Discuție Utilizator:Dpotop

Maniu

Dragă Potop, la articolul despre Iuliu Maniu ai scris unele păreri personale. Cred că ar fi de dorit să enumeri fapte, nu impresii subiective. --Mihai Andrei 5 decembrie 2005 11:29 (EET)

Diacritice

Dpotop, mulţumim pentru contribuţiile la articolul Iuliu Maniu, dar mă văd nevoit să-ţi atrag atenţia asupră faptului că Wikipedia:Limba română conţine diacritice, deci te-aş ruga să le foloseşti sistematic în contribuţiile tale! Mulţumesc! --Vlad|-> 5 decembrie 2005 12:22 (EET)

Consiliul Dirigent

Materialele despre Consiliul Dirigent sunt destul de sporadice, subiectul fiind unul quasi-tabu. Cele mai multe scrieri sunt din perioada interbelică. Amintesc articolul lui Romul Boilă intitulat chiar "Consiliul Dirigent" şi publicat în volumul I al lucrării "Transilvania, Banatul, Crisana si Maramuresul", Bucureşti, 1929. De asemenea, George Sofronie, Actul de la Alba Iulia şi valoarea sa internaţională, articol publicat în revista Transilvania, LXXIV-1943, pag. 866-875. În acelaşi număr, la pag. 876-880 este articolul lui Coriolan Suciu, articol intitulat "Două documente istorice din Noembrie 1918". Recomand studierea Monitorului Oficial al României, partea a II-a, Senatul, Sesiunea ordinara prelungita 1922-1923. Sedinta de Vineri, 9. Martie 1923, precum şi Adunarea Deputatilor, sesiunea ordinara prelungita 1922-23, sedinta de Vineri, 9. Martie 1923. Citez câteva din luările de cuvânt de atunci: "Partidul National Român neputând recunoaşte actualelor Adunări nici caracterul de reprezentaţiune naţională, nici dreptul de legiferare şi cu atât mai puţin dreptul de a da ţării aşezamântul ei constituţional, nu apare în această incintă decât spre a face ultima încercare de a zădărnici tentativa de a se impune naţiunii române o constituţie isvorâtă numai din voinţa unui guvern de partid (era vorba de PNL, n. ns.), lipsit de baza legală si constitutională (...)." "Adunarile alese în Martie 1922 nu-si pot aroga dreptul de a harazi Constitutiune Natiunii române, decât prin uzurpare si abuz de putere." "Aceste declaratiuni de unire au fost acceptate de guvernul Vechiului Regat si sanctionate de M. S. Regele, în care provinciile emancipate au vazut simbolul de unitatea nationala." "Din acest act nu isvorăsc numai obligatiuni de ordine morala din partea Coroanei sau a guvernului român faţă de provinciile unite, dar şi legatura de drept între aceste provincii si Vechiul Regat." (!) "Nu putem recunoaste Adunarilor născute în aceste condiţiuni dreptul de legiferare si caracterul de constituant. Constitutia votata de ele va ramâne nula de drept, ea nu poate servi de temelie noului Stat român, nici de izvor pentru orice regim legal si constitutional. Partidul National Român din Transilvania nu-şi poate lua răspunderea pentru acest simulacru de parlament, prin participarea macar la discutiunea proiectului unei Constitutiuni, menite numai de a masca dominatiunea despotica de partid." "Poporul Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi Maramuresului, exploatat si batjocorit de acela în care îşi pusese, în timpul robiei sale, nădejdile unui viitor senin, cu adâncă durere de suflet vede, cum în locul unor fraţi cu vederi largi şi inimi deschise, găseşte în fruntea ţării o casta autocratică." "Având ferma convingere, că precum a fost (intelectualitatea română din Transilvania, n. ns.) în stare să înfrângă prin eroica sa resistenţă tendinţele seculare de cotropire turanică, va isbuti să-i păstreze toata curăţenia ... sfâşiind ţesătura de intrigi a despotismului oligarhic din prezent." Parcă aceste cuvinte se potrivesc şi astăzi, nu? --Mihai Andrei 5 decembrie 2005 17:33 (EET)

Sa inteleg ca PNR-ul recuza dreptul de constituanta al adunarilor din 1923 pentru ca actul de unire era el insusi constituent? Utilizator:Dpotop

Inca o intrebare pe acelasi subiect: Cati dintre membrii PNR ai constituantei, sau fosti membri ai Consiliului Dirigent, l-au urmat pe Maniu (ma refer la incoronare si la votul in constituanta)? Utilizator:Dpotop

Partidul Naţional Român din Transilvania reclama o chestiune de principiu, anume faptul că modificarea Constituţiei din 1866 putea fi făcută doar prin alegerea unei Adunări Constituante, aşa cum era prevăzut la art. 128 din vechea Constituţie. În loc să procedeze astfel, guvernul condus de Ion I.C. Brătianu a profitat de faptul că PNL-ul câştigase alegerile din martie 1922, şi nevrând să rişte alegerea unei Constituante, a pus Senatul şi Camera Deputaţilor să voteze la 26 martie, respectiv 27 martie 1923 o nouă Constituţie, abuzând astfel de majoritatea de care dispunea în Parlament. Alegătorii din martie 1922 nu-i învestiseră pe cei pe care i-au ales cu dreptul de a modifica Legea Fundamentală, ci aleseseră un parlament obişnuit, cu puteri obişnuite, care trebuia să se supună prevederilor Constituţiei, nefiind deasupra ei. Aşadar nici nu se poate vorbi despre un "vot în constituantă", căci nu a existat o constituantă, ci parlamentul a fost deturnat şi instrumentalizat să facă ceva ce nu intra în competenţa şi atribuţiunile sale. De aceea Maniu nu a recunoscut constituţia din 1923, afirmând pe bună dreptate că e nulă de drept, ea neprovenind de la o adunare abilitată. Ca şi când un certificat de căsătorie ar fi scris de o persoană particulară, să zicem de vecina Mărioara. Vecina poate scrie liniştită că în faţa ei Gigel s-a căsătorit cu Paulina, că actul e nul de drept.

Întregul Partid Naţional Român l-a urmat pe Maniu, atât în chestiunea farsei cu parlamentul care s-a vrut peste noapte transformat în adunare constituantă, cât şi în boicotarea încoronării de la Alba Iulia. PNR-ului i s-a alăturat şi Partidul Ţărănesc, de asemenea nemulţumit de ilegalităţile şi monopolul PNL-ului. Amintesc faptul că încă din 1920 se limpeziseră apele în PNR, atunci când gruparea din jurul lui Octavian Goga şi Octavian Tăslăuanu părăsise partidul şi se alăturase Partidului Poporului, partid condus de generalul Averescu. --Mihai Andrei 5 decembrie 2005 20:19 (EET)

Iisus

Räspund pe pagina de discutii a articolului Iisus din Nazaret. - Waelsch 9 decembrie 2005 11:48 (EET)

Propunere

Îţi propun să ştergi de urgenţă propoziţia în care îmi reproşezi că aş fi afirmat că românii sunt inferiori altor naţii. Nu cred acest lucru, aşa că nici nu l-am putut afirma. Nu-mi place când cineva îmi pune în spinare vorbe sau idei pe care nu le-am spus. Dacă doreşti o discuţie civilizată, te rog să faci cuvenita corectură. --Mihai Andrei 11 decembrie 2005 00:35 (EET)

Este scandalos modul în care îţi permiţi să vorbeşti la modul general despre popoare întregi: "Nemţii sunt...", "francezii sunt...", "noi, românii, suntem...". Amice, trăim în epoca individualismului şi fiecare este responsabil de sine însuşi. Dacă am deplâns faptul că Transparency International a plasat nivelul de corupţie din România la un nivel ararmant, n-am culpabilizat un popor întreg, ci numai am spus că acest fapt arată că necinstea este mai răspândită la naţiunea română decât la alte naţiuni. Iar acest lucru ar trebui să dea de gândit fiecăruia dintre noi şi nu să ne culcăm pe o ureche că a zis Băsescu că suntem la fel cu toată lumea. Tocmai pentru că nu suntem la fel. Sunt însă convins că lucrurile se pot îmbunătăţi, tocmai pentru că nu consider nici un popor sau naţiune inferior altui popor sau altei naţiuni. --Mihai Andrei 11 decembrie 2005 00:43 (EET)

Îmi răstălmăceşti cuvintele, dar asta e! Înapoierea este evidentă, asta referindu-se la cultură. Inferioritatea se referă la rase, ceea ce tu nu pari a înţelege. Românii nu sunt condamnaţi la înapoiere, căci nu sunt inferiori. Deci te rog să ştergi bazaconiile pe care mi le-ai pus în cârcă, la fel cum cred că n-ar strica să-ţi reanalizezi părerea căreia nemţii ar fi xenofobi. --Mihai Andrei 11 decembrie 2005 01:19 (EET)

