Sari la conținut

Dimitrie Tușinschi

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Acest articol (sau secțiunea de mai jos) conține greșeli de ortografie sau de punctuație.
Puteți consulta manualul de stil și contribui prin corectarea greșelilor.
Dimitrie Tușinschi

În jurul anului 1938, colorată.
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Suceava
DecedatDupă 1950
Brașov (probabil)
PărințiCasian și Iulia Tușinschi
Căsătorit cuLeontina Tușinschi
CopiiConstantin D. Tușinschi (unicul copil)
Cetățenie Cisleithania (–)
 Regatul României (–)
 Republica Populară Română (–) Modificați la Wikidata
ReligieOrtodox
Ocupațieprim-președinte la Curțea de Apel Cernăuți (1926-1938)
Fondator și editor al revistei Pagini Juridice (1931-1940)
Activitate
Alte numeDemeter Ritter von Tuschinski
Dimitrie cavaler de Tușinschi
Alma materUniversitatea din Cernăuți  Modificați la Wikidata
Ani de activitate1892 - 1938
Titlu academicDoctor în drept
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Dimitrie C. Tușinschi (în germană Demeter Ritter von Tuschinski,[1] născut Demeter Tuschinski; 10 mai 1870[2] – după 1950) a fost prim-procuror, procuror general și, în cele din urmă, președinte al Curtea de Apel Cernăuți. Cariera sa a început în epoca Austro-Ungaria și a continuat după 1918 până la pensionarea sa în 1938, sub conducerea Românian. I se atribuie un rol important în construirea sistemului juridic după 1918 în Bucovina românească de atunci și a primit mai multe premii importante. Din 1926 până în 1938, Dimitrie Tușinschi a fost prim președinte (Prim Președinte) al Curțea de Apel Cernăuți, a fost „în fruntea sistemului judiciar din Bucovina”[2] și era cel mai înalt funcționar de stat din oraș.[3] A fost considerat „una dintre cele mai cunoscute personalități ale vieții publice din Bucovina”.[4]

Biografie

[modificare | modificare sursă]

Înainte de 1918: Austria-Ungaria

[modificare | modificare sursă]

Începutul vieții și cariera

[modificare | modificare sursă]
Dr. Dimitrie Tușinschi, 1912 în calitate de prim-procuror Cernăuți.

Dimitrie Tușinschi s-a născut la 10 mai 1870 în Suceava austro-ungară, fiind singurul copil[5] a arhipăstor ortodox Casian Tușinschi și soția sa, Iulia.[6][7] Familia era o „veche și respectată familie de revizori din Mihalcea”.[8] Tatăl său Casian era preot la biserica Sfântul Nicolai din Suceava. În 1887, Clubul Român din Suceava a fost înființat de Cassian, Teodor V. Ștefanelli și alții. A fost frecventat de mulți intelectuali și artiști români.[8][9] Dimitrie Tușinschi mai târziu în viață și-a amintit de amintirile lui Mihai Eminescu vizitându-i în mod repetat casa copilăriei.[10]

Dimitrie Tușinschi a urmat liceul în Suceava și l-a absolvit în 1887. Ulterior, a studiat dreptul la Franz-Josephs-Universität Czernowitz și a absolvit ca Doctor în drept.[8] Ca student, a devenit membru al Societatea Academică Junimea din România și a activat acolo alături de colegi precum Constantin Isopescu-Grecul.[11] La 1 august 1892, Tușinschi a intrat ca judecător stagiar la Judecătoria Suceava.[8] Încă din timpul școlii, a fost, de exemplu, prieten cu profesorul universitar și medicul vienez Stefan Weidenfeld (1870-1917), care se născuse tot la Suceava.[8]

La 17 mai 1894, Dimitrie Tușinschi a fost numit grefier la Judecătoria Suceava, iar la 29 septembrie 1897 judecător la Câmpulung Moldovenesc Tribunalul districtual. Colaborarea sa la redactarea Codul de procedură civilă austro-ungar sub conducerea lui Franz Klein i-a adus renumele în cercurile profesionale în 1898.[6] De la 21 octombrie 1899, Dimitrie Tușinschi a fost procuror la Cernăuți, iar de la 3 decembrie 1904, judecător la tribunalul regional din Cernăuți.[8] În 1902, a asistat ca spectator la ultima execuție din Cernăuți sub stăpânirea austro-ungară. În retrospectivă, el a atestat că execuția a avut un efect descurajator, dar s-a declarat un adversar al pedepsei cu moartea.[12] Din 10 decembrie 1908, Tușinschi a fost prim-procuror la Suceava, iar din 10 mai 1910 a fost numit în aceeași funcție la Cernăuți.[8] În iunie 1910, a devenit membru al nou-înființatei filiale Cernăuți a Societății austriece a Crucii de Argint (Gesellschaft vom Österreichischen Silbernen Kreuze),[13] și în mai 1912, a nou înființatei filiale Cernăuți a Asociației Navale Austriece (Österreichischer Flottenverein).[14]

