Eduard Spranger

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Eduard Spranger
Eduard Spranger 001.jpg
Eduard Spranger
Date personale
Născut[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
Groß-Lichterfelde[*], Germania Modificați la Wikidata
Decedat (81 de ani)[1][5][2][3][4] Modificați la Wikidata
Tübingen, Germania[5] Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Germany.svg Germania Modificați la Wikidata
Ocupațiepedagog[*]
psiholog
autor
filozof
profesor universitar Modificați la Wikidata
Activitate
InstituțieUniversitatea din Tübingen
Universitatea Leipzig
Universitatea Humboldt din Berlin  Modificați la Wikidata
OrganizațiiAcademia de Științe din Berlin
Heidelberg Academy for Sciences and Humanities[*]
Academia Germană de Științe de la Berlin[*]
Austrian Academy of Sciences[*]
Academia Saxonă de Științe[*]  Modificați la Wikidata
DoctoranziGünter Scheele[*]  Modificați la Wikidata
PremiiOrdinul pentru Merit în domeniul Științei și Artelor[*]
Marea Cruce a Ordinului de Merit al Republicii Federale Germania[*]
Gold Goethe medal[*] ()
Doctor honoris causa of the University of Padua[*]
Ordinul de Merit al Republicii Federale Germania în grad de mare cruce[*] (Modificați la Wikidata

Eduard Spranger (n. ,[1][2][3][4] Groß-Lichterfelde[*], Germania – d. ,[1][5][2][3][4] Tübingen, Germania[5]) a fost un teoretician, filozof, educator și psiholog german. A contribuit la consolidarea pedagogiei ca disciplină academică. A fost preocupat de psihologia adolescenței și de pedagogia culturale și a promovat o direcție de cercetare numită psihologia înțelegerii.

Biografie[modificare | modificare sursă]

A studiat filozofia la Berlin sub îndrumarea lui Wilhelm Dilthey, Otto Hintze, Friedrich Paulsen și Erich Schmidt. A obținut titlul de doctor în filozofie în 1905 cu teza Die Grundlagen der Geschichtswissenschaft elaborată sub conducerea profesorului Paulsen. După absolvirea studiilor superioare, a devenit profesor la Universitatea din Berlin.

A fost profesor la Universitatea din Leipzig (1911), decan al Facultății de Filosofie din cadrul Universității din Berlin și consilier al ministrului prusac al culturii, Carl Henry Becker, lucrând la elaborarea reformei învățământului superior din Germania. În perioada 1936-1937 a ținut prelegeri în Japonia.

Inițial a privit pozitiv politica lui Hitler. Cu toate acestea, s-a declarat împotriva acțiunilor antievreiești inițiate de organizațiile studențești. După 1933 s-a încercat înlăturarea sa din funcția de profesor, dar a reușit să rămână la universitate. Văzând adevărata față a nazismului, el s-a apropiat de mediul democratic. În 1943 autoritățile au închis revista Die Erziehung. După atentatul asupra lui Hitler a fost arestat, fiind eliberat după zece săptămâni datorită intervenției ambasadorului japonez.

După cel de-al Doilea Război Mondial a lucrat la Universitatea din Tübingen. El a fost vicepreședinte al Deutsche Forschungsgemeinschaft și membru al multor societăți academice. A primit numeroase premii științifice.

Placă memorială în onoarea lui Eduard Spranger la Berlin

Lucrând în domeniul umanist (umanismul idealist germane), el a avut realizări comparabile cu cele ale lui Dilthey, Pestalozzi și Goethe. El a subliniat rolul influențelor culturale în educație. În opinia sa, scopul educației a fost acela de a forma un tânăr, astfel încât să-și dezvolte interesele profesionale și caracterul moral.

El a fost autorul unei tipologii de personalitate care acopereau șase scopuri bazice de viață, în funcție de valorile importante pentru un anumit individ: economic, politic, social, religios, estetic și teoretic. Filosofia sa culturală a influențat psihologia dezvoltării și teoria educației.

A fost interesat, de asemenea, de educația profesională. El a promovat principiul celor trei niveluri de educație. Școala de primul nivel trebuia să ofere elevilor cunoștințe generale. Instituțiile de nivelul doi urmau să dezvolte interesele și capacitățile elevilor, în timp ce școlile de nivelul trei trebuiau să-i pregătească într-o profesie.

Lucrări[modificare | modificare sursă]

Printre lucrările sale se numără următoarele:

  • Wilhelm von Humboldt und die Humanitätsidee (1909).
  • Kultur und Erziehung (1919).
  • Lebensformen. Geisteswissenschaftliche Psychologie und Ethik der Persönlichkeit (1921).
  • Psychologie des Jugendalters (1924).
  • Volk, Staat und Erziehung (1932).
  • Die Magie der Seele. Religionsphilosophische Vorspiele (1932).
  • Zur Geschichte der deutschen Volksschule (1951).
  • Kulturfragen der Gegenwart (1953).
  • Menschenleben und Menschheitsfragen (1963).

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d „Eduard Spranger”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  2. ^ a b c d Autoritatea BnF, accesat în  
  3. ^ a b c d Eduard Spranger, SNAC, accesat în  
  4. ^ a b c d Eduard Spranger, Professorenkatalog der Universität Leipzig, accesat în  
  5. ^ a b c d Шпрангер Эдуард, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*]