Când am vorbit de înapoierea culturală nu m-am gândit la poeţi şi la filosofi, ci am avut în vedere tocmai comportamentele primitive caracteristice vieţii publice şi private din România. Nu cred că îţi va plăcea, dar trebuie să-ţi reamintesc de mineriade, de discursul politic din România (ajunge să priveşti în forumurile de discuţii ale cotidianelor din România şi vei întâlni un nivel primitiv), de faptul că nivelul corupţiei este cel mai ridicat în Europa. Asta e cultura la care mă refeream. Cred că degeaba citeşti nu ştiu ce gânditori profunzi, dacă pute urma după tine. Te rog să citeşti acest mic articol [1], şi după aceea putem vorbi mai departe de cultură, cu condiţia să-mi faci plăcerea de a şterge cum te-am rugat. Ţine tot de cultură să accepţi că nu sunt de acord să-mi atribui ceva ce nu cred. --Mihai Andrei 11 decembrie 2005 01:31 (EET)

Cultură este modul cum ţi se adresează vânzătoarea în magazin, cum te înşeală oamenii în tot locul, cum sunt discriminate minorităţile etnice şi religioase, persoanele cu orientări sexuale diferite de cele ale majorităţii, cultură este bădărănia chelnerilor, violenţa din mass-media, înjurăturile de la tot pasul. Nu veni cu poveşti de genul "cultura din România" este minunată, că râd şi curcile. --Mihai Andrei 11 decembrie 2005 01:40 (EET)

Discuţie sterilă

Înţeleg două lucruri din ce mi-ai scris: 1. nu este nici o problemă dacă cineva pute în public şi prin asta îi deranjează pe cei din jur. În opinia ta autorul articolului este complexat pentru că şi-a permis să relateze o scenă la care a asistat. În opinia mea autorul articolului a făcut exact ceea ce trebuia, demascând lipsa de igienă şi de bun simţ a unui individ, descurajând astfel nespălarea. 2. după părerea ta TRansparency International este tendenţioasă, exagerând nivelul corupţiei din România. Cred că metoda ascunderii rahatului sub covor este total contraproductivă. Doar cu un spirit critic sănătos se pot îmbunătăţi lucrurile. Dacă nu, putem liniştiţi să ne lăudăm unii pe alţii şi să ne dăm într-una dreptate, dar cred că asta nu ne ajută prea mult. --Mihai Andrei 11 decembrie 2005 21:57 (EET)

Religiune

Am räspuns pe pagina de discutii de la Isus din Nazaret. - Waelsch 12 decembrie 2005 10:38 (EET)

Greco-catolic

La articolul greco-catolic nu era scris că românii transilvăneni ar fi greco-catolici, ci că ei au preluat tradiţia greco-catolicilor. Profit de ocazie şi-ţi spun că Iuliu Maniu nu s-a cramponat deloc să ajungă la putere, lucru pe care ar trebui să-l ştii. Maniu a refuzat de mai multe ori să formeze cabinete de compromis. Ba mai mult, i-a lăsat în mai multe rânduri lui Alexandru Vaida-Voievod preşedinţia Consiliului de Miniştri, înainte ca acesta din urmă să părăsească PNŢ-ul şi să devieze spre extrema dreaptă. --Mihai Andrei 14 decembrie 2005 01:02 (EET)

Biserica

Vezi la articolul Biserică, si vezi ce anume am editat eu. De asemenea, vezi si despre ce ierarhi am editat. - Waelsch 14 decembrie 2005 23:31 (EET)

Re: Pagină protejată

Salut.

Tocmai am terminat de redactat unul din seria articolelor despre pagini protejate. Am menţionat acolo că discuţia privind protejarea în sine se face pe pagina de discuţie a articolului cu pricina, nicidecum în cea a administratorului care acţionat astfel. Te-aş ruga să procedezi conform acestei reguli pe viitor.

Navigare plăcută.
--rebel 15 decembrie 2005 00:24 (EET)

Re: Pagina blocată

Da, am făcut revert la modificarea ta şi apoi am afişat formatul cu pagini blocate. Motivul blocării este soluţionarea conflictelor mai întâi şi doar apoi modificarea paginilor. Sunt destule conflicte referitoare la această pagină.-Mihai 15 decembrie 2005 00:25 (EET)

nu eşti numai tu şi nu e numai paragraful acela. Nu am nimic cu ortodoxia, dacă asta vrei să spui. Mai am şi alte pagini în vizor spre blocare. Stai liniştit! -Mihai 15 decembrie 2005 00:44 (EET)

prin discuţii ajungând la un consens. Spre exemplu eu mi-am spus punctul de vedere referitor la istorie, spune-ţi şi tu îşi mai spun şi alţii şi vedem ce iese. Dar nici aşa tu faci una, Vlad revert, tu faci, eu revert, altul face, tu revert, etc. Nu e civilizat. Eu am pus din nou anunţul PDVN sus pentru că nu ştiam dacă se referă doar la un paragraf sau la tot articolul, nu am avut timp să îl citesc în întregime şi din moment ce un administrator a considerat că se referă la tot articolul, am considerat necesar să rămână sus până la deblocare. Apropo... mulţumesc pentru caracterizările gen "comunist" şi alte asemenea. Nu-mi vin! :-) --Mihai 15 decembrie 2005 00:53 (EET)

Na, hai cä nu-i fain si ne tigänim. Zic asta referitor la dialogul ästa de mai sus.

Într'altä ordine de idei, nici mie nu-mi plac aceia ce n'au nici o informatie de adus, dar sterg si modificä, mai bine zis stirbesc articolele. - Waelsch 15 decembrie 2005 12:05 (EET)

Mo.wp

Salut şi bine ne-am regăsit pe ro.wp. Da, am observat mesajul tău cum că să nu mai edităm acolo. Într-un fel ai dreptate, editările noastre nu fac decît să crească viabilitatea proiectului, aşa că m-ai pus pe gînduri. De la mesajul tău n-am mai editat pe mo.wp.

Pe de altă parte trebuie să accepţi faptul că în cel mai fericit caz mo.wp nu va fi ştearsă cu totul, ci va fi mutată la mo-cyr.wp, ro-cyr sau aşa ceva. Asta pentru că există totuşi vreo 300 de articole la care a muncit cineva, fie ele de calitatea de care sînt.

Prin editările mele nu făceam decît două chestii oarecum superficiale, dar politic corecte: (1) am editat la mo.wp deci am dreptul la vot, comentarii, etc., în cazul că românii vor fi vreodată daţi afară de-acolo, şi (2) editările mele sînt corecte, n-au fost anulate de nimeni, deci pot spune că ştiu limba, fie ea scrisă şi în chirilice, asta în caz că se mai gîndeşte cineva că moldoveneasca e o limbă străină pentru români. — AdiJapan ☎ 16 ianuarie 2006 13:20 (EET)

Românime

Eu sunt mai degrabä pt "românofonie". Nu stiu dacä existä termenul în limba românä, dar cel putin în limba francezä existä "roumanophonie" (si nu "roumainophonie").

Despre moldovenii de peste Prut nu stiu ce sä zic, deoarece a trecut oarece apä pe sub punti de când ruptura. Putin conteazä, aici ei au de judecat.

Dar m'am confruntat cu un lucru urît în Ardeal. În Ardeal multi sunt bilingvi, chiar trilingvi, si vin din familii de obârsii lingvistice diferite. Din câte am väzut, multi ardeleni se simt ardeleni pur si simplu. Ai însä în secuime regäteni colonizati. Tocmai ei sunt cei ce pretind cä "pämînt românesc" si alte cele. Personal cred în conceptul de "popor ardelean", ba chiar, fie-mi cu iertare, "natiunea ardeleanä", indiferent de limbä. - Waelsch 22 ianuarie 2006 02:34 (EET)

Îti dau dreptate în multe privinte. Si totusi relativizez chestia. Dacä vrei, mi-ar pläcea sä discutäm pe mail. Poti-mi trimete un e-mail? - Waelsch 23 ianuarie 2006 23:20 (EET)

Greco-catolici

Si totuşi Corneliu Coposu era greco-catolic, aşa ca işi are loc acolo la pagina Greco-catolic

Utilizator:olario

Nu cred că este deontologic să secţionezi cele scrise de mine, căci iei cititorilor posibilitatea de a şti cine ce a scris. Iar dacă crezi că nu se pot concentra la trei idei deodata, cred că îi subestimezi. --Mihai Andrei 2 februarie 2006 18:13 (EET)

Da, cred că ai dreptate. Pe de altă parte, ar trebui cumva evidenţiată tradiţia petiţionarismului transilvan, în care se înscrie fără îndoială şi Mişcarea Memorandistă, dar şi cele două petiţii trimise de Iuliu Maniu dictatorilor din vremea sa. --Mihai Andrei 6 februarie 2006 23:19 (EET)

E mai bine? --Mihai Andrei 6 februarie 2006 23:28 (EET)

Te înţeleg, de aceea cred că poziţiile noastre nu sunt ireconciliabile. Eu unul cred că există o linie de gândire inaugurată de Inocenţiu Micu, dusă mai departe de iniţiatorii Supplexului, de memorandişti, de Iuliu Maniu şi de greco-catolicii din 1956 şi din 2002. Dacă vei avea răbdare să analizezi, vei vedea că între toţi protagoniştii nu există doar legătura ideatică-doctrinară, ci chiar legătura de rudenie (de sânge). Samuil Micu era nepotul lui Inocenţiu. Bărnuţiu era ascendent al lui Maniu, care este unchiul fraţilor Boilă din zilele noastre. Cred că va fi nevoie de ceva timp, însă sunt convins că până la urmă toate aceste legături greco-catolico-naţional-ţărăniste se vor elucida. --Mihai Andrei 6 februarie 2006 23:58 (EET) PS. Îmi pare rău că ai unele reţineri faţă de Iuliu Maniu, căci eu unul nu mă îndoiesc de verticalitatea sa, de scrupulele sale şi, mai ales, de profunda lui religiozitate. --Mihai Andrei 7 februarie 2006 00:01 (EET)