În iulie 1912, Dimitrie Tușinschi a fost decorat cu Ordinul Coroana de Fier clasa a III-a. Presa a subliniat faptul că Tușinschi era neobișnuit de tânăr când a primit Ordinul.[15] În 1915 a fost numit membru al comisiei de examinare judiciară de stat la Universitatea din Cernăuți.[16]

Titlu

[modificare | modificare sursă]

Familia lui Dimitrie Tușinschi face parte din comunitatea heraldică poloneză Nałęcz, a cărei stemă a purtat-o, iar numele familiei a fost inițial scris Tuszynski. Strămoșul său Johann Tuszynski a făcut parte din curtea regelui Stanisław II August din Varșovia și a primit de la acesta Servitoratus Regius în 1774.[5] La sfârșitul secolului al XVIII-lea, unul dintre descendenții lui Johann s-a mutat în Bucovina și s-a stabilit ca mare proprietar de pământ în Mykhalcha, unde era numit boier.[5] În 1914, lui Dimitrie Tușinschi i s-a acordat dreptul de a folosi titlul de „von” („de”) pentru el și pentru descendenții săi ca vechi nobili polonezi.[5] Cu puțin timp înainte de sfârșitul Primul Război Mondial, i s-a acordat și titlul de „Ritter von” („cavaler de”).[17] După 1918, el a continuat să folosească titlul public și a fost adesea menționat cu titlul său complet în presa bucovineană din anii 1920 și 1930, deși numele și prenumele său erau adesea ortografiate în mod românesc Ritter von Tușinschi sau Ritter von Tuschinschi.[18] Ocazional, titlul era tradus în limba română: Cavaler de Tușinschi.[19] La 12 iunie 1917, Dimitrie Tușinschi a primit titlul de Hofrat.[8]

Serviciul militar și Primul Război Mondial

[modificare | modificare sursă]

La 1 ianuarie 1894 Dimitrie Tușinschi a primit gradul de locotenent în rezervă în armata austro-ungară.[20] A servit în unitatea medicală (Sanitätsabteilung) nr. 3.[5] La 1 noiembrie 1908, Dimitrie Tușinschi a fost avansat la gradul de prim locotenent (Oberleutnant) în rezervă.[21] A servit în total trei ani în timpul Primului Război Mondial în diferite funcții în trupele necombatante,[22] între timp a fost avansat la căpitan la 1 martie 1915[23] și a primit multiple distincții.[8]

Din 1918: România

[modificare | modificare sursă]

Perioada de transformare 1918/1919

[modificare | modificare sursă]
Membrii Curtea de Apel Cernăuți la înființarea sa în 1919. Dimitrie Tușinschi: al doilea din dreapta

Imediat după Primul Război Mondial, Dimitrie Tușinschi a participat ca orator la mitinguri care subliniau apartenența Bucovinei la România.[8] Odată cu prăbușirea stăpânirii austro-ungare, Bucovina a rămas fără un Curtea de Apel, deoarece cel din Lemberg, care deținea anterior jurisdicția asupra zonei, se afla acum în afara noii frontiere. La instigarea lui Iancu Flondor și Ion Nistor, la 1 iunie 1919 a fost deschisă Curtea de Apel Cernăuți cu o secție și un total de zece judecători.[24] Dimitrie Tușinschi a fost numit procuror general la deschiderea sa.[25] În iulie 1919, a fost membru al unei comisii care a propus ca judecătorii români și judecătorii de alte naționalități din Bucovina să fie luați în considerare în mod egal pentru numire.[26] Tușinschi a descris înființarea unei instanțe regionale superioare separate ca o dorință care exista în rândul populației din Bucovina încă din 1851.[27]

Anii 1920/30

[modificare | modificare sursă]
Dr. Dimitrie Tușinschi, c. 1924, procuror general

Schimbările majore care au urmat sfârșitului dominației austro-ungare au reprezentat numeroase provocări pentru sistemul judiciar. Pe lângă standardizarea legilor, un rol important l-a jucat cooperarea dintre funcționarii juridici din fostul stat austro-ungar și din România. Dimitrie Tușinschi a inventat termenul de „amalganizare” a sistemului judiciar.[28] În august 1922, Czernowitzer Morgenblatt scria că Tușinschi era „sincer onorat de toate clasele de oameni, de toate cercurile sociale și de toate naționalitățile” și că era „atât de complet cufundat în înalta sa profesie și atât de complet înarmat împotriva oricărei prejudecăți încât nici curenții naționali și nici cei sociali nu-l pot atinge”.[29] La începutul anului 1923, o lege a stipulat că numai limba română era permisă în instanță. Acest lucru a cauzat diverse dificultăți în cadrul procedurilor, atunci când nu toate părțile cunoșteau la fel de bine limba. După o conferință la Curtea de Apel, Dimitrie Tușinschi s-a deplasat la București pe 25 februarie același an pentru a prezenta personal problema ministrului justiției.[30]

