Discuție Utilizator:82.137.9.173

Ștefan Georgescu-Gorjan

Vă mulțumim și apreciem contribuția dumneavoastră recentă la articolul Ștefan Georgescu-Gorjan, dar la Wikipedia nu pot fi acceptate materiale supuse drepturilor de autor, fie de pe alte site-uri, fie din publicații tipărite. Puteți încerca să rescrieți textul cu cuvintele dumneavoastră. Vă invităm să citiți pagina de bun venit dacă doriți să aflați cum puteți contribui la această enciclopedie.

Dacă totuși sînteți titularul drepturilor de autor pentru materialul pe care l-ați introdus, vă rugăm să urmați instrucțiunile pentru autorii care doresc să ofere materiale Wikipediei. Vă mulțumim încă o dată!  —Andrei^discuție 14 aprilie 2011 12:43 (EEST)

Dacă această adresă IP este partajată, și nu ați efectuat dvs modificarea, vă puteți crea un cont de utilizator al dumneavoastră pentru a ocoli eventuale avertizări irelevante.

Nu ati respectat datele oferite de mine. Roog corectati cu tentativa de asasinat asupra mea, cu urmarirea mea de securitate ca spion, cu primirea unei burse din partea d-lui Eduard Hedvig in 1998 , cand dansul coordona Fundatia Soros pentru O Societate De

Discuție mutată de la Discuție Utilizator:Sîmbotin

Viorel Rogoz

Moto:

„Eu cred că orice ins născut la sat, într-o familie tradițională, poartă în sine, în ființa sa, o modestă comoară, care face parte din fondul primar al amintirilor sale și totodată al culturii sale: jocurile de copii, cântecele și poveștile, riturile și miturile satului. Ele precedă elementele culturii scrise, vehiculate prin intermediul școlii și al celorlalte mijloace de comunicare, alcătuind un gen de matrice a viitoarei sale personalități culturale. Nostalgia satului, a rădăcinilor, cheamă automat această matrice în amintirea celor plecați în lumea orașului. De aici și până a identifica și alte componente ale universului folcloric și a le explica, nu e decât un pas".(Dumitru Pop) [1]

Născut la 24 iulie 1950, într-o familie tradițională (cu strămoși atestati documentar în 1569), Viorel Rogoz poartă în sine matricea spirituală a satului natal, Giurtelecu Hododului, jud. Satu-Mare, așezare la poalele Codrului, un „ținut încărcat de podoabe și valori patrimoniale, făurite într-un timp istoric ce coboară până în vremea dacilor și dincolo de aceasta.” [2] Prima atestare, ca sat românesc, a Giurtelecului este 1378 (Gertheleke, Gyurgteleke, Gywrgthelek; în maghiară, Giurtelecu înseamnă proprietatea lui Gheorghe), iar cele mai vechi vestigii cunoscute până acum, din hotarul localității, datează din epoca bronzului (așezarea de pe "Dealul Nucilor"), pe limita relativă a hotarului cu satele învecinate Orțâța, Oarța de Sus și Bicaz, unde există morminte tumulare (Dâmburele în Giurtelec) din aceeași epocă. Viorel Rogoz (fiul lui Vasile și al Iulianei Rogoz născută Dan) și-a început studiile în satul natal (1957-1965), a continuat cu cele liceale la Cehu-Silvaniei, jud. Sălaj (1965-1969), apoi cu cele universitare (1969-1973) la Facultatea de Filologie, specializarea Limba și literatura română - Limba și literatura franceză, în Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj Napoca și doctorale, la aceeași universitate clujeană.

