Via Appia

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Drumul Appian)
Salt la: Navigare, căutare
Via Appia

Drumul Appian (latină Via Appia, italiană Via Appia) a fost unul dintre cel mai vechi și importante drumuri romane. Conecta orașele Roma, Brindisi și Apulia din sud-estul Italiei. Via Appia (Via Appia Antica) a fost principalul drum consular din Imperiul Roman.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Via Appia la sud de Porta San Sebastiano (Roma)

Drumul a fost construit de Appius Claudius Caecus (312 î.Hr.), la început strada avea o lungime de 195 km (Roma - Capua) fiind construită în scopuri militare, pentru înlesnirea deplasării trupelor romane contra samniților. Prin anul 265 î.C. drumul a fost prelungit până la Brundisium (azi Brindisi) devenind un drum comercial important, pentru comerțul cu sclavi și mărfuri din Orient.

Parcursul original pornea din sudul Romei, aproape de Termele lui Caracalla, trecea aproape de catacombele lui Callixt, ale Sfântului Sebastian și ale Sfintei Domitilla, apoi Ariccia,forul Appio, Terracina, Fondi, Itri, Formia, Minturno (Minturnae), Mondragone (Sinuessa), și în sfârșit Capua care trecuse sub control roman, Appius Claudius Caecus văzând aici un factor al unității politice și economice dintre cele două orașe.
Drumul avea ca funcție principală trimiterea cât mai rapid posibil a unor trupe spre sudul Italiei, în scopul de a consolida dominația Romei în această parte a peninsulei.[1] În 191 î.Hr., a fost prelungită spre Tarento și Brindisi, cel mai important port comercial cu Grecia și Orient din epocă, și de unde se îmbarcau legionarii pentru Africa și Asia Mică. Cu o lărgime foarte regulată de 4,1 m, Via Appia era pavată cu dale mari de bazalt bombate, permițând să se petreacă două căruțe, în timp ce ea era mărginită de drumuri de pământ pentru pietoni care puteau să mănânce, să se răcorească și să se odihnească mulțumită tabernaelor și fântânilor care jalonau drumul.[2]

Via Appia devine unul dintre cele mai imporante drumuri din Imperiul Roman din care cauză va denumit și „Regina Viarum” (regina străzilor). Ruta veche spre Brindisi trecea prin Benevento și Tarent.

În timpul împăratului Traian (114) s-a mai construit o ramură numită „Via Traiana” prin Bari aceasta fiind o scurtătură de două zile de călătorie, astfel drumul de la Roma la Brindisi care dura înainte 14 zile a fost scurtat la 12-13 zile.

Deoarece legea romană interzicea îngroparea morților în regiunile locuite, de-a lungul drumului se află morminte ca a lui Cicero, Caecilia Metella[3], iar în nișele din catacombe fiind îngropați săracii (Catacombele San Sebastian, Domitilla și Calixtus).

În prezent Via Appia (Strada 7) este circulată pe toată lungimea ei (540 km), o parte fiind asfaltată, dar cea mai mare parte este pietruită în timpul romanilor.

Via Appia (în roşu) şi Via Appia Traiana în (albastru).

Referințe și note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Rome la splendide, Süddeutscher Verlag 
  2. ^ Mediterra, Presses de Sciences Po 
  3. ^ fiica lui Quintus Caecilius Metellus Creticus, nora lui Marcus Licinius Crassus

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Via Appia

Vezi și[modificare | modificare sursă]