Religia în România

Salut! Mi se pare steril să citezi nu știu câte aliniate din Constituția României, în loc să extragi esențialul. Majoritatea cititorilor wikipediei nu sunt juriști și sunt convins că supradozele de texte de lege nu ajută la nimic, căci cititorul oricum va sări peste. --Mihai Andrei 8 februarie 2006 12:17 (EET)

Dacă unele intervenții ți se par redundante, n-ai decât să le îndrepți. În orice caz, consider că citatul acela stufos din Constituție ar trebui îndepărtat. --Mihai Andrei 8 februarie 2006 12:21 (EET)

Observația cu "defularea" nu-ți face cinste. Dă-mi voie să am părerea mea și să mi-o susțin. Răspunde la argumente cu argumente, nu cu injurii sau cu atacuri la persoană. --Mihai Andrei 8 februarie 2006 15:18 (EET)

Bineînțeles că BOR îi convenea situația și a tărăgănat cât a putut adoptarea unei noi legi a cultelor, pentru ca - la urmă - să ceară cu fățărnicie adoptarea ei în regim de urgență. Îmi pare rău că această atitudine evidentă nu este privită ca atare. Nu înțeleg de ce ar fi suburban să spui că "BOR îi convenea situația", când e clar că era favorizată de decretul cu pricina. Să fie chiar așa de greu să vezi complicitatea dintre statul comunist (continuat de Iliescu) și BOR, mai ales că ierarhii BOR au fost agenți ai Securității cu acte în regulă?! --Mihai Andrei 8 februarie 2006 15:36 (EET)

Convingerea mea este că a existat o legătură atât de strânsă între statul comunist și BOR, încât orice ascensiune ierarhică în BOR a putut avea loc doar cu acordul "organelor" de partid și de stat. Din câte știu, până acum doar mitropolitul Nicolae Corneanu și arhiepiscopul Andrei Andreicuț și-au recunoscut colaborarea cu Securitatea. Există însă indicii că sistemul era de așa natură, încât întregul sinod al BOR a fost înțesat de securiști. Mitropolitul Bălan de la Sibiu se lăuda în 1948 că are la îndemână "un cuțit ascuțit" - se referea la Partidul Comunist Român - prin intermediul căruia va lichida Biserica Română Unită cu Roma. Tare mă tem că cuțitul respectiv a fost cu două tăișuri. Cred că nu întâmplător sinodul BOR se opune cu vehemență studierii dosarelor de Securitate ale înalților clerici. Oricum opinia mea este că BOR constituie un element retrograd, o piedică în calea emancipării și modernizării României. Cu alte cuvinte, modernizarea României are loc în pofida BOR, iar procesul ar fi mult mai ușor fără BOR. În ceea ce privește afirmația ta cu "bisericile de stat" din Europa, este o mare exagerare. Protestantismul cunoaște într-adevăr Staatskirchentum - adică patronajul statului asupra bisericii protestante - însă nota este atenuată de profundul individiualism promovat de Reforma Protestantă, ceea ce a dus la punerea accentului pe conștiința fiecăruia. Prostituarea ierarhilor BOR cu autoritățile statului comunist a fost de o cu totul altă factură, josnică și primitivă. Îl las pe Onisifor Ghibu, un mare militant ortodox, să vorbească - pentru ca să nu fiu acuzat de subiectivism: "Am aflat de la Gheorghe Tulbure și de la protopopul unit Simu despre cuvântările episcopului auxiliar Suciu, greco-catolic, în contra comunismului. Se vorbea cu admirație despre acest om de mare curaj, pe care nu-l înspăimânta nici epurarea, nici lagărul, nici temnița, nici moartea. De la Codlea încoace am călătorit cu părintele Dumitru Stăniloaie, debarcat nu de demult de la rectoratul Academiei Teologice de la Sibiu. (...) Vorbind despre cazul episcopului Suciu (...) și spunându-i că un fost ministru (Caius Brediceanu) revoltat de purtarea ierarhilor și preoților ortodocși, mi-a zis că după ce se vor mai normaliza lucrurile, toți ortodocșii trebuie să treacă la uniți, părintele Stăniloaie a răspuns imediat că și el este de convingerea aceasta. 'I-am combătut toată viața pe uniți, dar acum trebuie să declar că îi admir pentru felul în care s-au purtat în toate frământările din acești ani din urmă. Ei nu s-au pretat la nici o umilire și abdicare, ca ai noștri'. Stăm bine deci cu ortodoxia." Onisifor Ghibu, Pagini de jurnal (1935-1963), București 1996, p. 130. Aprecierea ironică "stăm deci bine cu ortodoxia" îi aparțile lui Onisifor Ghibu [2]. --Mihai Andrei 8 februarie 2006 17:05 (EET)

Bun, hai sa iti spun si eu ce cred. Eu cred ca unirea cu Roma nu s-a facut de dragul papei, ci de dragul unor foloase foarte practice. Daca nu ar fi fost asa, oamenii s-ar fi dus direct la catolici, nu ar fi pastrat toate detaliile de rit. In conditiile astea, n-am prea inteles ce puncte de dogma super-importante au prevenit re-unirea in 1918, in afara regionalismului. Delatfel, o miscare BRU->ortodocsi exista si intre cele 2 razboaie.

In 1948, comunistii romani au suprimat (asa cum era de asteptat) BRU, care era legata de Roma. De BC nu au putut sa se atinga din cauza drepturilor ungurilor si a felului in care Moscova a stiut sa joace cartea Transilvaniei. BOR a avut o soarta mai buna decat Biserica Rusa. Nu a fost total supusa statului, insa ca biserica nationala ingerintele in afacerile bisericii au fost enorme. Si la inceput (prin '50), si la sfarsit, cand Ceausescu darama biserici.

Intrebarea e urmatoarea: care trebuia sa fie scopul bisericii ortodoxe? Sa pastreze cat se poate credinta romanilor, sau sa se lupte pentru libertate in lume? La BRU era simplu: trebuiau sa lupte pentru supravietuire. La BOR, era mai complicat, si au existat diverse grade de colaborare. De la cele inacceptabile, unde secretul confesiunii era incalcat, la cele mai putin clare, unde un candidat era acceptat si pentru ca avea origini "sanatoase". Ca si Romania, care a reusit incet-incet sa se desprinda de rusi, si apoi a scapat si de Ceausescu, asa si BOR a evoluat de la subzistenta la perioada un pic exagerata de dupa revolutie. Ceea ce tu poate nu stii este ca, de exemplu in Bucuresti, starea asta de hiper-religiozitate incepuse cu cel putin 2 ani inainte de 1989. Biserica se eliberase in mare parte.

Deci, eu cred ca BOR trebuie sa treaca prin acelasi proces de "curatare" ca toata societatea romana. Deocamdata nu mi se pare ca societatea in general ar avea vreo dorinta foarte mare de proces moral, asa ca eu as zice ca o putem lasa mai moale si cu biserica.

In ceea ce priveste bisericile de stat protestante, nu inteleg cum tu, care te consideri "legalist", urmasul memorandistilor, poti aplica cu atata usuratate doua masuri diferite cand e clar ca in drept e vorba de unul si acelasi. Dpotop 8 februarie 2006 17:53 (EET)

Politica de adresare a Wikipediei Române

Am văzut în ultimul timp lipsa unei politici clare de adresare faţă de cititori şi utilizatori, de aceea am început o discuţie despre necesitatea discuţiei şi constituirii unei politici de adresare unde vă invit să luaţi parte. Vă mulţumesc, Mihai | D 8 februarie 2006 23:05 (EET)

bugzilla:03237 bugzilla:04409

• Dragă Dpotop! Ai puţină răbdare. Această problemă a fost disctuată foarte emoţional. Lucrez unele ore pe zi de la un "internet cafe" dacă nu am calculator împrumutat. Gangleri | Th | T 22 februarie 2006 18:19 (EET)

Lista comunistilor romani

Salut, Am vazut ca ai adaugat 4 nume in lista. Nu cred ca poate fi considerat un punct de vedere obiectiv sa fie scrise intr-o astfel de lista. OK sa le sterg? MariusMa 24 februarie 2006 17:09 (EET)

Personal

Draga Dpotop,

Am vazut interventiile tale in lista de discutii la "Crestinism ortodox". As dori sa iti spun ceva personal, asa ca iti dau adresa mea de mail - mircea_tirziu@yahoo.com - si te rog sa imi scri ca sa ca sa stiu pe ce adresa sa iti scriu. Nu voi abuza de adresa.

Doamne ajuta.

Mircea Tirziu 25 februarie 2006 20:05 (EET)

Matia

Etimologic e vorba de acelasi nume. Matia are la coadä "yah" (YHWH), pe când Matei (ebr Matay) are o formä scurtä de la "Adonai".

