Sari la conținut

Don't Hug Me I'm Scared

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Don't Hug Me I'm Scared

Posterul oficial
GenTeatru de marionete
Umor suprarealist
Comedie de groază
Musical
Creator(i)Rebecca Sloan
Joseph Pelling
Scenarist(i)Becky Sloan
Joseph Pelling
Hugo Donkin (2014)
Baker Terry
Regizor(i)Rebecca Sloan
Joseph Pelling
ActoriBaker Terry
Joseph Pelling
Rebecca Sloan
Compozitor temă muzicalăJoseph Pelling
Țară de origineRegatul Unit
Nr. de episoade6
Producție
Producător(i) executiv(i)James Stevenson Bretton (2014–prezent)
Becky Sloan (2014–prezent)
Joseph Pelling (2014–prezent)
Thomas Ridgewell (2014)
Producător(i)Benjamin Lole (2014–16)
Hugo Donkin (2014–16)
Difuzare
Canal originalYouTube
Vimeo
Channel 4
Această infocasetă: vizualizare • discuție • modificare
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Don't Hug Me I'm Scared (stilizat ca Don't Hug Me .I'm Scared și adesea prescurtat în DHMIS, în traducere Nu Mă Îmbrățișa Sunt Speriat) este un serial online muzical de comedie suprarealistă horror creat de regizorii britanici Becky Sloan și Joseph Pelling. Serialul e compus din șase episoade, lansate în perioada 29 iulie 2011 - 19 iunie 2016 prin intermediul site-ului artiștilor, YouTube, și Vimeo.[1] Serialul combină segmente în live action, teatru de marionete, animație tradițională și animație 3D (cunoscută și ca animație CGI).

Fiecare episod începe ca un serial tipic pentru copii, format din marionete antropomorfe asemănătoare cu cele prezentate în Sesame Street și alte programe populare de televiziune pentru copii. Serialul parodiază aceste programe prin contrastarea acestui mediu copilăros, colorat cu locuitorilor săi, prin teme tulburătoare; fiecare episod prezintă o întorsătură (un plot twist) suprarealistă în climax, incluzând conținut psihedelic și imagini care implică violență grafică și groază psihologică. Cele șase episoade explorează și discută subiectele creativității, timpului, iubirii, tehnologiei, dietei și viselor.

La 7 iulie 2020, creatorul Becky Sloan a anunțat că DHMIS să fie difuzat pe Channel 4 ca un serial TV în viitor.[2]

Poveste

[modificare | modificare sursă]

Fiecare episod e axat pe trei personaje: un umanoid galben copilăros, cu păr albastru și salopetă, o rață verde antropomorfă, cu o haină în carouri și un umanoid roșu, cu un cap asemănător cu un mop. Nu au denumiri explicite în cadrul serialului, dar sunt denumiți adesea Yellow Guy (Tipul Galben), Duck (Rățoiul), și Red Guy (Tipul Roșu). Tatăl lui Yellow Guy, Roy, apare și el ocazional.[3] De obicei, într-un episod, cele trei personaje principale întâlnesc unul sau mai multe personaje antropomorfe, asemănătoare cu niște învățători, care încep un număr muzical legat de un concept de bază al vieții de zi cu zi cu o melodie optimistă asemănătoare cu cântecele de copii. Pe măsură ce fiecare cântec progresează, devine evident că moralul sau mesajul este absurd sau se contrazice și că personajul „învățător” are motive ascunse sau sinistre. Punctul culminant al fiecărui episod implică de obicei un element de șoc, fiind folosită violență grafică sau a alte teme tulburătoare. Mai târziu în serial, personajele încep să pună la îndoială natura realității lor și mesajele bizare ale personajelor învățători.