Folclorul, limba și viața poporului l-au fascinat încă din primii ani de studenție, când, sub îndrumarea mentorilor săi - profesorii Dumitru Pop, Ion Cuceu, Ion Șeuleanu, Nicolae Bot – s-a aplecat spre studiul acestora dintr-o perspectivă mai largă, etnologică și antropologică. Studentul Viorel Rogoz a activat în Cercul de Folclor existent la Facultatea de Filologie și a participat la cercetările de teren organizate. Cercul de Folclor, înființat de profesorul D. Pop încă în 1955, a devenit mai târziu Cerc de Etnologie și a reprezentat un cadru favorabil în care s-au format de-a lungul timpului personalități științifice, între care și etnologul Viorel Rogoz. „Satul natal a constituit, pentru tânărul ce se iniția în vastul domeniu al acestei discipline științifice, principalul câmp de activitate practică, acela pe care își va construi și verifica progresiv metoda de cercetare, ajungând astfel la o excelentă pregătire teoretică și de teren.” [3] Cercetările sale în Ținutul Codrului s-au concretizat în numeroase comunicări și articole publicate, între care studiul Codrul –zonă „de trecere” [4], dar, mai cu seamă, în lucrarea de licență Contribuții la cercetarea magiei (1973) și teza de doctorat Relațiile de familie în folclorul Zonei Codru (1989).

Viorel Rogoz împreună cu părinții și mătușa Ileana (a Pandurului)

După o perioadă de activitate în învățământul preuniversitar (1973-1990, profesor de limba franceză la Liceul din Livada, jud. Satu-Mare), Dr. Viorel Rogoz accede în învățământul universitar, devenind cercetător la Arhiva de Folclor a Academiei Romane - Filiala Cluj, profesor de etnologie-antropologie la Universitatea Tehnică Cluj Napoca (C.U.N.B.M.), unde a predat cursuri de: Introducere în studiul culturii populare, Școli, curente, direcții în antropologia culturală, Mitologie, Metode de cercetare în etnologie, Practică de cercetare, Marketing tribal. Membru al Asociației Oamenilor de Știință, al Asociației folcloriștilor și etnografilor, al Ethno-web. Le Portail de l’Anthropologue, al Open Anthropology Cooperative, în prezent este etnologul cu cea mai înaltă notorietate din Ardealul de Nord si Nord-Vest, recunoscut și premiat ca Omul anului 2013, în județul Satu Mare.

A contribuit la publicarea unor volume colective de cercetări [5]. În 1993 a participat la un stagiu ca bursier al Centrului de Antropologie Culturală de pe lângă Institutul de Sociologie „Ernest Solvay” al Universitatii Libere Bruxelles. În 1998 a obtinut, prin concurs de proiecte, o bursă de cercetare din partea Fundației Sörös „Pentru O Societate Deschisă”, coordonată, la acea vreme, de Eduard Hedvig, viitor director al Serviciului Român de Informații. A participat cu material cules din aria etnoculturală Maramureș, Satu-Mare și Sălaj la proiectul de mare impact în lumea științifică lansat de celebra Brown University (2004-2006): Romanian Love Charms: Narrative on charming for fate Collected in: Satu Mare (Transilvania) by Viorel Rogoz , dar și la un proiect al Institututului European de Cultură din Luxemburg (director Sorina Capp). 1. Ion Cuceu, Formulele ritual-magice în descântecul de dragoste. Introducere (p. I - XVI) la vol. Practici ritual-magice și descântece de dragoste. Corpus tipologic reprezantativ de Ion Cuceu, Anamaria Petrean, Maria Cuceu. Cluj, EFES, 2007.

Cercetare etnologică Prof. Marianne Mesnil - U.L.Bruxelles și Viorel Rogoz - U.N.Baia Mare în fața șurii lui Traian Groșan din Pomi Foto: Jean-Jacques Van Mol, profesor de zoogeografie la U.L.B.

Instalație populară de prins lăcuste descoperită în loc. Pomi

Studiile etnologului Viorel Rogoz au fost preluate în publicații și baze de date ale unor importante instituții de cultură străine, a mai multor universități și publicații academice unele clasificate Thomson-ISI: Universitatea din Perugia [6] Universitata di Bari și „Sapienza”, Roma [7] Institutul European de Cultură Luxemburg, seria "Documents" [8] Universitatea Brown, U.S.A. [9] Universitatea Kent, Anglia [10] International Bibliography of Anthropology, XLIV ... [11] Université de Picardie „Jules Verne”, France [12] Indianapolis [13] Academia Republicii Moldova [14]