E oarecum aceeasi poveste ca Ezechiel si Ezechia. Exemplele pot fi multiple în limbile seminitce. - Waelsch | Dă-mi de veste. 27 martie 2006 00:48 (EEST)

Re: Diverse

Salut! Ok cu Adrian Păunescu, vezi pagina de discuţii. Uite explicaţia pentru Filioque:

• 5 februarie 2006 21:40 Romihaitza a şters Filioque (conţinutul era: '{{ajutor}}{{ciot}}en:Filioquefr:Filioque' nu are conţinut)

Referitor la modificările anonime, ai o opţiune ca parola să-ţi fie păstrată între sesiuni. --Vlad|-> 27 martie 2006 07:31 (EEST)

Tastatura romana?

(discuţie adusă de la Sfatul Bătrînilor)

Salut. As vrea sa stiu cum faceti voi sa scrieti cu diacritice? Stie cineva de unde se pot cumpara tastaturi cu layout romanesc? Dpotop 27 martie 2006 01:17 (EEST)

:) Două posibilităţi: fie foloseşti butoanele corespunzătoare de sub ferestrele de editare, fie îţi instalezi un layout de tastatură românească (din software :) nu ai nevoie de o tastatură specific românească). --Vlad|-> 27 martie 2006 07:43 (EEST)

Ai cîteva sfaturi tehnice la Wikipedia:Limba română conţine diacritice, în ultima secţiune. În nici un caz nu te sfătuiesc să foloseşti butoanele din fereastra de editare, care sînt mult prea incomode; butoanele astea sînt pentru cazuri extreme şi în plus nu pot fi folosite la căutări sau cînd introduci URL-ul de la tastatură.

Întrebarea "unde se pot cumpăra tastaturi româneşti" e nostimă. Schimbarea se face din soft. Dacă ai Windows sistemul cuprinde de la început o mulţime de limbi, inclusiv româna, nu trebuie decît să faci setările necesare. Poţi avea în acelaşi timp mai multe tastaturi (soft, nu fizic) şi să comuţi rapid între ele. De exemplu eu am trei layout-uri la tastatură (română, engleză, japoneză) şi mă bate gîndul să instalez şi layout-ul pentru franceză.

Dacă nu reuşeşti singur întreabă-ne. Te-aş ruga să foloseşti pentru astfel de subiecte fie Cafeneaua, fie paginile noastre de discuţii. Sfatul Bătrînilor are altă destinaţie. Succes! — AdiJapan ☎ 27 martie 2006 08:09 (EEST)

Intrebarea pe care eu am pus-o si raspunsul pe care mi l-ati dat e simptomatic pentru situatia limbii romane de astazi. Pe de o parte, ceva eforturi din partea unei mici minoritati care e in stare sa recurga la artificii tehnice incomode pentru a folosi corect diacriticele. Pe de alta parte, marea majoritate le ignora complet (sau foloseste expansiuni gen "sh" "tz") pentru ca nu stie/gaseste incomod sa le foloseasca.

O intrebare care in occident pare naturala starneste zambetul. Imi aduc aminte ca o prietena de la litere mi-a spus odata: "Daca nu as sti cine esti, as rade de tine pentru ca ti-ai pus mesajele programului X in romaneste" (BTW, sunt informatician).

E randul meu sa zambesc la adresa raspunsurilor voastre. Atatea discutii despre diacritice, dar in cele din urma nimeni nu ar da banii pe o tastatura cu adevarat usor de folosit. Dpotop 27 martie 2006 09:26 (EEST)

Îmi cer scuze, am văzut că scrii fără diacritice şi că întrebi cum facem noi, şi am tras grăbit concluzia că nu ştii cum se instalează driverul de tastatură românească. Pentru că asta e de fapt problema celor mai mulţi contribuitori ai noştri.

Pot să-ţi spun cum fac eu: folosesc driverul de la www.secarica.ro, pentru că dispunerea tastelor este mult mai comodă decît cea implicită din Windows, care mută de la locul lor prea multe simboluri şi litere. Problema cu inscripţionarea literelor pe taste am rezolvat-o cu un marker fin. Nu de alta, dar folosesc un laptop, deci nu merge să car cu mine tastaturi separate pentru engleză, japoneză şi română, şi oricît de mult scriu româneşte la Wikipedia, tot mai mult scriu în engleză.

Pe de altă parte sînt de părere că pagina noastră despre diacritice (aici) e mult prea lipsită de detalii practice. Dacă ai timp s-o completezi cu instrucţiuni pas-cu-pas eşti binevenit. — AdiJapan ☎ 27 martie 2006 10:13 (EEST)

Matia (continuare)

Nu, nu cred cä e justificabilä deloc. Deja în ebraicä sunt nume diferite, chiar dacä de aceeasi obârsie. Nu mai vorbesc de greacä, si românä mai ales. Toate editiunile românesti ale Bibliei au nume diferite pt Matei si Matia. La fel, Ezechiel si Ezechia, Noe si Enoh, Iosua si Iisus, Isaia si Esau, Dan si Daniel, etc etc. - Waelsch | Dă-mi de veste. 27 martie 2006 15:50 (EEST)

În cärtile de istorie lucrurile nu's prea clare cu privire la nume sau toponimii. În unele ai Gheorghe Racolţa, în altele Rákóczi. Sau, de pildä, Satu-Mare pur si simplu, cäci de Mintiu generatiunile tinere nu mai vorbesc (varianta prebelicä era Sätmar, dar dacä ceva se întâmpla pe malul celälalt, cärtile românesti vorbeau de Mintiu; în ambele cazuri cele unguresti vorbeau de Szathmárnémeti).

Revenim la nume proprii. Unii scriu Ioniţă Caloian, altii Ioaniciu Caloian: cei dintâi voind o formä româneascä evoluatä din latinä, iar altii o formä internationalä modernä.

La fel cu Matia Corvin. Or în Biblie apar numele sub formä distinctä. Matei (var Mateiu) în Mt 9:9, 10:3, Mc 3:18, Lc 6:15, Fa 1:13; dar Matia (var Matias) în Fa 1:23, 1:26. La fel, în mineie, sinaxare, calendare, si alte cärti de cult.

Ca sä fiu sincer, n'am folosit niciodatä cärti de istorie prebelice despre Matia Corvin. Dar câtä vreme latinescul/grecescul Matthias se traduce prin Matia, varianta asta ar trebui folositä, si nu cea postbelicä. - Waelsch | Dă-mi de veste. 27 martie 2006 20:50 (EEST)

Surse istorice

Folositoare sunt: pentru periada veche Istoria bisericească universală de Pr. Prof. Dr. Ioan Rămureanu, pentru perioada ocupaţiei sovietice în România Partidul, securitatea şi cultele de Adrian Petcu. Dacă discutăm pe email vă pot da telefonul Domnului Adrian Petcu, cercetător al Arhivelor Securităţii ş.a.a., pentru informaţii suplimentare (în caz că aveţi nevoie). Cu respect, Ama. ← Acest comentariu nesemnat a fost adăugat de Ama (discuție • contribuții).

Îţi mulţumesc pentru mesaj. Cu privire la desfiinţarea BRU în 1948 îţi recomand [3]. Decretul 358/1948 prevedea la art. 1 ca: "Mitropolia, episcopiile, capitlurile, ordinele, congregaţiile, protopopiatele, mănăstirile, fundaţiile, asociaţiile, precum şi orice alte instituţii şi organizaţii, oricare ar fi natura sau denumirea lor, încetează de a mai exista. Art. 2. Averea mobilă şi imobilă aparţinând organizaţiilor şi instituţiilor arătate la art. 1 din prezentul Decret, cu excepţia expresă a bunurilor fostelor parohii, revine Statului român, care le va lua în primire imediat. O comisie interdepartamentală, compusă din delegaţi ai Ministerelor: Culte, Finanţe, Interne, Agricultură şi Domenii şi Învăţământ Public, va hotărî destinaţia acestor averi, putând atribui o parte din ele Bisericii Ortodoxe Române sau diferitelor ei părţi componente."

Dat în Bucureşti la 1 Decembrie 1948. Ministrul Cultelor, Stanciu Stoian Ministrul Justiţiei, Avram Bunaciu

Nu poate fi deci vorba despre nici un fel de drept de opţiune al greco-catolicilor. Bunurile BRU au fost date fie in folosinţa statului, fie in folosinţa BOR. Trecerea unor bunuri la romano-catolici este o scorneală. --Mihai Andrei 3 mai 2006 16:24 (EEST)

Poţi să-mi spui la ce anume te referi când spui că poziţia Bisericii Romano-Catolice s-a schimbat faţă de greco-catolici cu ocazia conciliului Vatican II? --Mihai Andrei 3 mai 2006 16:30 (EEST)

Am citit răspunsul tău, dar tot nu am înţeles de ce crezi că Roma şi-ar fi schimbat după Conciliul Vatican II poziţia faţă de greco-catolici. Sunt perfect de acord că şi-a schimbat poziţia faţă de creştinii care nu se găsesc în comuniune cu scaunul apostolic al Romei, dar de ce să-şi fi schimbat poziţia faţă de cei aflaţi în deplină comuniune, rămâne pentru mine un mister. În privinţa Bisericii Maronite, pot să-ţi spun că ea este unită cu Roma. La articolul greco-catolic socotesc necesară referirea la Marea Schismă, căci uniaţia a fost văzută până la documentul de la Balamand ca o soluţie de reparare a schismei. --Mihai Andrei 3 mai 2006 19:31 (EEST)

Cu tot respectul, Biserica Maronită e unită, dar nu greco-catolică. (Vezi ce mi-ai scris adineauri). --Mihai Andrei 3 mai 2006 20:59 (EEST)

În legătură cu mesajul primit, pot spune următoarele:

1. Sunt de acord cu totul că nu poti prezenta aici ca negativ faptul ca X s-a convertit la catolicism. Poti doar sa spui ca s-a convertit. E principiul oricarei enciclopedii nereligioase. Poţi însă prezenta negativ, chiar şi într-o enciclopedie nereligioasă, faptul că cineva a trădat ori şi-a călcat jurământul? Acest lucru m-a interesat pe mine, nu convertirea reală la catolicism, iudaism ori islamism, budism sau zoroastrism. Acestea le consider perfect normale dacă sunt făcute real, din sinceritate. Actele de trădare sunt însă acte de trădare, iar cadrul religios circumstanţial.