Producție

[modificare | modificare sursă]

Sloan și Pelling s-au întâlnit în timp ce studiau arte plastice și respectiv animație la Universitatea Kingston, unde au început colectivul THIS IS IT împreună cu câțiva prieteni.[4] Au produs primul episod din Don't Hug Me I'm Scared în timpul lor liber, fără buget. Când au început proiectul și-au imaginat transformarea într-un serial, dar inițial au renunțat la idee după terminarea primului episod. După ce scurtmetrajul a câștigat popularitate, au decis să regândească la această idee.[5] Random Acts de la Channel 4 a comandat al doilea episod. Serialul a atras curând comanditari mainstream; cu toate astea, Sloan și Pelling au refuzat aceste oferte pentru că „au vrut să îl păstreze destul de ciudat”, declarând și că „avem libertatea de a face exact ceea ce ne-am dorit”.[6]

În mai 2013, Sloan și Pelling au anunțat că vor începe o campanie de strângere de fonduri Kickstarter ca să mai realizeze patru sau mai multe episoade suplimentare, unul la fiecare trei luni, începând din septembrie 2014. Au încărcat imagini de calitate scăzută ale camerelor cu personajele luate ostatice și ținute pentru răscumpărare.[7] Un băiat american de 12 ani a încercat să folosească informațiile unor carduri de credit hackuite ca să doneze 35.000 de lire sterline campaniei, dar a fost prins și aceste fonduri au fost aruncate.[8] Obiectivul lor Kick-Starter, de 96.000 de lire, a fost atins pe 19 iunie 2014 și, în total, s-au strâns 104.935 de lire.[7] YouTuber-ul TomSka a devenit producător executiv al serialului după ce a donat 5.000 de lire sterline Kick-starter-ului.[9]

În ianuarie 2016, Sloan și Pelling au colaborat cu Lazy Oaf pentru a lansa o linie de îmbrăcăminte bazată pe personajele și temele serialului.[10]

Primire

[modificare | modificare sursă]

Scurtmetrajul original a devenit un hit viral, iar serialul a devenit o capodoperă a horrorului psihologic. Cele șase episoade au adunat 206.999.166 de vizionări pe YouTube în iulie 2021.[11] Scott Beggs a enumerat scurtmetrajul original ca numărul 8 pe lista sa cu cele mai bune 11 scurtmetraje din 2011.[12] Carolina Mardones a enumerat primul episod ca numărul 7 în primele zece scurtmetraje din 2011.[13] A fost, de asemenea, inclus în cadrul unui eveniment cinematografic din Dismaland-ul lui Banksy.[14][15] În aprilie 2016, personajele principale ale serialului au fost prezentate pe coperta revistei Printed Pages, împreună cu un „interviu” cu cele trei personaje principale scris de editorul revistei.[16][17] Toate cele șase episoade ale DHMIS au fost incluse în festivalul XOXO din septembrie 2016.[18]

Drew Grant de la Observer a scris că episoadele serialului sunt „coșmaruri îngrozitoare absolut frumoase” și „topitoare de minți”.[19] Scriitorul independent Benjamin Hiorns a observat că „nu subiectul face ca aceste filme să fie atât de ciudat de atrăgătoare, ci designul personajelor și scenariile uimitor de imaginative și caracterul britanic care stau la baza tuturor lucrurilor”.[20] Joe Blevins de la The A.V. Club a lăudat „raportul sens-spre-nonsens” al serialului și valorile de producție.[21] Samantha Joy de la TenEighty a lăudat al șaselea episod, scriind că „creează un sfârșit provocator al unei narațiuni destul de întunecate despre crearea de conținut”.[22]

Teme

[modificare | modificare sursă]

Într-un interviu fals, Becky și Joe au descris în glumă povestea ca „trei cei mai buni prieteni care pleacă într-o călătorie pentru a găsi o navă magică de pirați și ca să salveze ziua”.[23]

Un scriitor student de la Nouse a comparat atracția primului episod cu temele din literatura gotică, susținând că ambele „se ating de aceeași frică culturală a unui subconștient violent care se ascunde sub fațada normalității”.[24] În The Wesleyan Argus, un alt scriitor student a descris serialul ca „un exemplu excelent al erei ezoterismului” și a menționat că „Există un meta-comentariu de construcție cu privire la relațiile dintre privitor, percepție, creator, participant și artă (și poate moarte) care a început cu primul episod, dar ceea ce încearcă să spună acel comentariu nu este încă complet clar. Cu toate acestea, există un sentiment cert că serialul se construiește către un punct culminant.”[25]