Monguz OPAC, Library of Museum of Ethnography, Ungaria

Centrul Cultural Interetnic Transilvania [15] Dr. antropolog Sophie Haberbüsch acordă etnologului român votul pentru un studiu de-al său publicat în limba franceză pe Portail des Sciences humaines, www.anthropoweb.com., ceea ce-l clasifică printre primii la Secțiunea „Articole de onoare”. [16] Este citat și publicat de Directoarea Institutului European de Itinerare Culturale din Marele Ducat al Luxemburgului. Profesorul Rogoz se poate mândri cu mulți studenti, apropiați ai săi, integrați în cercetarea antropologică europeană. [17] Între aceștia, Răzvan Roșu, titular al unor burse academice, la Viena și Jena, unde se specializează în Studii sud-est europene (,,Etnologia Balcanilor”) cu Prof. Dr. Thede Kahl, savant recunoscut, membru plin al Academiei de Științe a Austriei.

Prof. Thede Kahl și Viorel Rogoz, alături de lelea Victoria, într-un stagiu de cercetare la Marna, în zona de graniță, lângă Carei Foto. Ramona Rogoz

Cercetare etnologică cu studenții la Solduba, 2008

Cu absolvenți de la Etnologie

Etnologul Viorel Rogoz a urmărit mișcarea europeană în domeniul muzeelor, a urmat un stagiu de pregătire, pe etnobotanică, la Ecomuzeul din Treignes, a predat Muzeografie, Muzeologie generală, Muzee românești în aer liber. În plus, a avut ideea realizării unui muzeu în aer liber, a unui muzeu viu, și este inițiatorul Proiectului „Muzeul Etnografic al Țării Codrului” de la Măriuș, un sat arhaic, atestat documentar din 1424. Proiectul a fost inițiat în 2008 în parteneriat cu Universitatea de Nord Baia Mare. Muzeul trebuia să devină, în concepția sa, un „Templu Spiritual Codrenesc”. Îl vedea precum satul său natal la vremea copilăriei: „un sat codrenesc răsfirat-spre-adunat, cu uliți străjuite de garduri împletite, acoperite cu șindrilă sau paie, case vechi cu prispă-ngustă, pe tălpi din stejar masiv, șuri încăpătoare, pătule, cotețe și fântâni de draniță cu cantaring; pomi umbroși străjuiesc casa și olaturile: pruni, meri peri, nuci, cireși și duzi din soiuri străvechi. Ogrăzile sunt semănate cu cereale: grâu, mei, alac, secară etc; garduri vii și garduri de spini separă proprietățile, gardul de ruje (tulpini de floarea soarelui) delimitează grădina, iar vrajnița cu boc asigură intrarea carului tras de bivoli, boi sau cai. Satul muzeu va avea biserică, școală, cimitir, moară, oloire, vâltoare, potcovărie, stupini, stână, șura danțului, pălincie, arie (cu batoză, dibol, trier, stoguri) și, bineînțeles, o fântână a satului”. [18] Profesorul preconiza ca Muzeul etnografic în aer liber de la Măriuș să devină un centru de studiu al tradițiilor, iar în vecinătatea lui să fie amenajate mai multe obiective turistice, strâns legate de tradițiile locului. „În apropiere, oaspeții vor putea savura un balmoș, caș proaspăt, berbec la proțap, vizitând o stână turistică. Sau vor putea auzi istorisiri mirobolante despre celebra vânătoare de albine, cunoscută în vechime sub numele de bărcuit. Vizitând o stupină, vizitatorii vor afla cum arătau coșnițele vechi din nuiele de curpen frumos împletit, știubeiele din trunchiuri de arbori, cioplite cu barda sau rămase în forma în care prisăcarii din Codru le-or fi găsit. Acolo i se vor oferi călătorului grăbit faguri picurând pe frunze răcoroase de varză, sau de viță sălbatică trăitoare până astăzi, în sihlă, pe coastele însorite, și nu doar în mit”. [19] Sătenii din Măriuș au donat 60 ha din pământul strămoșesc în acest scop. Nume de rezonanță ale muzeologiei romanesti - Ioan Godea, Cornel Bucur, Paula Popoiu, Radu Florescu, Ioan Opris, Cornel Taloș, Tiberiu Graur - au asistat și îndrumat în permanență elaborarea Proiectului „Muzeul Codrului”. Proiectul l-a gândit împreună cu arhitectul Emanuil Vașvari, originar din Orțița. Profesorul Rogoz a obținut finanțare. A achizitionat, din banii statului, zeci de case, șuri, cotețe, hoboroace, unele aflate într-o stare avansată de degradare.

