Dumitru Vatamaniuc

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Dumitru Vatamaniuc (n. 25 septembrie 1920, Sucevița) este un critic și istoric literar român, membru de onoare (2001) al Academiei Române[1].

Studii[modificare | modificare sursă]

A făcut studii universitare filologice la Cernăuți, Cluj și București.[2]

Opera[modificare | modificare sursă]

Dumitru Vatamaniuc a continuat opera lui Dumitru S. Panaitescu (Perpessicius), care și-a închinat viața operei poetului Mihai Eminescu.[2]

Manuscrisele lui Eminescu, păstrate de Titu Maiorescu și donate Academiei Române în 1902, au fost legate în 45 de caiete, fără o cronologie strictă și fără o ordine tematică. „Caietele“ au fost citite, descifrate, valorificate și reproduse în editii succesive, timp de un secol, de câteva generatii de eminescologi, de la Perpessicius, George Calinescu, la Dimitrie Vatamaniuc și Petru Creția.[2]

Sub coordonarea lui Dumitru Vatamaniuc, un grup de cercetători a publicat în 1977 proza și publicistica lui Eminescu. În 1993, s-a încheiat publicarea traducerilor din manuscrisele lui Eminescu, texte germane, note de curs.[2]

Dumitru Vatamaniuc se mândrește cu faptul că a reușit să publice în perioada ceaușistă următorul text al lui Eminescu: „Socialismul și comunismul sunt cea mai mare nenorocire pentru existenta unui popor, fiindca îi distruge cultura acestuia și îl intoarce în primitivism“.[2]

Este cunoscut și apreciat în țară și strainătate pentru cercetarea și publicarea operelor complete ale lui Mihai Eminescu, îndeosebi a celebrelor Manuscrise facsimilate.[2]

Colaborarea cu Securitatea[modificare | modificare sursă]

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) l-a acuzat pe Dumitru Vatamaniuc că și-a turnat colegii la Securitate, pe vremea când studia la Academia Ștefan Gheorghiu. Potrivit CNSAS, Dumitru Vatamaniuc a semnat în 1971, pe când activa la Centrul de Informare și Documentare al Academiei de Știinte Politice “Ștefan Gheorghiu”, un angajament cu Direcția I a Securității Statului. După recrutare, Dumitru Vatamaniuc a primit numele conspirativ VLADIMIR și a început să înainteze note informative.[2]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Membri de onoare din țară
  2. ^ a b c d e f g Renumitul eminescolog Dumitru Vatamaniuc, turnator la Securitate

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Caietele Eminescu, mitologie și document, București, Editura România de mâine, 1998;
  • Mihail Eminescu, Chestiunea evreiască, antologie, prefață și note Dumitru Vatamaniuc, București, Vestala, 2000;
  • Bucovina între Occident și Orient, București, Editura Academiei Române, 2006.