La 24 iunie 1923, Dimitrie Tușinschi a făcut parte dintr-o delegație care l-a primit pe Regele Ferdinand I la Cernăuți.[31] În luna decembrie a aceluiași an, ca fost căpitan de rezervă austro-ungar, a fost trecut în rezerva Regimentului 14 Infanterie român, păstrând același grad.[32] În octombrie 1925, a fost numit președinte al Curțea de Apel Cernăuți.[33] Cu ocazia numirii sale, Czernowitzer Morgenblatt a publicat pe pagina sa de titlu un articol foarte pozitiv despre viața și trăsăturile de caracter ale lui Tușinschi.[34] În prima sa întâlnire cu ministrul justiției Gheorghe Gh. Mârzescu, la 4 octombrie 1925, Tușinschi și-a exprimat dorința de a crea o a doua secție a Curțea de Apel pentru a reduce volumul de muncă în continuă creștere. Acest lucru a fost acordat, iar la 1 ianuarie 1926 a fost deschisă o a doua secție cu judecători suplimentari.[24] Fiecare dintre secții avea propria jurisdicție independentă.[35] La 1 ianuarie 1926, Dimitrie Tușinschi a fost numit primul președinte (Prim-plimbător) al întregului Curțea de Apel Cernăuți.[6] De atunci, el a fost, prin rang, cel mai înalt funcționar public din oraș.[22] În același timp, au fost înființate trei noi tribunale în Storojineț, Rădăuți și Câmpulung, pe lângă tribunalele existente în Cernăuți și Suczeawa. În total, 34 de tribunale erau active în jurisdicția Curțea de Apel la începutul anului 1926.[24] Aceste schimbări au fost descrise de presă ca o „nouă eră în administrarea justiției în Bucovina sub conducerea Primului Președinte Tușinschi”, împreună cu speranța că numeroase probleme vor fi îmbunătățite ca urmare.[36] Ca urmare, el a fost în imposibilitatea de a lucra timp de mai multe luni și a fost în măsură să își reia atribuțiile abia la începutul lunii aprilie 1926.[37] Cel mai probabil cu referire la acest episod, Czernowitzer Morgenblatt a scris în 1938, cu ocazia pensionării lui von Tușinschi, că atunci când acesta „s-a îmbolnăvit o dată, oamenii s-au rugat în biserici și sinagogi pentru vindecarea sa”.[8] Lui Dimitrie Tușinschi i s-a oferit în repetate rânduri posibilitatea de a se muta la Înalta Curte de Casație și Justiție din București în calitate de consilier, dar el a refuzat pentru a rămâne în Bucovina.[38]

Membrii: Curtea de Apel Cernăuți, mijlocul anului 1934. Dimitrie Tușinschi: Primul rând, mijloc

În calitatea sa de președinte al Curțea de Apel Cernăuți, Dimitrie Tușinschi a luat parte la numeroase evenimente publice, care au fost relatate în presă.[39] Când juristul francez Henri Capitant a vizitat Curțea de Apel în mai 1929, Tușinschi l-a întâmpinat cu un discurs.[40] La sărbătorirea celei de-a 15-a aniversări a Curțea de Apel Cernăuți, la 29 septembrie 1934, Dimitrie Tușinschi a ținut un discurs alături de ministrul justiției Victor Antonescu și ministrul muncii Ion Nistor. Atât ceremonia, cât și discursul au fost larg mediatizate de presă. Czernowitzer Allgemeine Zeitung a relatat pe prima pagină și pe cele două pagini următoare.[41] și Czernowitzer Morgenblatt a tipărit o transcriere a întregului discurs al lui Tușinschi.[42]

„Pagini Juridice”, revistă juridică românească fondată și editată de Demeter von Tuschinski între 1932 și 1940

Pe lângă activitatea sa de președinte al Curțea de Apel, Dimitrie Tușinschi publicat și revista Pagini juridice din 1932 până în 1940.[43] Mircea Duțu subliniază că Curtea Regională Superioară din Cernăuți a colaborat strâns cu Baroul local și cu Facultatea de Drept a Universitatea din Cernăuți la editarea revistei.[44] Unele numere ale revistei conțineau suplimente de la Cercului de Studii de Drept Public, o „societate juridico-științifică” din Cernăuți.[45] În plus, unele numere ale revistei au inclus scrieri ale Cercului de Studii de Drept Public, o „societate juridico-științifică” din Cernăuți: Czernowitzer Morgenblatt, 7 februarie 1936, p. 6.</ref> Tușinschi a fost în public la unele dintre prelegerile organizate de societate, fapt evidențiat de presă: De exemplu, în 1936, a participat la o prezentare a doctorului Turcan, care a descris o posibilă „salvare a Europei prin continentalism” și s-a pronunțat „împotriva șovinismului și rasismului”, care a fost primită pozitiv de public.[46] Din iunie 1936, fiul lui Dimitrie Tușinschi Constantin, procuror în Cernăuți, a devenit redactor la revistă.