Depinde. De exemplu, cei care au tradat sistemul comunist nu sunt foarte criticati. Sunt numiti "defectori" (un barbarism) si uneori sunt chiar laudati. Sunt putine tradari care raman "negative" dupa ce a trecut ceva timp. Deci eu cred ca nu poti sa prezinti calcatul juramantului ca pe ceva negativ. Dpotop 3 mai 2006 22:24 (EEST)

1. Legat de ştergeri reciproce şamd pot spune doar că în vreme ce informaţiile postate de mine se bazează pe izvoare istorice verificabile, postările altora se bazează pe "nu se poate să fi fost aşa", "alegaţii veninoase", "ipoteză trivială" etc, fără folosirea minimului aparat critic necesar. Pe mine mă interesează adevărul, în cazul în speţă adevărul istoric, în măsura în care poate fi stabilit.

Ai putea sa incerci sa vorbesti cu el pe pagina de talk? Dpotop 3 mai 2006 22:24 (EEST)

1. Discuţii cu fanaticii este foarte greu, dacă nu imposibil, să porţi, cel puţin pe tema fanatismului lor. Câtă vreme XY porneşte din start cu ideea preconcepută că Biserica Z este perfectă iar Biserica W este "complicea comuniştilor", "făţarnică", "element retrograd" şamd (citate din această pagină doar!), este evident că nici nu se potriveşte cu exigenţele cercetării ştiinţifice, nici cu cele ale dialogului şi nici cu cele ale exprimării unei enciclopedii obiective. Singura opţiune rămasă este aducerea de noi şi noi fapte şi documente, pentru ca, în cazul în care este sincer şi doar dezinformat să poată înţelege singur adevărul. O intervenţie personală nu ar face, cred eu, decât să amplifice iritarea sa.

Si pe mine m-a enervat propaganda catolica. Insa incearca sa discuti cu el. Dpotop 3 mai 2006 22:24 (EEST)

1. Decretul 358/1948 este efectul alegerii a imensei majorităţi a uniţilor de trecere la Ortodoxie, conform cu prevederile anteriorului Decret 177/48. Inversarea relaţiei de cauză (sinod 1 oct. şcl) - efect (Decret 358/48) este absurdă şi demonstrează ceea ce am arătat şi la punctul anterior. Dacă majoritatea ar fi optat pentru unirea cu ritul latin 358/48 ar fi avut acelaşi conţinut doar că beneficiar în afară de stat ar fi fost Vaticanul. Poporul a decis altfel.

1. Nu sunt de acord nici cu occidentalizarea, nici cu orientalizarea, nici cu meridionalizarea, nici cu septentrionizarea României. Suntem Români şi punctum. Sau ar trebui să fim. Culmea este că propovăduitorii individualismului se fac propovăduitori şi ai internaţionalismului, ceea ce e absurd.

Oricum, din punctul meu de vedere chiar şi acest post e mult mai mult decât ar trebui (e ceea ce eu numesc vorbărie). E preferabil să lăsăm documentele să vorbească. Şi, de fapt, nu uit nici o clipă străvechiul proverb: Dacă vrei să-ţi faci duşmani, spune adevărul. Ama 3 mai 2006 20:34 (EEST)

Eu cred ca trebuie sa vorbim ca sa ne intelegem. Daca oamenii s-au intelege cu adevarat, ar fi mult mai putine conflicte. Dpotop 3 mai 2006 22:24 (EEST)

• Cred la rândul meu că trebuie să comunicăm pentru a ne înţelege şi mai cred de asemenea că ne putem înţelege. În spiritul respectului reciproc vom putea clarifica divergenţele şi rezolva diferendele. De aceea acuzele de trădare etc. sunt contraproductive. În treacăt fie spus că argumentul cu trădarea mi-a evocat puternic în minte faptul că dreptul islamic îi condamnă la moarte pe cei convertiţi la creştinism exact cu aceeaşi logică, anume că cel care trădează islamul nu are dreptul să mai trăiască, să mai fie om. Îmi este foarte greu, dacă nu imposibil, să consider o naivitate părerea că statul comunist i-ar fi pus în 1948 pe greco-catolici în faţa opţiunii de a deveni romano-catolici sau ortodocşi. Încă la începutul lui 1948 Iustinian Marina spunea în contextul chestiunii BRU că "Avem în mânã un cuţit foarte ascuţit şi ne vom folosi de el pânã la sfârşit" (Cf. Prof. Univ. Marcel Ştirban, Momente pregătitoare, Provincia, nr. 8-9/2001). Cuţitul ascuţit la cere se referea patriarhul era Partidul Comunist Român, însă cuţitul se va dovedi cu două tăişuri. Romano-catolicii au fost la rândul lor crunt persecutaţi, episcopii arestaţi fără excepţie, bunurile expropriate etc., aşa că varianta unirii cu romano-catolicii mi se pare doar o construcţie menită să deturneze atenţia de la complicitatea ierarhiei BOR cu statul comunist. Cu ce drept ar fi putut sau ar putea cineva pretinde greco-catolicilor să devină romano-catolici?! Din câte ştiu, varianta unirii greco-catolicilor cu romano-catolicii a venit în anii '70, în contextul presiunilor internaţionale care acuzau România de încălcarea libertăţii religioase prin interzicerea Bisericii Române Unite cu Roma. Pentru a rezolva această problemă Ceauşescu i-a propus papei Paul al VI-lea trecerea greco-catolicilor la ritul latin, manevră prin care ar fi scăpat de criticile internaţionale. Papa Paul al VI-lea nu a acceptat propunerea. În orice caz desfiinţarea BRU în 1948 a fost un rezultat al complicităţii ierarhilor ortodocşi cu statul comunist, în acest sens existând numeroase surse, pe care mi-am propus să la indic la articolul despre BRU. --Mihai Andrei 4 mai 2006 12:51 (EEST)

Sursa pentru Ceausescu-Papa

Da, este vorba despre Cronica unui esec previzibil. Romania si Sfantul Scaun in epoca pontificatului lui Paul al VI-lea de Ovidiu Bozgan de la Facultatea de Istorie a Universitatii Bucuresti. În afară de asta doresc să relativez părerea ta că România nu ar mai fi avut nevoie de BRU după 1918. Excelentul sistem educaţional şi caritabil al BRU a stat la dispoziţia întregului popor român şi, îmi permit să spun acest lucru, a constituit un imbold pentru BOR să ţină pasul, această emulaţie (mă feresc să spun concurenţă) fiind benefică pentru toată naţiunea română. Este atestat faptul că în faţa iminentei ocupaţii maghiare a Ardealului de Nord, în toamna lui 1940 Nicolae Colan, episcop ortodox al recent-înfiinţatei episcopii a Vadului, Feleacului şi Clujului, a vrut să se retragă în sudul Ardealului, la fel cum au procedat cei mai mulţi ortodocşi din Cluj, majoritatea lor fiind funcţionari români aduşi din alte părţii ale ţării. Iuliu Hossu, episcopul greco-catolic de Cluj-Gherla, l-a convins însă să rămână pe loc, ceea ce s-a şi întâmplat. În condiţiile în care slujba ortodoxă de la catedrala Adormirea Maicii Domnului din Cluj nu era frecventată de aproape nimeni, autorităţile de ocupaţie au decis transformarea catedralei în depozit militar, ceea ce însă nu s-a putut materializa pentru că episcopul Iuliu Hossu, cel care în determinase pe omologul său să rămână în Cluj, i-a instruit pe credincioşii greco-catolici (care erau în continuare în oraş foarte numeroşi) ca după slujba din catedrala Schimbarea la Faţă să se ducă în catedrala ortodoxă. Acest amănunt l-am aflat de la un contemporan al evenimentelor care a redat chiar cuvintele cu care episcopul Iuliu i-a îndemnat pe credincioşii uniţi să meargă în ajutorul ortodocşilor, anume spunând că "fraţii ortodocşi au nevoie de ajutorul nostru". În 1948 episcopul Colan nu a mai vrut să ştie de ajutorul primit. După ce a participat la o conferinţă la Moscova, nu a pregetat să intre în catedrala greco-catolică Schimbarea la Faţă în condiţiile în care episcopul Iuliu şi toţi clericii catedralei unite fuseseră arestaţi şi nimeni din personalul catedralei, nici măcar clopotarul (ştiu asta tot de la un martor ocular), nu cedaseră trecuse la ortodocşi. Sunt episoade dureroase, însă având în faţă rezistenţa greco-catolicilor în faţa comunismului, cred că oricui îi vine greu să mai spună că rolul lor în istoria, cultura şi în politica României devenise caduc. Verticalitatea pe care BRU şi-a păstrat-o în faţa comunismului este o pagină luminoasă în istoria României moderne, pagină cu care românii, indiferent de confesiunea lor, au să se mândrească. --Mihai Andrei 4 mai 2006 20:32 (EEST)

