Dumitru Venicius Iliescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Dumitru Venicius Iliescu
Date personale
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Pentru Dumitru Iliescu, ministru al apărării în perioada 1914-1916, vedeți Dumitru Iliescu.

Dumitru Venicius Iliescu este un general (cu 4 stele) român, care a îndeplinit funcția de director al Serviciului de Protecție și Pază (SPP) (7 mai 1990 - 21 noiembrie 1996).

Biografie[modificare | modificare sursă]

Dumitru Iliescu a fost ofițer în Ministerul Apărării Naționale (MApN), ocupând, la un moment dat, poziția de secretar al Uniunii Tineretului Comunist la Comitetul Politic Superior al Armatei[1]. În perioada Revoluției din decembrie 1989, Dumitru Iliescu avea gradul de maior[1].

Presa l-a acuzat că în noaptea de 21 decembrie 1989 el a executat ordinul de reprimare sângeroasă a revoluționarilor, trecând efectiv cu blindatele peste revoluționarii prezenți la baricada din fața Hotelului Intercontinental.[2] Iliescu a negat că ar fi spart baricada. Am văzut evenimentele până a fost spartă baricada demonstranților, dar acest lucru s-a făcut de către alte TAB-uri, venite de la altă unitate, nu de către TAB-ul cu care am venit eu acolo, a declarat el la audierea în Dosarul revoluției în anul 2005.[3]

După constituirea la 22 decembrie 1989 a Frontului Salvării Naționale, Dumitru Iliescu a organizat la 26 decembrie 1989 o grupare militară de patru ofițeri M.Ap.N., care a fost însărcinată cu protecția fizică a membrilor marcanți ai conducerii FSN[1], în care i-a cooptat pe diverși ofițeri, printre care și locotenentul major Gabriel Naghi, viitor director al SPP (2000-2005).

Prin Decretul nr. 204 din 7 mai 1990, Consiliul Provizoriu de Uniune Națională (CPUN) a înființat Unitatea Specială de Pază și Protocol (USPP), în subordinea Ministerului Apărării Naționale (în componența Brigăzii de Gardă), cu misiunea de a asigura protecția și paza demnitarilor români, precum și a celor străini care vizitau România. Ca director al acestei unități a fost numit colonelul Dumitru Venicius Iliescu[1].

Prin Legea nr. 51 / 26 iulie 1991 privind siguranța națională a României, U.S.P.P. a căpătat denumirea de Serviciul de Protecție și Pază (SPP), devenind un organ de stat „cu atribuții în domeniul siguranței naționale”. În perioada cât a condus SPP-ul, colonelul Dumitru Iliescu a fost înaintat la gradul de general de brigadă (cu o stea) începând cu 1 decembrie 1994 [4].

La data de 21 noiembrie 1996, generalul de brigadă Dumitru Iliescu a fost înaintat la gradul de general de divizie (cu 2 stele), eliberat la cerere din funcția de director al SPP și trecut la dispoziția Ministerului de Interne [5]. După venirea la putere a președintelui Emil Constantinescu, generalul Iliescu a fost numit la comanda Brigăzii 16 Jandarmi din Bacău. El a fost trecut apoi în rezervă cu gradul de general de divizie la 5 februarie 1997 [6].

În perioada guvernării CDR, generalul Iliescu s-a asociat cu fostul director adjunct al SPP, generalul Gheorghe Arădăvoaice, înființând o firmă privată, "Grupul Internațional de Pază și Protecție", care a ajuns ulterior în atenția comisiei rogatorii care a investigat afacerea Adrian Costea. De asemenea, Parchetul Militar București i-a deschis un dosar penal pentru achiziționarea de către SPP, sub conducerea lui, a unei tipografii în valoare de două milioane de dolari și a patru limuzine Mercedes, dintre care două blindate.[7]

După revenirea la conducerea României a lui Ion Iliescu, Dumitru Iliescu a fost numit în aprilie 2001 în funcția de consilier de stat la Guvernul României, fiind rechemat în activitate pe 12 martie 2002[8]. Președintele Iliescu l-a înaintat apoi la gradele de general de corp de armată (cu 3 stele) la 15 aprilie 2003 [9] și general (cu 4 stele) la 21 octombrie 2004 [10].

Înainte de plecarea de la Cotroceni a președintelui Ion Iliescu, el l-a trecut în rezervă la data de 21 decembrie 2004 pe generalul cu patru stele Dumitru Iliescu, cu pensie de serviciu anticipată [11].

Împreună cu Cătălin Voicu, general SPP, Dumitru Iliescu a înființat SC Agenția Națională de Pază, Protecție, Investigații și Protocol SRL[12].

Distincții[modificare | modificare sursă]

Generalul Dumitru Iliescu a primit următoarele distincții:

  • Ordinul "Virtutea Militară", în grad de comandor (1 decembrie 2002) - "pentru servicii deosebite aduse în conceperea și organizarea apărării ordinii publice" [13]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d EDITORIALUL EVZ: Toți oamenii generalului, 12 decembrie 2009, evz.ro, accesat la 8 ianuarie 2010
  2. ^ Ziua, 26 martie 2001 - Dumitru Iliescu a trecut cu blindatele peste revoluționari
  3. ^ Gândul, 13 iulie 2005 - Dumitru Iliescu numit șef al SPP pentru „prestația“ din decembrie ’89
  4. ^ Decret nr. 252 din 1 decembrie 1994 privind înaintarea în gradul de general-locotenent a unui general-maior și acordarea gradului de general-maior unor colonei din Serviciul de Protecție și Pază
  5. ^ Decret nr. 569 din 21 noiembrie 1996 privind înaintarea în grad a unor generali și eliberarea din funcție a directorului Serviciului de Protecție și Pază
  6. ^ Decret nr. 50 din 5 februarie 1997 privind trecerea în rezervă a unui general din Ministerul de Interne
  7. ^ Adevărul, 27 octombrie 2004 - Controversatul Dumitru Iliescu a primit cel mai înalt grad militar din România: general cu patru stele
  8. ^ Decret nr. 187 din 12 martie 2002 privind chemarea din rezervă în activitate a unui general din Ministerul de Interne
  9. ^ Decret nr. 330 din 26 mai 2003 pentru înaintarea în gradul următor a unor generali din Ministerul Apărării Naționale și Ministerul de Interne
  10. ^ Decret nr. 822 din 22 octombrie 2004 privind înaintarea în gradul de general cu patru stele a unui general-locotenent cu trei stele din Ministerul Administrației și Internelor
  11. ^ Decret nr. 1167 din 15 decembrie 2004 privind trecerea în rezervă a unui general cu patru stele din Ministerul Administrației și Internelor
  12. ^ Cătălin Voicu - garantat de Vanghelie, învinuit de DNA, 12 decembrie 2009, evz.ro, accesat la 8 ianuarie 2010
  13. ^ Decret nr. 969 din 29 noiembrie 2002 privind conferirea unor decorații

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Interviuri