Două loturi

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Două loturi este o nuvelă scrisă de I.L.Caragiale în anul 1901.

Nuvela a fost dedicată lui Constantin Dobrogeanu Gherea.

Pe lângă casierul public Anghelache din schița Inspecțiune, un alt personaj cehovian este și Lefter Popescu din Două loturi. Ideea că a câștigat dă eroului o stare de surescitare și euforie, prefăcută în revoltă când constată că numerele biletelor erau câștigătoare fiecare pentru cealaltă loterie. Monologul lui Lefter reproduce denivelarea psihică cu toate obsesiile indignării împotriva înșelătorilor oficiali într-o izbucnire comic incoerentă:

„- Vice-versa! Nu se poate, domnule! peste poate! Vice-versa! Asta-i șarlatanie, mă-nțelegi! Vă-nvăț eu minte pe d-voastră să umblați d-acu-ncolo cu infamii, și să vă bateți joc de oameni, fiindcă este o exploatare și nu vă mai săturați ca vampirii, pierzând toată sudoarea fiecare om onest, deoarece se-ncrede orbește-n mofturile d-voastră și cu tripotajuri ovreiești de bursă, care suntem noi proști și nu ne-nvățăm odată minte ca să venim, mă-nțelegi, și să ne revoltăm... da! să ne revoltăm! Așa să știți: proști! proști! proști!“.

Evenimentele intrigii: Lefter și-a cumpărat două bilete de loterie cu bani împrumutați de la căpitanul Pandele. Acesta îl anunță pe Lefter că biletele au ieșit câștigătoare, dar el nu le mai găsește.

Evenimentele desfășurării acțiunii: Lefter răscolește toată casa, dar biletele nu sunt nicăieri. Își amintește că le-a pus în jacheta cenușie, dar soția o vânduse. Dupa ce, înfuriat, sparge toate farfuriile soției, pleacă în căutarea țigăncilor care o cumpăraseră. Lefter recuperează jacheta dar nu și biletele. El lipsise de la serviciu și este somat de șeful său să se prezinte la minister. Trecând din nou pe la „chivuțe”, Lefter este agresat de acestea.

Referințe și note[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Wikisursă
La Wikisursă există texte originale legate de Două loturi