Ion Vădan și Viorel Rogoz la Negrești - Oaș, 2011

 Lansare de carte (Mușlea) la Negrești-Oaș, 11 oct. 2011

O perioadă de câțiva ani,(de la nr.9-2009 până la nr.5-2014, când este victima unei tentative de asasinat) profesorul Viorel Rogoz a colaborat la revista lunară de literatură și artă „Acolada” (director general Radu Ulmeanu, director Gheorghe Grigurcu, redactor-șef Petre Got), revistă ce apare sub egida Uniunii Scriitorilor din România. A semnat număr de număr rubrica Etnologul român în „Epoca de aur”. Sunt pagini care, reunite în curând într-un volum cu același titlu, relevă alte laturi ale personalității complexe a contemporanului nostru Viorel Rogoz. Prin articolele publicate în „Acolada”, o revistă de literatură și artă, facem cunoștință nu doar cu etnologul, ci și cu scriitorul - cetățean împlicat în viața socială, politică și culturală a timpului său, angajat în lupta pentru adevăr, bine și frumos. Temperament pasional, prin stilul inconfundabil, virulent, al unui pamfletar redutabil, Viorel Rogoz pune sub lupă aspecte ale realității sociale contemporane, tare morale, trăsături de caracter. Procedeele literare la care recurge scriitorul pentru crearea stilului personal, care poate fi caracterizat prin ironie, satiră, caricatură, sarcasm, violență verbală, sunt diverse, reprezentând toate nivelele limbii: epitete, personificări, comparații, metafore, interogații și exclamații retorice, trimiteri la înțelepciunea paremiologică sau la citate livrești, cu precădere din latină sau franceză, ritm sacadat, uneori nervos, proza rimată etc. „Am primit „Acolada” și am citit „Etnologul...”, spune Dr. Mircea Moț, nu din motive extraestetice (…), ci pentru rafinamentul narațiunii, trădând prozatorul Rogoz, pentru eul spectaculos care se simte în spatele rostirii, al cărui portret se poate contura de către cititor sub semnul unei aventuri singulare.”

Profesorul Viorel Rogoz este pasionat de etimologia unor cuvinte arhaice din limba română, unele persistente și în graiul oșenilor. Lansează o ipoteză senzațională, și anume că oșenii sunt urmașii celților… Primul său contact cu Țara Oașului a fost în vremea studenției, când, pregătind o comunicare pentru Sesiunea Națională a Cercurilor Științiice Studențești, a avut posibilitatea să parcurgă manuscrise cu texte culese din acest ținut nordic, de o arhaicitate copleșitoare. Găsise într-un descântec din Racșa o expresie pietrificată („apă leuroasă”). Apoi a aflat că oșenii, maramureșenii și o parte dintre codreni numesc butoaiele, în care păstrează vinul și țuica, tonuri; în franceză „toneau”. Dicționarele îl informează că francezii moșteniseră cuvântul de la vechii celți (cuv. tunna). S-a ocupat și de alte expresii pietrificate, uneori cu mari satisfacții, cercetările sale axându-se pe consultarea celor 16 volume din „Corpus inscriptionum latinarum". A început cercetările în legătură cu posibilele elemente celtice din subdialectul maramureșean-oșean: brace (pantalonii celților erau numiți braccae), certeză, Cămârzana, tarniță, sâmbră, Tarna, vătaf, Trip ș.a. A susținut mai multe comunicări pe tema enclavelor celtice și a moștenirii lingvistice pe care ne-au lăsat-o. [20] Dacă dicționarele franceze dau unele cuvinte de origine celtică, cele cu rădăcina Ard-, lingvistul Viorel Rogoz consideră că și în etnotoponimia Codrului există probe grăitoare pentru același celtism „Ard”: Ardeal, Ardud, Ardusat, Ardihat, Arduzel, Ardel. (Vezi și în Franța: Ardeni ,Ardèche) [21] Ipoteza profesorului a stârnit reacții polemice: „Conviețuirea celto-dacică a fost relativ îndelungată. Dar influnțele reciproce, dintre celți și daci s-au manifestat în tot spațiul azi românesc, el nefiind specific doar nordului. Însă în Maramureș, Oaș, Codru, probabil, s-au conservat mai bine cuvintele arhaice, populația având un potențial mai mare de a păstra aceste cuvinte.” [22]