Creatori

[modificare | modificare sursă]

Becky Sloan și Joseph Pelling sunt graficieni, artiști și animatori britanici. Publicitatea lor se desfășoară prin producții comerciale.[11] Duo-ul a lucrat ca parte a colectivului THIS IS IT.[26]

Conținutul lor constă în videoclipuri, design grafic, animație și muzică.[27] Au câștigat mai multe premii, inclusiv premiul SXSW Midnight Shorts din 2012,[28][29] și premiul ADC Young Guns din 2016.[30]

De asemenea, au co-scris și au făcut teatru de marionete pentru episodul „Păpușile” (engleză The Puppets) al Uimitoarei Lumi a lui Gumball de pe Cartoon Network (sezonul 5, episodul 40). Sloan și Baker Terry au intrepretat vocile lui Grady, Frank și Howdy (cele trei marionete prezentate în episod, care prind personajele principale Gumball și Darwin în lumea lor). Acest episod prezintă un cântec în care marionetele îi cântă lui Darwin despre distracția nesfârșită, cu un conținut deranjant, asemănător cu serialul Don't Hug Me I'm Scared. A urmat o serie de scurtmetraje bazate pe episod, intitulat Waiting For Gumball, realizate de aceeași echipă ca episodul TV original.

Viitorul

[modificare | modificare sursă]

Pe 19 iunie 2017, la un an după lansarea episodului 6, Sloan a sugerat că o să mai lucrează la serialul Don't Hug Me I'm Scared.[31] Pe 13 septembrie 2018, un teaser intitulat „Wakey Wakey ...” a fost lansat pe canal, prezentând secvențe vagi dintr-un nou serial TV realizat într-o colaborare între Blink Industries, Conaco, și Super Deluxe. Videoclipul de 30 de secunde a câștigat peste două milioane de vizionări în decurs de 24 de ore de la publicare și a ajuns pe locul 1 pe lista de tendințe a YouTube-ului.[32] Pe 3 decembrie 2018, s-a anunțat că episodul pilot al serialului o să fie prezentat la Festivalul de film Sundance din 2019, iar detaliile poveștii au fost, de asemenea, lansate.[33] Episodul pilot a rulat la 23 de minute și a apărut în „Programul Episodic Indie 1” alături de alte scurtmetraje.[34]

La 20 decembrie 2019, regizorul serialului Joseph Pelling a confirmat pe Twitter-ul său[35] că încă se lucrează, iar alt co-creator, Becky Sloan, anunță același lucru pe 24 decembrie 2019, alături de un teaser foto cu Rățoiul citind un ziar.[36]

Pe 7 iulie 2020, a fost anunțat oficial că serialul a fost preluat de Channel 4.[2]

Vezi și

[modificare | modificare sursă]