Mediator

Felicitările mele pentru iniţiativa medierii conflictului de la Discuţie:Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică. -Laurap\ ^mesaj 5 mai 2006 09:26 (EEST)

Forma actuală a articolului despre BRU mi se pare ilizibilă. Adică o înşiruire de reproşuri la adresa BRU. Calitatea informaţiilor este tare şubredă. Lipseşte caracterul pregnant al informaţiei. Articolul s-a transformat într-o logoree, la fel cum logoreic este şi caracterul articolului despre BOR. Nu degeaba vorbim despre biserici-surori. :) --Mihai Andrei 5 mai 2006 23:29 (EEST)

Dacă şi cu parcă

Inca o data, daca vrei sa ma convingi ca opinia lui Ama trebuie respinsa, va trebui sa aduci surse care sa explice de ce argumentele ei sunt false. Altfel, opinia ei are dreptul de a fi prezentata, ca si opinia ta. Problema este ca acum opinia ta nu e prezentata deloc, desi e opinia traditionala si majoritara (chiar daca nu reprezenta NPOV). Dpotop 6 mai 2006 16:32 (EEST)

Dpotop, cu excepţia profesorului Păcurariu de la Sibiu şi a adepţilor săi, nimeni nu contestă existenţa sinodului de unire. Data de 7 octombrie 1698 este data quasiunanim acceptată ca data naşterii BRU, inclusiv în timpul perioadei comuniste. Diploma leopoldină posterioară este a doua diplomă leopoldină (din 19 martie 1701), care vine doar să o completeze pe prima, adică pe cea din 4 decembrie 1691, şi să întărească patenta imperială din 1692, care garanta clerului unit acelaşi statut ca şi clerului romano-catolic. Din 1692 şi până în 1697 trecuseră cinci ani, deci lucrurile nu se desfăşuraseră în pripă, ca la venirea comuniştilor. Mi se pare destul de partizan să iniţiezi acum o discuţie de despicare a firului în patru, sub pretextul că ar trebui să aduc surse care să arate că argumentele lui Ama sunt false. Am arătat ce spune IRD şi cu tot respectul nu pot să intru într-o discuţie care ignoră cunoştinţele cele mai elementare. Altfel până la urmă va trebui să indic surse care să arate că pământul este rotund, deşi aspectul respectiv a fost clarificat cu un timp în urmă. Mi se pare nepoliticos să mă pui pe mine într-un taler al balanţei, iar tu să te erijezi în arbitru, când tu însuţi eşti mânat de idei preconcepute. Am să dau imediat un exemplu în acest sens. Personal dispun de preţuirea de sine necesară pentru a-mi garanta în faţa oricui probitatea, de aceea nu pot accepta să fiu înghesuit în poziţia de partizan unit, cu atât mai mult cu cât nu sunt greco-catolic. Importantă pentru mine este iubirea de adevăr şi munca mea se desfăşoară sub acest imperativ ideal. Cred de asemenea că adevărul este mai puternic decât ura şi decât intoxicarea comunisto-pravoslavnică, şi sunt convins că este o chestiune de timp până când poporul român pe ansamblu va avea puterea să discearnă asupra trecutului său. Personal am găsit acest curaj şi nu am pierdut nimic, ci doar m-am eliberat de spaimele cultivate cu asiduitate în mentalul colectiv din ţară. Acum exemplul promis. Într-un loc ţi-ai exprimat părerea că toată disputa între ortodocşi şi greco-catolici n-ar fi veni decât din interese patrimoniale. Mai întâi observ faptul că aduci discuţia la un nivel materialist. Dincolo de aceasta disputa patrimonială a fost recent tranşată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care a decis că acţiunile în revendicare iniţiate de BRU sunt admisibile şi nu inadmisibile, cum au hotărât până acum instanţele inferioare: [4] şi [5]. Deciziile respective au fost adoptate în primăvara anului trecut şi redactate în toamnă (à propos de discuţia cu decizia sinodului din martie 1698, care a fost redactată pe 7 octombrie acelaşi an), aşa încât vor fi ajuns la urechile ierarhilor ortodocşi, care de 15 ani încoace ştiau oricum preabine că lăcaşele de cult greco-catolice sunt de restituit. Este motivul pentru care în Transilvania după revoluţie a fost demarat un program de edificare de biserici noi în toate localităţile unde existau biserici unite. Chestiunea proprietăţii lăcaşelor de cult fiind limpede, apare ca desuetă toată discuţia pe tema numărului de credincioşi etc., de parcă dreptul de proprietate al unei persoane juridice ar depinde de numărul de membri al acesteia. Este neîndoielnic faptul că dreptul de proprietate al unui SRL cu un singur acţionar are acelaşi conţinut şi este opozabil celui al unui concern cu o sută de mii de acţionari. Altfel banca nu ştiu care ar intra în curtea lui badea Gheorghe, că doar badea e singur şi banca are fără discuţie mai mulţi membri decât familia lui badea Gheorghe. Cred că BOR ar fi avut mai mult de câştigat, atât din perspectiva lumească, cât mai ales din cea divină, dacă ar fi căutat de la bun început înţelegerea cu BRU, căci pretenţiile acesteia din urmă nu au fost absurde, aşa cum s-a văzut în cazul Arhiepiscopiei Ortodoxe a Timişoarei, unde s-au găsit soluţii comun acceptabile. Aşadar ierarhii ortodocşi ştiu că mai devreme sau mai târziu vor avea de restituit toate proprietăţile care nu aparţin BOR, dar până acum nu au făcut decât să tergiverseze lucrurile şi să folosească subiectul respectiv ca pe un mijloc de deturnare a atenţiei de la bubele lor din cap, precum apartenenţa la Securitate, colaborarea cu regimul comunist etc. Acelaşi este şi motivul agitării pericolului maghiar, de astă dată mai cu seamă de politicieni, care au la rândul lor de deturnat atenţia de la aceleaşi bube din cap, dar şi de la propria lor incompentenţă. Căci este mult mai uşor să apelezi la sentimente de spaimă, la sentimente în general, decât să găseşti soluţii la probleme punctuale, apelând la raţiune bineînţeles. Acuma cu toată bunăvoinţa îmi lipseşte cheful de a mă lupta cu emoţiile populare. Dacă-mi ceri argumente pentru ceea ce este scris în IDR, te adresezi greşit. La fel cum nu am avut timpul necesar să-i explic lui Ama că principiul armelor egale este principiul conform căruia părţile dintr-un proces trebuie să dispună de aceleaşi mijloace şi nicidecum dreptul de a se ciomăgi în instanţă, tot aşa nu am întotdeauna timpul să relativez părerile tale materialiste şi nici posibilitatea de a intra în domeniul relei voinţe şi al ostilităţii faţă de anumite subiecte delicate. Mai mult decât să reiterez imparţialitatea mea faţă de tema respectivă, nu pot. Cu prietenie, --Mihai Andrei 6 mai 2006 23:42 (EEST)

Ti-am raspuns pe pagina ta de talk. Confunzi diplomele leopoldine, daca e sa ma iau dupa sursa Giurascu (cele doua pagini scanate de tine). Dpotop 7 mai 2006 01:15 (EEST)

In ce priveste discutia juridica pe care mi-ai insirat-o aici, propun sa o abordam cand ajungem la bucata respectiva din articol. In orice caz, hotararile judecatoresti sunt surse importante. Dpotop 7 mai 2006 01:37 (EEST)

Am reţinut părerea ta că aş confunda diplomele leopoldine. Te invit să deschizi Micul Dicţionar Enciclopedic la articolul "Diplome Leopoldine" şi să te lămureşti că prima diplomă leopoldină, document important pentru dreptul public din Transilvania, este cea din 1691. De asemenea, poate n-ar strica să deschizi ochii şi să citeşti informaţia din IRD aferentă anului 1692. Poate că atunci vei înţelege de ce am spus că din 1692 (nu din 1691!!!) până în 1697 trecuseră cinci ani. Oricum apreciez gestul tău de a mă informa asupra conţinutului Primei Diplome Leopoldine şi te asigur că am citit-o de mai multe ori. Cred că ar fi bine să te gândeşti de două ori înainte să-ţi dai cu părerea că alţii ar încurca borcanele. --Mihai Andrei 7 mai 2006 03:17 (EEST)

Mihai, nu poti folosi sursele dupa cum iti convine. Tu vorbeai de Giurascu. Ai pus pe wiki 2 pagini scanate. Acolo, se folosesc alte nume. Nu mai umbla cu prostii, e numai o problema de nomenclatura. Dpotop 8 mai 2006 18:05 (EEST)