Relațiile cu populația evreiască

[modificare | modificare sursă]

În 1938, Czernowitzer Morgenblatt sublinia că Dimitrie Tușinschi era apreciat atât de populația creștină, cât și de evrei din oraș.[8] În 1933, de exemplu, el a fost invitat la inaugurarea centrului de maternitate pentru femeile sărace de religie evreiască.[47] În septembrie 1934, Tușinschi a fost rugat să reprogrameze unele procese ale partidelor evreiești care erau programate într-o sărbătoare evreiască. El a dispus atunci ca, în general, datele de judecată pentru procesele care implicau numai părți evreiești în Bucovina să fie reprogramate dacă acestea urmau să aibă loc în timpul sărbătoare evreiască.[48]

Pensionare

[modificare | modificare sursă]

În 1938, limita de vârstă pentru judecători a fost coborâtă la 65 de ani. Prin urmare, atunci când Dimitrie Tușinschi s-a pensionat la 1 aprilie, viața și activitatea sa în Bucovina au făcut obiectul unei ample și foarte pozitive relatări în presă.[1] La 14 aprilie 1938, la cafeneaua Astoria din Cernăuți a avut loc un banchet de adio pentru el, cu 150 de invitați, la care au participat toți judecătorii și numeroase personalități marcante din Bucovina, precum primarul orașului Cernăuți, colonelul Ion Cantemir. Banchetul și discursurile ținute acolo au fost relatate pe larg în presa din Cernăuți.[49] Mai multe articole de presă au subliniat faptul că acesta era „în deplinătatea capacităților sale mentale și fizice” și și-au exprimat regretul pentru pensionarea sa.[2]

După 1938

[modificare | modificare sursă]
Virginia și Constantin Tușinschi cu fiii lor Paul și Peter, și tatăl lui Constantin, Dimitrie, 1950

După pensionare, Dimitrie Tușinschi a continuat să fie implicat în Cernăuți, de exemplu în organizația voluntară de salvare.[50] După anunțarea ultimatumului sovietic în iunie 1940, care a dus la anexarea Bucovinei de Nord în câteva zile, Dimitrie Tușinschi și soția sa Leontine au rămas inițial în Cernăuți. Din cauza descendenței austriece a Leontinei, ei au fost protejați de acordul germano-sovietic privind reinstalarea etnicilor germani. În toamna anului 1940, Leontine și Dimitrie au părăsit orașul cu un tren spre teritoriile controlate de Reich-ul german, ca parte a campaniei de reinstalare, și au putut lua cu ele doar câteva lucruri. Ele au descris mai târziu condițiile grele de viață din lagărul de internare. Deoarece niciunul dintre ei nu dorea să ia cetățenia germană, s-au întors în România, unde au ajuns în Suceava la mijlocul anului 1941. [51] După ce Cernăuți a revenit sub administrație românească în 1941, familia s-a întors acolo, dar a părăsit orașul pentru ultima oară în 1944 pentru a fugi de înaintarea sovieticilor și a se stabili în Transilvania. În mai 1945, Dimitrie Tușinschi a fost numit administratori de supraveghere al „Băncii Poporului” din Sighișoara. [52] Leontine a murit probabil între 1941 și 1950.[53]

Ultima fotografie cunoscută în care apare Dimitrie Tușinschi a fost făcută pe 14 august 1950, când familia sa s-a reunit pentru a sărbători cea de-a 5-a aniversare a nepotului său Paul.[54] Dimitrie Tușinschi a locuit probabil în Brașov în ultimii ani ai vieții sale. [55][53]

Angajament caritabil

[modificare | modificare sursă]

Dimitrie Tușinschi a fost implicat în diverse acțiuni caritabile. În 1923, de exemplu, a fost președinte al Asociației pentru Centrul pentru Protecția Copilului și Bunăstarea Tinerilor din Bucovina.[56] A fost vicepreședinte al Organizației de salvare Cernăuți[57] și filiala Cernăuți a Crucii Roșii.[58] Un articol de presă din 1938 menționează, de asemenea, de exemplu, implicarea sa în programul de ajutorare a văduvelor și orfanilor de război, rolul său de protector al unei școli pentru copii săraci și angajamentul său de a sprijini funcționarii și funcționarii publici nevoiași.[8][59] În 1932, presa scria într-un portret al său că nu a existat „nicio acțiune majoră de natură socială” în Bucovina în deceniile anterioare „al cărei factor motor să nu fi fost prim-președintele Dr. Dimitrie von Tușinschi”.[6]

Recunoaștere

[modificare | modificare sursă]

