Discuție:Corectitudine politică

Conținutul paginii nu este suportat în alte limbi.
De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Definiția pe înțelesul omului de pe stradă[modificare sursă]

Political Correctness is a doctrine fostered by a delusional, illogical liberal minority, and rabidly promoted by an unscrupulous mainstream media, which holds forth the proposition that it is entirely possible to pick up a turd by the clean end.[1]

Corectitudinea politică este o doctrină susținută de o minoritare liberală ilogică, delirantă, și promovată cu înverșunare prin mass-media de o masă fără scrupule, care perorează ideea că este foarte posibil să ridici un rahat (ținându-l) de extremitatea curată.

--Miehs (discuție) 25 martie 2013 21:51 (EET)[răspunde]

Care e sursa? E satisfăcut criteriul WP:PDVN? -- Victor Blacus (discuție) 25 martie 2013 21:56 (EET)[răspunde]
I see: „Attributed to a student at Texas A&M University pre 2006.” (Legătura văd că nu funcționează.) Dar sunt acolo și alte citate, și rămâne să ne descurcăm cu WP:PDVN. Probabil trebuie semnalate mai multe (toate?); a alege unul, după gust, dă bine în discuție însă ar păcătui din PDVN în articol. :) -- Victor Blacus (discuție) 25 martie 2013 23:02 (EET)[răspunde]

PDVN: Numai „Critici” și „Exagerări”?[modificare sursă]

Articolul a fost scris pe ton de zeflemea și impune concluzia că la noi totu-i bine, mersi deci, ne putem lipsi de acestă Corectitudine politică ipocrită. Să nu ne eschivăm de faptul că dacă această ipocrizie de import nu ar fi fost implementată în statele emancipate, încă de la grădiniță, personalități ca Barack Obama, Condoleezza Rice, etc., etc. ar fi manipulat mătura și căldarea, iar generalul **** Colin Powell ar fi fost liftier sau portar de hotel. --Alex F. (discuție) 1 septembrie 2014 14:00 (EEST)[răspunde]

Dacă aveți simțământul că articolul nu este neutru (adică nu corespunde întru totul viziunii dumneavoastră asupra subiectului) nu vă oprește nimeni să introduceți un subcapitol "Binefaceri" pe care să-l burdușiți cu exemple "neutre", evident cu referințe irefutabile de o seriozitate peremptorie. --Miehs (discuție) 1 septembrie 2014 14:29 (EEST)[răspunde]
Vă mulțumesc pentru consimțământ. --Alex F. (discuție) 1 septembrie 2014 15:16 (EEST)[răspunde]
Mă întreb, în același spirit, copleșit de importanța conceptului pentru starea de spirit a minorităților, dacă n-ar fi nimerit să redenumim și opereta Voievodul țiganilor în Voievodul rromilor? (cu condiția ca „voievod“ să fie cu certitudine mai mic ierarhic decât „regele rromilor“ și „împăratul rromilor“, spre a nu-i leza cumva pe aceștia) --Miehs (discuție) 3 septembrie 2014 07:45 (EEST)[răspunde]
Termenul însuși de „operetă” ar trebui evitat, pentru că este înjositor. În realitate, creațiile muzicale de acest gen nu sunt cu nimic mai prejos de operele lui Wagner. --Pafsanias (discuție) 3 septembrie 2014 12:45 (EEST)[răspunde]

Democrația[modificare sursă]

Mă întreb dacă democrația nu încalcă principiile corectitudinii politice. Conform principiilor acesteia, alegerile ar trebui să fie câștigate de cel / cei care au primit numărul cel mai mic de voturi! --Miehs (discuție) 2 septembrie 2018 20:56 (EEST)[răspunde]

Pascal Bruckner[modificare sursă]

Într-un interviu dat de Pascal Bruckner și apărut în Dilema veche, nr. 760, 13-19 septembrie 2018, a abordat problema corectitudinii politice:

Domnule Pascal Bruckner, cum de s-a ajuns la această situație, cum de a devenit corectitudinea politică un adversar al libertății cuvîntului?

Corectitudinea politică e un soi de balustradă, un paravan de protecție, în plan semantic, dacă vreți, pentru a numi anumite categorii. E un mecanism de bun simț, absolut funcțional. Doar că, încetul cu încetul, s-a transformat într-o ideologie care te împiedică să spui lucrurilor pe nume. Dacă spui lucrurilor pe nume, dacă spui exact ce crezi, riști să stîrnești un scandal, ești arătat cu degetul, pus la zidul infamiei. Corectitudinea politică e puternică în Franța, dar în Statele Unite ale Americii sau în Canada e încă și mai rău. Acolo a devenit într-adevăr un instrument care înăbușă orice altă viziune asupra lumii.

Și care e momentul în care corectitudinea politică s-a transformat în ideologie, în doctrină? Puteți identifica un moment anume în istorie?

Cred că e vorba de anii ’90… Erau anii lui Bill Clinton în Statele Unite. E vorba, mai exact, de momentul cînd lupta pentru drepturile sociale a fost abandonată pentru a fi înlocuită cu o luptă pentru drepturile minorităților. Această trecere a fost urmată de erupția corectitudinii politice. Am văzut asta cu ochii mei, am trăit această transformare, căci pe atunci predam în Statele Unite. Îmi amintesc cum mi s-au explicat noile reguli de urmat în universitate: cum să mă port cu studentele, pe care nu trebuia să le privesc în ochi, cărora nu trebuia să le fac complimente, nu trebuia să vorbesc cu ele într-un birou cu ușa închisă decît dacă discuția era înregistrată pe reportofon. Mi s-a mai spus că e de evitat să iau liftul cu o femeie singură și că orice relație cu o studentă, chiar dacă majoră și chiar dacă a consimțit, era pasibilă de un proces în instanță. Ei, începînd din acel moment, preceptele corectitudinii politice s-au extins la toate minoritățile, astfel încît astăzi totul a culminat cu un sistem care sugrumă orice reflecție, orice gîndire. Un sistem care, după părerea mea, a contribuit în mare măsură la victoria lui Donald Trump în Statele Unite. Asta, pentru că dreapta devenise exasperată de această modă nouă, a corectitudinii politice, venită, evident, dinspre stînga.

--Miehs (discuție) 5 noiembrie 2019 08:12 (EET)[răspunde]