Referințe

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ Sloan, Becky; Pelling, Joseph (). „Awards. Festivals. Talks”. Becky & Joe's Art. .
  2. ^ a b „Latest Young Audiences Content Fund production slate announced” (în engleză). British Film Institute. Accesat în . 
  3. ^ „Don't Hug Me I'm Scared: the puppets who sing, dance and eat raw meat”. the Guardian. . 
  4. ^ Dazed (). „Becky&Joe are this week's Dazed Visionaries”. Dazed. Accesat în . 
  5. ^ Boult, Adam (). „Don't Hug Me I'm Scared: Interview with creators Becky & Joe”. Metro News. Accesat în . 
  6. ^ Coldwell, Will (). „Don't Hug Me I'm Scared: the puppets who sing, dance and eat raw meat”. The Guardian. Accesat în . 
  7. ^ a b „Don't Hug Me I'm Scared : The Series by Becky and Joe”. Kickstarter. . Accesat în . 
  8. ^ DiGangi, Christine (). „12-Year-Old Used Stolen Credit Cards to Fund Puppet Show”. Credit.com. Arhivat din original la . Accesat în . 
  9. ^ „TomSka pledges £5K to Don't Hug Me I'm Scared series”. 
  10. ^ Shin, Nara (). „Don't Hug Me I'm Scared + Lazy Oaf”. Cool Hunting. Accesat în . 
  11. ^ a b „Becky & Joe”. Blinkink. Accesat în . 
  12. ^ Beggs, Scott (). „Year in Review: The 11 Best Short Films of 2011”. Film School Rejects. Arhivat din original la . Accesat în . 
  13. ^ Mardones, Carolina (). „Seleccionan los 10 mejores cortometrajes de 2011”. biobiochile.cl (în spaniolă). Accesat în . 
  14. ^ Jobson, Christopher (). „Welcome to Dismaland: A First Look at Banksy's New Art Exhibition Housed Inside a Dystopian Theme Park [Updated 8/22]”. Colossal. Accesat în . 
  15. ^ „Watch: Banksy Dismaland Preview & Short Film Program”. Slashfilm. . Accesat în . 
  16. ^ „Printed Pages, s/s 2016”. magCulture. . Accesat în . 
  17. ^ Pritchard, Owen (). „Don't Hug Me I'm Scared – an exclusive interview with Duck, Red Guy and Yellow Guy”. It's Nice That. Accesat în . 
  18. ^ „Our favorite discoveries from the internet's best festival”. The Verge. . Accesat în . 
  19. ^ Grant, Drew (). „Don't Hug Me I'm Scared: This Series Will Break Your Brain and It Will Be Magic”. Observer. Accesat în . 
  20. ^ Hiorns, Benjamin (). „Don't Hug Me I'm Scared by Becky & Joe launches to solve world problems”. Creativepool. Accesat în . 
  21. ^ Blevins, Joe (). „Don't Hug Me I'm Scared has been baffling the internet for five years now”. The A.V. Club. Accesat în . 
  22. ^ Joy, Samantha (). „Five of the Best: YouTube Animations”. TenEighty. Accesat în . 
  23. ^ Gilbert, Jan (). „Directors of Short Films at Sundance London”. Sundance London. Arhivat din original la . Accesat în . 
  24. ^ Licht, Jordan (). „When YouTube gets dark”. Nouse. Accesat în . 
  25. ^ McGhee, Will (). „'Don't Hug Me I'm Scared' Melds Comedy with Horror”. The Wesleyan Argus. Accesat în . 
  26. ^ „About – This Is It Collective”. cargocollective.com. Accesat în . 
  27. ^ „Project Focus: Becky & Joe for Tame Impala”. YCN. Arhivat din original la . Accesat în . 
  28. ^ „FAME”. BECKY AND JOE'S ART. Accesat în . 
  29. ^ „SXSW Film 2012 Award Winners”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  30. ^ „Art Directors Club Announces 2016 ADC Young Guns Winners”. Animation World Network. . Accesat în . 
  31. ^ BeckyBocka (). „It's June 19th!! Big DHMIS news coming in the FUTURE... #DHMIS #donthugmeimscaredpic.twitter.com/5bsjJz3wPv” (Tweet). Accesat în .  [nefuncțională]Format:Primary source inline
  32. ^ Cooper, Gael Fashingbauer (). „Don't Hug Me I'm Scared is making new episodes”. CNET. Accesat în . 
  33. ^ „2019 Sundance Film Festival: Indie Episodic, Shorts and Special Events Announced”. Sundance Institute. . Accesat în . 
  34. ^ „don-t-hug-me-i-m-scared-08fc1516-a01a-45c6-912f-22995f07b722”. sundance.org (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în . 
  35. ^ Pelling, Joe (). „And to everyone asking, apologies for the lack of DHMIS updates! We hope to have some exciting news for you all in the new year....Merry Chrimbis xxx twitter.com/MaryTimraz/status/1207724528966799361 …”. @japelling (în engleză). Accesat în . Format:Primary source inline
  36. ^ „Don't Hug Me I'm Scared on Instagram: "Wishing everyone a very Merry Christmas time!! ❄️🎄☃️✨🎅🏻🎁❄️🎄✨🎅🏻☃️🎁🎄❄️✨ I hope your stockings are filled to the brim with boiled eggs in the…"”. Instagram (în engleză). Accesat în . Format:Primary source inline

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Don%27t_Hug_Me_I%27m_Scared&oldid=15499006