Principalele ziare publicate în Bucovina îl descriau pe Demeter von Tușinschi în termeni constant pozitivi: era considerat „una dintre cele mai marcante personalități” din orașul Cernăuți și se bucura de „cel mai mare respect pretutindeni”.[22] În timpul perioadei austro-ungare, a fost caracterizat public pozitiv și ca procuror.[15] Ca judecător, i s-au atestat ulterior „obiectivitatea” și „sentimentul său indubitabil și puternic pentru nevoile populației”,[60] și că el consideră că „respectul pentru demnitatea umană este un principiu fundamental în viața juridică”.[61] A fost subliniată în mod deosebit înțelegerea sa a nevoilor diferitelor naționalități din Bucovina.[62] A fost descris ca tratând toate naționalitățile din Bucovina „în mod egal”.[4] Mai multe rapoarte de presă contemporane menționează că era popular și datorită manierelor sale.[22]

Familia

[modificare | modificare sursă]

Dimitrie Tușinschi a fost căsătorit cu Leontine (născută Meixner, *1873). Ea provenea dintr-o familie cunoscută de fabricanți de bere din Suczava. Ca și soțul ei, a fost implicată în numeroase organizații și evenimente caritabile. De exemplu, a organizat evenimente caritabile pentru a sprijini văduvele și orfanii,[63] a fost membru fondator al societății pentru protecția animalelor din Cernăuți în 1930[64] și a fost implicat în asociația anti-tuberculoză[65] precum și în Crucea Roșie.[66] La 17 martie 1930, a fost decorată cu Ordinul Meritul Sanitar Român (Meritul Sanitar) clasa I.[67]

Singurul lor copil Constantin D. Tușinschi (germană Constantin Ritter von Tuschinski) s-a născut la 6 noiembrie 1905.[5][68] Ca și tatăl său, a studiat dreptul la universitatea din Cernăuți.[69] Ulterior, și-a luat doctoratul în drept și a lucrat inițial ca judecător și avocat asistent.[70] La mijlocul anilor 1930, a intrat în serviciul public ca procuror la Cernăuți, primind Crucea de Cavaler a Ordinul Coroana României în 1938[71] și a fost numit prim-procuror la Cernăuți în 1939.[72] Până în 1940, a publicat numeroase cărți pe teme de drept internațional și istoria diferitelor state și relații internaționale, pe lângă faptul că a lucrat alături de tatăl său la revista Pagini Juridice. După cel de-al Doilea Război Mondial, a fost concediat din funcția publică și a locuit împreună cu soția și cei doi fii ai lor la Sighișoara, unde a scris povestiri și piese de teatru în paralel cu activitatea sa de avocat. A decedat în 1984.[necesită citare]

Strănepotul lui Dimitrie Tușinschi Alexander Tuschinski (*1988 în Stuttgart) este regizor de film și istoric. Din 2024, el cercetează viața lui Dimitrie Tușinschi și intenționează să publice o biografie academică a acestuia. În noiembrie 2023, a ținut prima sa prelegere publică despre cercetările sale la Bukowina-Institut an der Universität Augsburg, în care a prezentat prima prezentare biografică completă a străbunicului său de până acum.[73]

Premii și decorații (selecție)

[modificare | modificare sursă]
C. 1930, cu Ordinul Steaua României și Ordinul Coroana

Dimitrie Tușinschi a fost cetățean de onoare a numeroase orașe și comunități din Bucovina.[6] Printre acestea se numără orașele Storojineț și Vama, precum și comunitățile rurale Arbore, Dornești și Țibeni.[38][74]

De-a lungul vieții sale, Dimitrie Tușinschi a primit următoarele premii și decorații (selecție):

Ordine românești
Format:Ribbon devices/alt 1936: Ordinul Coroana României - Mare Ofițer.[75]
Format:Ribbon devices/alt 1928: Ordinul Steaua României - Comandor.[76]
Format:Ribbon devices/alt 1922: Ordinul Coroana României - Comandor.[77]
Ordine și premii austriece'
Format:Ribbon devices/alt 1936: Medalia Comemorativă de Război fără săbii.
Format:Ribbon devices/alt 1918: Medalia Meritul Militar - argint.[78]
Format:Ribbon devices/alt 1916: Medalia Meritul Militar - bronz.[79]
Format:Ribbon devices/alt 1915: Crucea jubiliară 1908 pentru personalul militar (a înlocuit-o pe cea civilă)[80]
Format:Ribbon devices/alt 1912: Ordinul Coroana de Fier - Clasa a III-a.[15]
Format:Ribbon devices/alt 1908: Crucea jubiliară pentru funcționarii publici.
Format:Ribbon devices/alt 1898: Medalia jubiliară pentru personalul militar[80]
Format:Ribbon devices/alt 1898 Medalia jubiliară pentru funcționari[80]