Mi se pare tare nefericită formularea conform căreia rândurile pe care i le-am adresat lui Ama "mi se aplică" şi mie. Desigur că sunt primul care caut să respect principiile pe care le afirm, iar asta fără ca cineva să trebuiască să se simtă obligat să mi-o ceară în mod expres. Nici părerea ta că Ama ar avea doar probleme "cu forma" nu mi se pare exactă. Cel care vorbeşte de Blaj ca despre "Inchiziţia românilor" are cu siguranţă probleme cu conţinutul şi nu cu forma. Încă o dată constat cu părere de rău cât de părtinitor eşti în toată discuţia şi cu câtă încăpăţânare te străduieşti să mă vâri în cotlonul integrismului catolic, quasi de partea diametral opusă integrismului ortodox, după principiul că dacă nu sunt partizan catolic, trebuie să fiu făcut, ca tu să te poţi aşeza în postura de arbitru, deşi cu tot respectul, poziţia ta este adânc în tabăra ortodoxă. Am considerat necesar să articulez această impresie a mea pentru că nu doresc să mă fac părtaş la farsa cu Dpotop în poziţia de arbitru autoîncoronat. --Mihai Andrei 8 mai 2006 17:39 (EEST)

Vezi Dpotop, tocmai asta este problema, adică identificarea personală cu subiectul abordat, ceea ce la mine nu este cazul. O formularea despre un subiect anume nu poate fi jignitoare pentru cineva personal decât dacă se identifică cu cauza. Cum spuneam şi altă dată, dacă spun că BOR are probleme cu unii ierarhi ai săi, asta nu este nici un atac la adresa BOR (dimpotrivă), căci dacă aş vrea să rămână în mocirlă aş tăcea din gură, şi cu atât mai mult nu este un atac la adresa ta sau a lui Ama. Nu ştiu de ce vă identificaţi atâta cu unii care nu merită. Formularea actuală nu este jignitoare pentru mine, ci este o lezare a metodei ştiinţifice, faptul care mă interesează în primul rând. Sper că un mare pas înainte să-l constituie depersonalizarea discuţiei (ceea ce am încercat prin înlăturarea precizării "istoricul greco-catolic" din dreptul lui Petru Maior etc.), căci nu suntem nici echipe de fotbal şi, sper din tot sufletul, nici clanuri care de-abia aşteaptă ca să se poată ciondăni, acuzându-i pe adversari de tot felul de mizerii. Repet, nu suntem adversari, nu avem nevoie de arbitri şi nici de sertare în care să ne băgăm unii pe alţii. Este foarte frumos că avem interese comune şi preţuire pentru adevăr şi după părerea mea nu lipseşte nimic pentru ca să putem colabora şi învăţa unii de la alţii. --Mihai Andrei 8 mai 2006 18:07 (EEST)

Experienta mea imi spune ca aproape totul in societate e o problema de POV. De exemplu, Atanasie Anghel este un erou pentru BRU, dar un tradator pentru ortodocsi. Sau invers, Encyclopedia Catholica vorbeste cu mare regret despre sansa pe care au pierdut-o ortodocsii din Maramures cand nu s-au unit cu Roma. Pentru Ortodocsi, nu e un regret, e o bucurie. In sfarsit, si poate cel mai grav, de multe ori documente pot fi contrafacute pentru a inclina balanta argumentelor.

Hai sa iti dau si un exemplu care nu ne intereseaza aici. Timp de aproape 2000 de ani imparatii Tiberiu si Claudiu au fost considerati ca niste degenerati, si asta era considerat ca "adevar istoric". Istoriografia contemporana a schimbat insa etichetele. Care e adevarul cu A mare? Dpotop 8 mai 2006 18:16 (EEST)

Nu înţeleg apelul "nu mai umbla cu prostii", mai ales că am postat cel mai autorizat izvor francez de istorie bisericească, citat până astăzi ca sursă sigură (e vorba de Academia Franceza, nu de catedra de istoria BOR de la Sibiu). Nu înţeleg nici acuzaţia că aş folosi sursele "cum îmi convine", mai ales că acum cinci minute am căutat să-ţi explic că nu mă identific cu subiectul pe care-l cercetez, deci nu are ce să-mi convină sau să nu-mi convină. Sincer, nu prea pricep discuţia asta tribală cu convenitul şi cu neconvenitul. Pornesc de la premisa că eşti în căutarea unor surse serioase, de aceea m-ai dat gata cu apelul "nu mai umbla cu prostii" şi cu veşnica bănuială că trebuie să-mi convină sau să nu-mi convină nu ştiu ce. Sunt dezamăgit de acest nivel. --Mihai Andrei 8 mai 2006 18:20 (EEST)

Cand ti-am spus sa termini cu prostiile, am precizat ca e vorba de o problema de nomenclatura. Adica de nume pe care le dai lucrurilor. Tu ai adus ca referinta Giurascu. Ai postat 2 pagini mari si late, in care e scris negru pe alb ca "prima diploma leopoldina" este numele dat diplomei din 1699. Eu sunt sigur ca nu era vorba de prima diploma data de Leopold de Habsburg, insa daca tu ai adus referinta Giurascu, am presupus ca vei folosi numele de acolo.

"Prima diploma leopoldina" este "Prima diploma leopoldina referitoare la unirea romanilor cu Roma", si e probabil un termen folosit numai in istoriografia romaneasca. Dpotop 8 mai 2006 18:29 (EEST)

In ceea ce priveste super-referinta francofona, nu stiu in ce fel poate ea fi impartiala dat fiind ca a fost inceputa de rectorul institutului catolic din Paris, si ca a fost terminata de doi profi de la Univ. (Catolica) din Louvain. Imi pare rau, dar e o sursa exclusiv catolica. E o sursa de incredere, insa ea va exprima intotdeauna punctul de vedere (adica interpretarea) catolica a evenimentelor. Dpotop 8 mai 2006 18:26 (EEST)

Da, am înţeles acum la ce te-ai referit în privinţa diplomelor leopoldine. În general când este vorba în istoria Transilvaniei despre "Diploma Leopoldină" se are în vedere actul din 1691 prin care împăratul garanta stărilor Transilvaniei recunoaşterea privilegiilor lor de până atunci. Celelalte diplome leopoldine în discuţie sunt cele referitoare la unirea românilor cu Biserica Romei, acte prin care împăratul, pe baza legilor existente în Transilvania, a dorit să tranşeze situaţia în favoarea Curţii de la Viena, creând o contrapondere la marea influenţă a protestanţilor. Este motivul pentru care Dieta Transilvaniei a obstrucţionat cât a putut unirea românilor cu Biserica Romei, ceea ce Ama nu a vrut iniţial să vadă, tot insistând ba că Dieta nu a avut cunoştinţă de sinod, ba că-l privea pe Atanasie în 1699 tot ca ortodox etc. Personal mi se pare evident că autorităţile transilvane au adoptat politica struţului, de aceea istoriografia blăjeană a enumerat mereu ca adversari ai unirii nu numai pe clericii ortodocşi din Serbia şi de peste munţi, ci în primul rând pe stările protestante din Transilvania, procedând astfel cronologic (mai întâi s-au opus autorităţile protestante şi de-abia mai apoi clericii ortodocşi). Referitor la moşia Merişanilor există o compunere a academicianului Augustin Bunea, care a explicat statutul juridic al domeniului respectiv, precum şi atitudinea de expectativă a domnului Constantin Brâncoveanu, care devenise principe al Imperiului, avea interesul unor relaţii bune cu împăratul Sfântului Imperiu şi care avea el însuşi în anturajul său intelectuali catolici, unul dintre ei chiar bizantin unit. Din câte ştiu, planul Curţii de la Viena era ca şi episcopul Râmnicului să se unească cu Roma. Oltenia nu a rămas însă decât pentru scurt timp sub stăpânire austriacă, iar după revenirea provinciei în sfera de influenţă a sultanului, biserica romano-catolică din Râmnicu-Vâlcea (construită în stil baroc şi de dimensiuni apreciabile, edificiu comparabil cu domul din Timişoara) a fost demolată, iar posibilităţile de răspândire a unirii cu Roma au fost de asemenea nimicite. Referitor la faptul că unii îl privesc pe Atanasie Anghel ca pe un trădător, iar alţii îl cinstesc ca pe un erou, eu unul consider că o enciclopedie nu este este locul cel mai potrivit pentru valorizări de acest gen. Informaţia trebuie să fie seacă, de genul în ziua cutare s-a întâmplat cutare lucru, iar valorizarea să o facă fiecare după posibilităţi. Bunăoară propoziţia despre "duplicitatea lui Inocenţiu Micu" mi se pare de două ori gratuită. Prima dată tocmai pentru că valorizează în loc să-l lase pe cititor să facă acest lucru, iar în al doilea rând pentru că atitudinea lui Inocenţiu Micu a fost curajoasă şi nicidecum laşă sau duplicitară. Dacă ar fi avut acest gen de metehne, ar fi rămas până la adânci bătrâneţi vlădică în Blaj, dar faptele arată altfel. Invitaţia mea este să ne concentrăm în orice caz asupra informaţiilor neutre şi de calitate, iar interpretările să le lăsăm pe seama cititorilor. --Mihai Andrei 8 mai 2006 22:47 (EEST)

Sobornicie

"Sobornicie" e un jargon spurcat. În teologie, vorbim de catolicitatea Bisericii. Or anumiti tovaräsi au înlocuit "catolicitate" cu sobornicie. Totusi, "catolicitate" e un concept foarte complex, intraductibil altfel. "Sobornicie" e doar o roatä de la spitza ce înseamnä "catolicitate". Literalmente, "sobornicie" ar vrea sä spunä "faptul de a se baza pe sobor". Deja cuvîntul "sobor" e vag (conciliu? sinod? parohie?). - Waelsch | Dă-mi de veste. 10 mai 2006 19:14 (EEST)

