David Kaușanski

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
David Caușanschi
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Chișinău, Imperiul Rus Modificați la Wikidata
Decedat (75 de ani) Modificați la Wikidata
Chișinău, RSS Moldovenească, URSS Modificați la Wikidata
Ocupațieprofesor
avocat Modificați la Wikidata
Activitate
InstituțieUniversitatea din Heidelberg
Universitatea Humboldt din Berlin
Universitatea din București  Modificați la Wikidata
Alma MaterUniversitatea din Basel
Universitatea din Heidelberg
Universitatea din Cernăuți  Modificați la Wikidata

David Kaușanski (Caușanschi) (în rusă Давид Моисеевич Каушанский; n. , Chișinău, Imperiul Rus – d. , Chișinău, RSS Moldovenească, URSS) a fost un evreu basarabean, jurist, doctor în drept și profesor german, român și sovietic.

Ca autor a publicat o serie de lucrări în domeniul dreptului civil și internațional, al istoriei juridice și, de asemenea, în domeniul filologiei.[1][2]

Biografie[modificare | modificare sursă]

S-a născut la 15 (23) martie 1893 în Chișinău. A absolvit Gimnaziul din Chișinău, apoi a făcut studii filologice și juridice la Universitatea din Cernăuți (1919-1920), la Universitatea din Basel (1920-1921) și la Universitatea din Heidelberg (1921-1922) (acolo și-a luat doctoratul). În dreptul roman și dreptul civil, teza sa a fost Analiza comparativă a drepturilor copiilor nelegitimi conform dreptului modern.[3] Ulterior, a studiat la universitățile din Berlin și Freiburg. Din 1922 a fost profesor asociat la Universitatea din Heidelberg, din 1924, profesor asociat la Universitatea din Berlin.[4]

Începând cu 1931 a fost profesor la Universitatea din Paris, iar din 1934 până în 1940 a fost profesor la catedra de drept civil și drept internațional de la Universitatea din București. În 1936 s-a căsătorit cu Ela (născută Zelinger) la București. După ocuparea Basarabiei de către URSS în 1940, a revenit la Chișinău, unde a fost numit profesor la Conservatorul, Institutul Pedagogic și, ulterior, la Institutul de Limbi Străine din Chișinău (unde a predat limba germană). A fost membru al Comisiei de Codificare a Comisariatului Poporului al RSS Moldovenești.[5]

După începerea celui de-al Doilea Război Mondial a fost evacuat la Institutul Pedagogic din Șîmkent, unde a lucrat ca profesor gimnazial, iar din 1943 ca profesor la Institutul de Drept din Alma-Ata. Din 1945 a fost profesor la Catedra de drept constituțional. În 1947 a fost numit șef al Departamentului de Teorie și Istorie a Statului și Dreptului la Universitatea de Stat din Rostov-pe-Don. A fost demis în timpul campaniei împotriva cosmopolitismului din 1948.[6][7]

A decedat după anul 1950.

Lucrări
  • Evolution des Sovietrussischen Eherechts. Die Ehe im Gesetz und in der Gerichtspraxis („Evoluția legii căsătoriei sovieto-ruse. Căsătoria în drept și în practica judiciară”). Berlin: Marcus Verlag, 1931.
  • Evolution Des Sowjetrussischen Familienrechts („Evoluția dreptului familiei sovieto-ruse”). Berlin—Köln: Marcus Verlag, 1931.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Evolution des Autorrechts: die moderne Auffassung über soziale Funktion der Erzeugnisse seistiger Tagikeit und die Forderung des faktischen Schutzes des Autors (1934)
  2. ^ Grundzüge des neuen rumänischen Verfassungsrechts, Archiv des öffentlichen Rechts
  3. ^ ru Biografie la naukaprava.ru
  4. ^ Publicații ale perioadei berlineze
  5. ^ Publicații din perioada românească
  6. ^ „Юридический факультет Ростовского университета”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  7. ^ Biografie pe site-ul Universității Federale de Sud

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Краковский К. П. Каушанский Давид Моисеевич (март 1893 — после 1950) — профессор, исследователь проблем правовой науки / К. П. Краковский // Правовая наука и юридическая идеология России: Энциклопедический словарь биография. Том 2: (1917—1964 гг.) / Государственное образовательное учреждение высшего профессионального образования «Российская академия правосудия»; Отв. ред. В. М. Сырых. — М.: РАП, 2011. — С. 336—337.