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ a b Becker, Oskar: Dr. Dimitrie Ritter von Tușinschi - ein Charakterbild. in: Czernowitzer Morgenblatt, 13 aprilie 1938.
  2. ^ a b c Busch, Rudolf: Dr. Dimitrie v. Tușinschi - Worte des Abschiedes anläßlich des Ruhestandes. În: Czernowitzer Deutsche Tagespost, 10 aprilie 1938, nr. 4220, p. 4.
  3. ^ 40jähriges Dienstjubiläum des Primpräsidenten Dr. v. Tușinschi În: Der Tag, 31 iulie 1932, p 2.
  4. ^ a b 40 Jahre im Dienste der Gerechtigkeit În: Czernowitzer Deutsche Tagespost, 31 iulie 1932, nr. 2540, p. 4.
  5. ^ a b c d e f În Österreichisches Staatsarchiv din Viena există un dosar minuțios sub numele de AT-OeStA/AVA Adel HAA AR 1014.7. despre recunoașterea titlului său nobiliar polonez, început în 1913. În dosar, există detalii despre istoria familiei cu date și nume.
  6. ^ a b c d e 40jähriges Dienstjubiläum des Prim-Präsidenten des Obergerichtes Dr. Dimitrie von Tușinschi În: Czernowitzer Morgenblatt, 31 iulie 1932, nr. 1932, p. 2.
  7. ^ Todesfall - Frau Julia von Tuschinski În: Czernowitzer Morgenblatt, 29 martie 1923, nr. 1418, p. 2.
  8. ^ a b c d e f g h i j k l m Dimitrie von Tușinschi În: Czernowitzer Morgenblatt, 6 aprilie 1938, p. 5.
  9. ^ Mai multe detalii despre clubul românesc din Suceava, cum ar fi anul înființării 1887, pot fi găsite în: Turczynski, Emanuel: Vereine, Verbände und Parteien in den Karpatenländern / B. Vereine, Interessensverbände und Parteien in der Bukowina, în: Rumpler, Helmut (Hrsg.) - Urbanitsch, Peter (Hrsg.) - Die Habsburgermonarchie 1848-1918, Band 8, Teil 1, p. 859 - 908, Viena 2006.
  10. ^ Un scurt interviu cu Tușinschi despre acest lucru poate fi găsit în: Dimitrie Tușinschi: Eminescu la Vasile Bumbac, în: Buletinul Mihai Eminescu, 1940, p. 54/55.
  11. ^ Societatea academică „Junimea” din Cernăuți În: Familia, 8 aprilie 1890.
  12. ^ Die letzte Hinrichtung durch den Galgen im Czernowitzer Strafgerichte - Gespräch mit dem Primpräsidenten des Obergerichtes Dr. von Tușinschi În: Czernowitzer Allgemeine Zeitung, 6 noiembrie 1932, p. 11.
  13. ^ Zweigverein Czernowitz der Gesellschaft vom österr. silbernen Kreuze În: Czernowitzer Allgemeine Zeitung, 21 iunie 1910, p. 4-5.
  14. ^ Neue Mitglieder der Ortsgruppe Czernowitz În: Die Flagge, iulie 1912, p. 22.
  15. ^ a b c Czernowitzer Angelegenheiten: Auszeichnung] În: Czernowitzer Allgemeine Zeitung, 30 iulie 1912, p. 3.
  16. ^ Ernennung În: Verordnungsblatt für den Dienstbereich des k. k. Ministeriums für Kultus und Unterricht. Jahrgang 1915, p. 42.
  17. ^ Studien zur Geschichte der Österreichisch-Ungarischen Monarchie, Band III: Die Rumänische Nationalbewegung in der Bukowina und der Dako-Romanismus. Verfasst von Erich Prokopowitsch. Herausgegeben von der Kommission für die Geschichte der österreichisch-ungarischen Monarchie (1848-1918) an der Österreichischen Akademie der Wissenschaften im Jahr 1965, p. 191.
  18. ^ Trei exemple din multe altele:
    Die Reise des Königspaares nach Warschau În: Czernowitzer Allgemeine Zeitung, 26 iunie 1923, p. 1.
    Ernennung În: Der Tag - Organ für die Interessen der Stadt Czernowitz, 25 februarie 1935, p. 3.
    Abschiedsfeier für Generalinspektor Dr. Theodorescu În: Czernowitzer Morgenblatt, 10 februarie 1937, p. 2.
  19. ^ Exemplu cu titlul în forma sa prescurtată: Dr. Dimitrie de Tușinschi în: Gronich, Isiu: Album von Czernowitz, Aemter, pp. 17/18, Cernăuți 1925.
  20. ^ Kais. Königl. Militär-Schematismus, Viena 1895, p. 847.
  21. ^ Menționarea gradului său În: Schematismus für das k. u. k. Heer und für die k. u. k. Kriegsmarine 1913, Viena 1912, p. 1199.
  22. ^ a b c d 40jähriges Dienstjubiläum des Primpräsidenten Dr. v. Tușinschi În: Der Tag - Organ für die Interessen der Stadt Czernowitz, 31 iulie 1932, p. 2.
