. Ritterkreuzträger 1939 - 1945 Die Inhaber des Ritterkreuzes des Eisernen Kreuzes 1939 von Heer, Luftwaffe, Kriegsmarine, Waffen-SS, Volkssturm sowie mit Deutschland verbündeter Streitkräfte nach den Unterlagen des Bundesarchives (in German). Jena, Germany: Scherzers Miltaer-Verlag, 2007. ISBN 978-3-938845-17-2.

Sims, Edward H. Jagdflieger Die Grossen Gegner von Einst (in German). Stuttgart, Germany: Motorbuch Verlag, 1982. ISBN 3-87943-115-9.

Spick, Mike. Luftwaffe Fighter Aces. New York: Ivy Books, 1996. ISBN 0-8041-1696-2.
Thompson, J. Steve with Peter C. Smith. Air Combat Manoeuvres: The Technique and History of Air Fighting for Flight Simulation. Hersham, Surrey, UK: Ian Allan Publishing, 2008. ISBN 978-1-903223-98-7.

Tillman, Barrett. "Shot Down or Out of Gas?" Flight Journal, Volume 11, No. 4, August 2006.
Toliver, Raymond F. and Trevor J. Constable. Holt Hartmann vom Himmel! (în germană). Stuttgart, Germany: Motorbuch Verlag, 1985. ISBN 3-87943-216-3.