Ne vom opri în cele din urmă la lucrarea „Familia în credințe, rituri, obiceiuri”, apărută la Ed. Solstițiu, din Satu-Mare, în 2002, cu un Cuvânt înainte semnat de profesorul universitar Dumitru Pop. Este o carte de știință, scrisă pe baza confruntării riguroase a cercetărilor întreprinse de autor pe teren, în Ținutul Codrului, cu o vastă bibliografie românească și străină de specialitate. Problemele fundamentale ale cărții sunt abordate în cinci capitole: Sinele și ceilalți (Omul comunitar), Relația Bărbat-femeie, Raportul dintre generații (Funcțiile culturale ale familiei), Neamul – o entitate între lumea reală și mit (Raportul cei morți – cei vii), Rudenia spirituală Nășia), după ce, în prealabil, autorul face precizări privind: Suportul antropogeografic al cercetării (Ținutul Codrului), Orientarea metodologică, Perspectiva etnologică românească. Lucrarea este însoțită apoi de: Lista de informatori, Glosar și Bibliografia selectivă. Așa cum profesorul Dumitru Pop preconiza în Cuvântul înainte, lectura acestei cărți de știință înseamnă „descoperirea sau redescoperirea unei lumi pe cât de vechi, pe atât de interesantă și încărcată de ordine și spiritualitate”, iar „cititorul înțelege astfel coeziunea satului nostru tradițional, tipurile de înrudire și de relații existente în cuprinsul lui și care s-au păstrat vreme îndelungată în practicile și credințele, în riturile și miturile, în cântecele și jocurile, ca și în cadrul obiceiurilor satului; în ultimă analiză, cititorul își poate explica însuși sistemul care stă la baza vieții folclorice a unei comunități de tip tradițional, sau a unei zone, cum este cea a Codrului.” A fost o încântare să citesc un asemenea studiu exhaustiv legat de această temă, o exegeză născută din iubire, făcută cu dăruire și interes, scrisă într-o limbă românească frumoasă, armonioasă, deloc impovărată de neologisme și regionalisme. Nu putea să sondeze adâncurile acestei problematici, ale sufletului românesc confruntat cu atâtea necunoscute întâlnite de la naștere până la moarte, decât un om pasionat, care s-a născut, a crescut, s-a format în acest univers spiritual, lumea satului cu eresurile sale, un specialist bine informat, un profesionist care a parcurs cu acribie o vastă bibliografie și care și-a impus experința de teren - meticuloasă, dură, îndărătnică - a cercetătorului. Specialistul în etnologie Viorel Rogoz s-a născut parcurgând cu pasiune și rigoare drumul de la experiența de viață, la profesionalizare prin studiu, prin cercetare. Teza sa de doctorat „Familia în credințe, rituri, obiceiuri” „vrăjește si încântă” (Vasile Adasăscăliței), încântă și convinge, totodată. „Temeinic gândită și elaborată - subliniază profesorul Dumitru Pop în Cuvânt înainte -, ¬cercetarea profesorului Viorel Rogoz va avea cu siguranță un efect benefic în promovarea studiilor de acest gen” și un mesaj: „străvechea solidaritate umană, bazată pe cultul valorilor spiritului, poate contribui efectiv la însănătoșirea lumii în care trăim”. Despre această solidaritate umană străveche, specifică satelor românești tradiționale, vorbește autorul cărții: „Organizarea socială a satului codrenesc n-a cunoscut, în evoluția sa istorică, diferențieri tranșante în raport cu celelalte zone etnografice românești. Ea se bazează pe un sistem de relații interpersonale, înglobând elemente de rudenie și vecinătate”. [23] „Neamul este alcătuit din două părți: cel din lumea albă și cei din cealaltă lume. Ele comunică la date și după ritualuri prestabilite (Sâmbăta morților, Rusalii, înmormântarea unui individ din neam etc.) Sub aspect temporal, succesiunea pe generații a neamului se pierde în străfundurile istoriei. Omul este nemuritor prin neam. Ideea de continuitate a neamului l-a preocupat dintotdeauna pe om. (…) În mentalitatea țărănească vecinătatea este văzută ca o prelungire a spațiului familial (…), legătura familiei cu satul se făcea prin intermediul vecinilor.” [24] Am încercat să prezentăm foarte succint contribuția profesorului Viorel Rogoz la dezvoltarea etnologiei românești - și nu numai - cu toate că într-un Epitaf (adresat Maestrului Villon) se autocaracterizează ironic:

„În lumea asta-s un pârlit (Mă chiar întreb: La ce-am trăit?)

N-am facut brumă de avere... (Am mai iubit câte-o muiere...)

Iar tu îți râzi când vezi ce scriu... (Rogoz? A fost un mort de viu..)

Lăsă în ciornă cinci tratate... (Balast pentru posteritate...)”

Viorel Rogoz, la 65 de ani

Nu putem încheia fără să menționăm câteva citări importane, venite din partea foștilor dascăli și mentori clujeni: 1) Ion Taloș, profesor la Universitatea din Köln- Germania , în “Anuarul de folclor”, I, (1980, pag. 49-65) ”- citează contribuția lui V. Rogoz la Corpusul Cimiliturii Românești– aflat, pe atunci, în mss., la Arhiva de Folclor-a Academiei, Filiala Cluj. 2)Dumitru Pop, prof. univ., în “Anuarul de folclor”nr. V-VII (1984-1986, pag.11-12) publicație patronată de Academia Română- Filiala Cluj, citează cuvintele lui Viorel Rogoz, din mss-ul tezei de doctorat-exemplarul „in extenso”(pt. că tov. acad. ing. dr. Elena Ceaușescu a interzis depășirea a 199 p., scrise pe față și verso, iar teza depășea 800 pag. Avea și un impozant Corpus de texte)- unde viitorul doctor în filologie sublinia importanța unei teme prezente în întreg spațiul european: mitologia mormântului singuratic , căreia, la vremea aceea, și nici „după”, nimeni, la noi, nu i-a dedicat un studiu competent. Ideea lui V. Rogoz pornește de la legenda Calul Cioicului auzită în zona Codrului. 3)Ion Șeuleanu, prof.univ., fostul asistent din studenție, îl citează pe Viorel Rogoz în lucrarea de mare prestigiu științific: Nunta în Transilvania ((în contextul ceremonialului nupțial românesc), Târgu-Mureș, 2000.

________________________________________ Întocmit de Doinița-Ana Dobrean ← Acest comentariu nesemnat a fost adăugat de 82.137.9.173 (discuție • contribuții).

Nu înțeleg de ce ați pus acest text pe pagina mea de discuții. Ce legătură are cu mine? --Bătrânul (discuție) 9 mai 2015 14:51 (EEST)

P.S. Observ că textul de mai sus cuprinde pasaje întregi din articolul Viorel Rogoz, inițiat de utilizatorul Pingubaba. Eu nu am schimbat absolut niciun cuvânt din textul respectiv, ci doar am adăugat două formate de întreținere și categorii (articolul nu avea categorii). --Bătrânul (discuție) 9 mai 2015 15:08 (EEST)

■ Modificarea v-a fost anulată

Bun venit pe Wikipedia. Deși toată lumea este binevenită să modifice constructiv articolele de pe Wikipedia, cel puțin una din modificările dumneavoastră recente, ca aceea de la pagina Biserica Ortodoxă, nu pare să fie constructivă și a fost anulată. Pentru teste vă rugăm să folosiți pagina personală de teste. Vă invităm să citiți și pagina de bun venit pentru a afla cum puteți contribui la enciclopedia noastră. Vă mulțumim! Tgeorgescu (discuție) 4 iunie 2020 09:41 (EEST)

Dacă această adresă IP este partajată și dumneavoastră nu ați făcut modificări neconstructive, puteți crea un cont de utilizator pe care să-l folosiți doar dumneavoastră pentru a ocoli eventuale avertizări irelevante.