  23. ^ Ranglisten des Kaiserlichen und Königlichen Heeres Viena 1918, p. 1573.
  24. ^ a b c Die Zehnjahresfeier des Czernowitzer Oberlandesgerichts În: Czernowitzer Allgemeine Zeitung, 3 iulie 1929, pp. 3-4.
  25. ^ Monitorul Oficial, 3 iulie 1919, p. 3382.
  26. ^ Ernennungen bei Gericht În: Ostjüdische Zeitung, 26 iulie 1919, p. 4.
  27. ^ Die Feierlichkeiten im Justizpalais În: Czernowitzer Morgenblatt, 12 ianuarie 1926, pp. 3-4.
  28. ^ Tuschinski, Demeter von: Justiz und Vereinigungs-Feier În: Czernowitzer Allgemeine Zeitung, 29 noiembrie 1933, p. 2.
  29. ^ Generalstaatsanwalt von Tușinschi În: Czernowitzer Morgenblatt, 13 august 1922, p. 4.
  30. ^ Gericht und Sprache În: Czernowitzer Morgenblatt, 28 februarie 1922, p. 2.
  31. ^ Die Reise des Königspaares nach Warschau În: Czernowitzer Allgemeine Zeitung, 26 iunie 1923, nr. 1715, p. 1.
  32. ^ Die in die Reserve übernommenen ehemaligen Österreichisch-Ungarischen Offiziere În: Czernowitzer Allgemeine Zeitung, 10 ianuarie 1924, p. 2.
  33. ^ Feierlicher Amtsantritt und Eidesleistung des neuen Oberlandesgerichtspräsidenten v. Tușinschi - Die Persönlichkeit des neuen Präsidenten În: Czernowitzer Deutsche Tagespost, 13 octombrie 1925, p. 2.
  34. ^ Oberlandesgerichtspräsident v. Tușinschi În: Czernowitzer Morgenblatt, 4 octombrie 1925, p. 1.
  35. ^ Interview mit dem ersten Präsidenten des Oberlandesgerichts Herrn Dr. Dimitrie von Tuschinschi În: Czernowitzer Morgenblatt, 1 ianuarie 1926, nr. 2232, p. 3.
  36. ^ Wie steht es um unsere Rechtspflege? Czernowitzer Morgenblatt, 22 ianuarie 1926, p. 4.
  37. ^ Tagesneuigkeiten - vom Oberlandesgericht, in: Czernowitzer Deutsche Tagespost, 9 aprilie 1926, p. 2.
  38. ^ a b Dr. Dimitrie von Tușinschi - zu seinem 40-jährigen Dienstjubiläum. În: Czernowitzer Allgemeine Zeitung, 31 iulie 1932, p. 3.
  39. ^ De exemplu, printre multe alte exemple: Inaugurierung der Gerichtsbibliothek in Zastavna În: Czernowitzer Morgenblatt, 26 septembrie 1936, nr. 5420, p. 6.
  40. ^ Profesorul Capitant în Czernowitz În: Czernowitzer Allgemeine Zeitung, 24 mai 1929, p.4
  41. ^ 15 Jahre Cernautier Oberlandesgericht În: Czernowitzer Allgemeine Zeitung, 1 octombrie 1934, nr. 8852, pp. 1-3.
  42. ^ 15 Jahre Obergericht - Denkwürdige Rede des Primpräsidenten Dr. Demeter von Tușinschi În: Czernowitzer Morgenblatt, 4 octombrie 1934, nr. 4831, pp. 6/7.
  43. ^ Primpräsident Dr. Dimitrie Tușinschi În: Czernowitzer Allgemeine Zeitung 6 octombrie 1935, nr. 9152, p. 5.
  44. ^ Duțu, Mircea: Unificarea juridică și experiența vânzării, în: Studii și cercetări juridice, Anul 7 (63), nr. 3, Iulie - Septembrie 2018, pp. 189-256, aici: p. 220.
  45. ^ Die Generalversammlung des Cercul de Studil de Drept Public în: Czernowitzer Allgemeine Zeitung 6 octombrie 1935, nr. 9152, p. 5.
  46. ^ Vorträge Dr. Turcan În: Czernowitzer Allgemeine Zeitung, 16 mai 1936, p. 7.
  47. ^ Doppelfeier des Vereins zur Unterstützung armer jüdischer Wöchnerinnen, în: Czernowitzer Morgenblatt, 17 decembrie 1933, p. 15.
  48. ^ Die jüdischen Feiertage im Gericht În: Der Tag, 20 septembrie 1934, nr. 743, p. 3.
  49. ^ Ein Richter - ein Mensch: Das gestrige Abschiedsbankett für Primpräsident Dr. von Tușinschi În: Czernowitzer Allgemeine Zeitung 16 aprilie 1938, nr. 9856, p. 5.
  50. ^ Von der Cernauțier Freiwilligen Rettungsgesellschaft] În: Czernowitzer Morgenblatt, 5 mai 1939, nr. 6146, p. 3, recuperat la 10 iulie 2023.
  51. ^ Tuschinski, Alexander: Constantin Ritter von Tuschinski - Biography, în: Tuschinski, Constantin Ritter von: European Union, State Parties and Political Transformations, Collected Works 1942, Norderstedt 2024. Lucrarea reia numeroase surse și informații, precum și amintiri din conversațiile cu Constantin D. Tușinschi.