Data constituirii BOR

Dpotop, sunt foarte mirat cum poţi susţine că o instituţie, în speţă BOR, ar fi existat înainte ca ea să se fi constituit. Consider această teză stranie ca pe un reflex al istoriografiei ortodoxe române, care s-a străduit să bage în capul oamenilor tot felul de bazaconii protocroniste, de genul "prima ţară creştină din lume" etc. şi când colo BOR există doar din a doua jumătate a sec. al XIX-lea, înainte de acel moment viaţa spirituală a românilor ortodocşi din Moldova şi din Muntenia fiind organizată de Patriarhia de Constantinopol. Cred că domnii munteni şi moldoveni au donat mai mulţi bani la Muntele Athos şi la Constantinopol decât au cheltuit cu ctitoriile în ţară. Dacă deschizi puţin ochii, poţi recunoaşte faptul că Patriarhia Ecumenică avea strâns în mâinile ei ortodoxia din principatele române, ceea ce se vede nu numai din faptul că majoritatea covârşitoare a ierarhilor erau greci, sârbi, bulgari, armeni etc. - într-un cuvânt levantini - ci şi din numele ctitoriilor, mă gândesc la Stavropoleos, Mavrogheni etc. Este interesant că pe de o parte istoriografia ortodoxă română ţine cu grecii şi tună şi fulgeră împotriva Romei, dar pe de altă parte nici măcar grecilor nu le este fidelă până la capăt, ci vrea să-i răstoarne în folosul... dacilor! Acuma consider că a sosit timpul să vedem că cele două mitropolii extracarpatice erau filiale ale Constatinopolului, căci BOR încă nu exista. --Mihai Andrei 14 mai 2006 17:18 (EEST)

Unit, uniat sau greco-catolic

Da, "uniat" are după părerea mea o conotaţie negativă, dată de diateza pasivă a verbului care apoi a fost substantivat. Adică "uniaţii" au fost făcuţi astfel de alţii, nu de ei înşişi. Cu alte cuvinte, discuţia dacă s-a unit mitropolitul şi sinodul sau "a fost unită" "o parte a românilor ardeleni", tranşată iute în favoarea variantei din urmă. "Unit", ca şi "pieptănat", poate veni la fel de bine dintr-o diateză pasivă (alţii mă piaptănă, eu stau şi nu fac nimic), reflexivă (eu mă piaptăn pe mine) sau activă (eu piaptăn pe altul), de aceea consider că are o marjă de neutralitate precis mai mare decât "uniat", care poate fi doar obiect al acţiunii, adică o biată victimă. Nu ştiu dacă aceste nuanţe ale limbii române pot fi transpuse în engleză sau franceză, dar înclin să cred că da. În orice caz cel care foloseşte în limba română varianta "uniat" se antepronunţă asupra chestiunii, dacă îmi este permisă comparaţia din dreptul procesual (fără să-mi fie iarăşi puse în cârcă intenţii belicoase). Uniat este deci un cuvânt cu caracter tendenţios, cu siguranţă de evitat în limba română, probabil şi în alte limbi. Cuvinte similare îmi vin în minte mai ales de pe tărâmul insultelor etnice: în limba franceză "boche" pentru german, în română "bozgor" pentru maghiar etc. Cred că suntem cu toţii de acord că o persoană care se respectă nu poate folosi astfel de invective. În plus faţă de aceasta, într-un domeniu care se doreşte neutru, nu pot fi utilizate jargoane peiorative, specifice unui grup implicat ("uniat" este folosit exclusiv de ortodocşii radicali, pentru a-i denumi pe greco-catolici). Un exemplu şi mai mare de stupiditate este invectiva "grecotei" folosită la adresa greco-catolicilor, de parcă uniţii cu Roma ar fi mai elini decât uniţii cu grecii. Nu ştiu de ce îmi vine în cap expresia "rîde ciob de oală spartă", deşi mai exact ar fi invers. --Mihai Andrei 19 mai 2006 14:06 (EEST)

Ar fi poate interesant de urmărit filiera cuvântului "uniat". Din păcate nu am la îndemână un dicţionar etimologic al limbii române, dar mi se pare certă filiera franceză şi rădăcina latină "unus". Deci unit, ca şi uniat, a uni etc. înseamnă "făcut unul", "a face unul" etc. Diferenţa între unit şi uniat este numai de modalitate, adică referitor la faptul dacă cei în cauză se fac una (ei înşişi, de bună voie), se unesc, respectiv sunt uniţi (de alţii). În cazul lui "uniat" apare evidentă intervenţia din afară. Pot zice "s-a unit", la fel cum pot zice "a fost unit, reunit" etc. - de aceea "unit" are valoare neutră, putând intra în discuţie ambele modalităţi - dar nu pot zice "s-a uniat" (doar "a fost uniat", adică de altcineva). De remarcat faptul că ortodocşii ardeleni s-au denumit "neuniţi", însă niciodată "neuniaţi". Profesorul Christoph Suttner de la Viena (Catedra de Istoria Bisericilor Răsăritene, Ostkirchengeschichte) a scris un studiu despre istoria folosirii cuvântului "greco-catolic", însă din păcate nu am la îndemână nici articolul respectiv. L-aş putea căuta, însă va dura până săptămâna viitoare. --Mihai Andrei 19 mai 2006 16:51 (EEST)

Naţionalism şi Codreanu

Desigur, Iorga a fost naţionalist. La fel şi Eminescu. Însă cei doi rămân figuri emblematice ale culturii româneşti şi, deşi implicaţi în politică, se separă de aceasta prin opera de geniu. Brătianu este un exponent al liberalismului dar, deşi mare patriot, nu face parte din galeria naţionaliştilor. Codreanu poate fi considerat antisemit prin anumite acţiuni din tinereţe, însă antisemitismul său era unul de ordin social, nu rasial cum este cazul lui Hitler şi deci există explicaţii logice pentru acţiunile sale. Totul se rezumă însă la ideologie şi acte normative, fiindcă sub conducerea lui Codreanu nu a existat niciun pogrom şi nici alte măsuri violente de această amploare împotriva evreilor. Mai sunt multe de dezbătut referitor la personalitatea lui Codreanu şi la evoluţia viziunii sale asupra comunităţii evreieşti din România. Poate vom avea ocazia să dezbatem pe larg subiectul cu altă ocazie. --R.S. 12 iunie 2006 19:31 (EEST)

Wikipedia Moldovenească

Dacă vedeţi că nu merge şi nu merge contactaţi Consiliul de administraţie al Fundaţiei Wikimedia ;-) --Mihai | D 1 iulie 2006 12:50 (EEST)

Vezi aici. -Mihai | D 2 iulie 2006 19:47 (EEST)

Romania and Warsaw Pact

[6] 108 page PDF file from http://www.php.isn.ethz.ch http://www.php.isn.ethz.ch/collections/colltopic.cfm?lng=en&id=15342&nav1=1&nav2=6&nav3=3 Both the file and site might help you in describing Soviet Occupation of Romania. Friend from Poland.

Ortografie

Fiecare semn folosit în poloneza are doar un sunet corespunzător, excepţii fiind u/ó, care ambele sunt folosite pentru a marca sunetul [u], ch şi h pentru [x] (aproape 'h' din româna) şi rz/ż pentru sunet [ʐ] (aproape 'j' din română). Dar folosirea lor nu este interşanjabilă, pentru că ó a originat din sunetul [ɔ:], care a dispărut din limbă. Folosirea de ż şi rz şi de h şi ch este şi legată de sunete istorice, şi diferenţa între ž şi ř/h şi ch în cehă poate să explică acesta mai bine decât eu. Ortografia poloneză este foarte complicată, de asemenea pentru că nu am adoptat alfabetul husit, ce a făcut fiecare altă limbă slavă care foloseşte alfabetul latin. Astfel, avem atât o serie de diacritice: ą ę (nazale), ć ś ń ź (palatale), ó ([u]), ż ([ʐ]), ł ([w] ('o' în oara), cât şi digrafe: ch, dż, dź, dz, cz, sz, rz. Remigiu ^scrie-mi 19 decembrie 2007 17:50 (EET)

IP-uri

Cele două modificări despre care vorbeşti sînt făcute în 2006, nu 2007. Din păcate prin checkuser nu pot să văd atît de departe în timp. De fapt cea mai veche contribuţie a ta care se vede prin checkuser este cea din 19 decembrie 2007 (cea din iulie 2007 nu se vede). Dacă zici că ţi-ai schimbat parolele atunci ar trebui să fie totul în regulă. Nu ştiu cu ce altceva te pot ajuta.

Mulţumesc pentru urări. Şi ţie un an nou îmbelşugat! — AdiJapan ☎ 30 decembrie 2007 16:21 (EET)

Evaluare Biserica Ortodoxă Albaneză

Am propus spre evaluare un articol despre Biserica Ortodoxă Albaneză. Deoarece ştiu că sunteţi un utilizator Wikipedia care contribuie printre altele şi la tematica religioasă nu ar strica să îl evaluaţi şi dumneavoastră critic. cu stimă,

Constantin.prihoanca 25 februarie 2008 13:27 (EET)