Denitrificare

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Ciclul azotului

Denitrificarea reprezintă reducerea nitraților și nitriților din sol, proces invers celui de nitrificare, ceea ce conduce la scăderea fertilității acestuia. Se produce datorită activității unor microorganisme anaerobe.[1]

Procesul este în general realizat de către bacteriile heterotrofe (precum Paracoccus denitrificans și alte pseudomonade),[2] deși au fost identificate și microorganisme autotrofe care pot interveni în denitrificare (precum Thiobacillus denitrificans).[3]

Condiții[modificare | modificare sursă]

Denitrificarea are loc doar în condiții speciale de mediu, atât în ecosistemele terestre, cât și în cele marine.[4] În general, se produce în zonele în care oxigenul, care este un acceptor de electron mult mai favorabil din punct de vedere energetic, lipsește, astfel că bacteriilerespiră” nitratul sub formă de acceptor de electron. Datorită concentrației mari de oxigen din atmosferă, denitrificarea se produce doar în mediile private de oxigen, unde consumul de oxigen depășește cererea și cantitățile de nitrat sunt suficiente. Printre aceste medii prielnice pentru denitrificare se numără unele soluri,[5] ape subterane,[6] zone umede, rezervoare de petrol,[7] zone fără aer din ocean și sedimente de pe fundul mării.

Denitrificarea are loc în general în urma următoarelor reacții chimice, astfel că se pot observa oricare forme intermediare în reducerea azotului:

NO
3
NO
2
→ NO + N
2
O
N
2
(g)

Denitrificarea completă poate fi exprimată sub forma unei reacții chimice de oxido-reducere:

2 NO3 + 10 e + 12 H+ → N2 + 6 H2O

Denitrificarea apei[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Denitrificare” la DEX online Accesat pe 3 septembrie 2017
  2. ^ Carlson, C. A.; Ingraham, J. L. (). „Comparison of denitrification by Pseudomonas stutzeri, Pseudomonas aeruginosa, and Paracoccus denitrificans”. Appl. Environ. Microbiol. 45: 1247–1253. 
  3. ^ Baalsrud, K., and K. S. Baalsrud. 1954. Studies on Thiobacillus denitrificans. Archives of Microbiology 20:34-62.
  4. ^ Seitzinger, S.; Harrison, J. A.; Bohlke, J. K.; Bouwman, A. F.; Lowrance, R.; Peterson, B.; Tobias, C.; Drecht, G. V. (). „Denitrification Across Landscapes and Waterscapes: A Synthesis”. Ecological Applications. 16: 2064–2090. doi:10.1890/1051-0761(2006)016[2064:dalawa]2.0.co;2. 
  5. ^ Scaglia, J.; Lensi, R.; Chalamet, A. (). „Relationship between photosynthesis and denitrification in planted soil”. Plant and Soil. 84 (1): 37–43. doi:10.1007/BF02197865. 
  6. ^ Korom, Scott F. (). „Natural Denitrification in the Saturated Zone: A Review”. Water Resources Research. 28 (6): 1657–1668. Bibcode:1992WRR....28.1657K. doi:10.1029/92WR00252. 
  7. ^ Cornish Shartau, S. L.; Yurkiw, M.; Lin, S.; Grigoryan, A. A.; Lambo, A.; Park, H. S.; Lomans, B. P.; Van Der Biezen, E.; Jetten, M. S. M.; Voordouw, G. (). „Ammonium Concentrations in Produced Waters from a Mesothermic Oil Field Subjected to Nitrate Injection Decrease through Formation of Denitrifying Biomass and Anammox Activity”. Applied and Environmental Microbiology. 76 (15): 4977–4987. doi:10.1128/AEM.00596-10. PMC 2916462Accesibil gratuit. PMID 20562276.