  52. ^ Monitorul Oficial, 28 mai 1945, p. 4403.
  53. ^ a b Tuschinski, Alexander (). „Vom Czernowitzer Staatsanwalt zum Schäßburger Theaterautor: Constantin von Tuschinski zum 40. Todestag”. Siebenbürgische Zeitung (în germană). Accesat în . 
  54. ^ Fotografia este încărcată pe Wikimedia Commons și inclusă în acest articol.
  55. ^ Memorii personale transmise în istoria familiei, rezumate de Alexander Tuschinski în prelegerea sa despre Dimitrie Tușinschi la Institutul Bucovinei din Augsburg: Înregistrarea prelegerii pe YouTube
  56. ^ Von der Zentrale für Kinderschutz- und Jugendfürsorge În: Czernowitzer Allgemeine Zeitung, 26 decembrie 1923, p. 3.
  57. ^ Von der Cernautier Rettungsgesellschaft În: Czernowitzer Allgemeine Zeitung, 10 octombrie 1937, p. 11.
  58. ^ Generalversammlung des „Roten Kreuzes” În: Czernowitzer Morgenblatt 12 februarie 1929, p. 3.
  59. ^ Die Dekorierungsfeier im Waisenhaus În: Czernowitzer Allgemeine Zeitung, 25 iulie 1925, p. 3.
  60. ^ Die Auszeichnung des Oberlandesgerichtspräsidenten Dr. v. Tușinschi În: Czernowitzer Morgenblatt, 8 noiembrie 1936, Nr. 5457, p 3.
  61. ^ Bitte an den Primpräsidenten des Obergerichts În: Czernowitzer Morgenblatt, 2 iulie 1926, p. 2.
  62. ^ Oberlandesgerichtspräsiden Dr. v. Tușinschi - Zum 10-jährigen Dienstjubiläum În: Czernowitzer Morgenblatt, 6 octombrie 1935, p. 3.
  63. ^ Thee Dansant der Advokaten În: Czernowitzer Allgemeine Zeitung, 2 noiembrie 1934, p. 3.
  64. ^ Schützet die Kreatur - Konstituierende Generalversammlung des Czernowitzer Tierschutzvereins În: Czernowitzer Allgemeine Zeitung, 21 mai 1930, pp. 3/4.
  65. ^ Ein Ambulatorium für Tuberkulose În: Czernowitzer Morgenblatt, 5 decembrie 1925, p. 3.
  66. ^ Der Ausschuß des Roten Kreuzes În: Czernowitzer Morgenblatt, 7 februarie 1940, p. 2.
  67. ^ Notă despre primirea distincției În: Czernowitzer Morgenblatt, 17 aprilie 1930, p. 5.
  68. ^ În dosarul despre titlul aristocratic, ziua de naștere este dată „24. Oktober a. St.”, ceea ce înseamnă „în stil vechi”, mai vechiul calendear iulian. Tradus în calendarul gregorian, mai modern, aceasta înseamnă că ziua de naștere a fost 6 noiembrie. Deja în anii 1920/30, era menționat cu această dată.
  69. ^ Notă despre primirea de către Constantin von Tuschinski a gradului academic de „Lizenziat” În: Czernowitzer Morgenblatt, 2 iulie 1926, p. 2.
  70. ^ Aus Advokatenkreisen În: Czernowitzer Morgenblatt, 22 decembrie 1935, p. 6.
  71. ^ Ordensverleihungen im Justizdienst În: Czernowitzer Morgenblatt, 13 mai 1938, S. 3, preluat la 10 iulie 2023.
  72. ^ Von der Staatsadvokatur În: Czernowitzer Morgenblatt, 22 noiembrie 1939, p. 3.
  73. ^ Înregistrarea prelegerii din noiembrie 2023 pe YouTube. (germană cu subtitrare în engleză).
  74. ^ Ernennung zum Ehrenbürger În: Czernowitzer Morgenblatt, 27 mai 1932, p. 3.
  75. ^ Hohe Auszeichnung des Oberlandesgerichtspräsidenten] În: Czernowitzer Morgenblatt, 7 noiembrie 1936, nr. 5456, p. 3.
  76. ^ Hohe Auszeichnung des Oberlandesgerichtspräsidenten] În: Czernowitzer Morgenblatt, 18 octombrie 1928, nr. 3054, p. 3.
  77. ^ Hohe Auszeichnungen În: Czernowitzer Allgemeine Zeitung, 28 noiembrie 1922, nr. 1549, p. 2.
  78. ^ Verordnungsblatt für das k.u.k. Heer, Personal-Angelegenheiten, 2 septembrie 1918, p. 8.
  79. ^ Auszeichnung des ersten Staatsanwaltes Dr. von Tuschinski] În: Czernowitzer Tagblatt, 21 ianuarie 1916, nr. 1549, p. 3.
  80. ^ a b c Ranglisten des Kaiserlichen und Königlichen Heeres Wien, 1918, S. 1573.
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Dimitrie_Tușinschi&oldid=16658973