Dan Coe

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Dan coe)
Salt la: Navigare, căutare
Dan Coe
Dan Coe.jpg
Informații generale
Data nașterii 8 septembrie 1941(1941-09-08)
Locul nașterii București, România
Data decesului (40 de ani)
Locul decesului Köln, Germania
Înălțime 1,86 m
Greutate 82 kg
Poreclă Ministrul apărării
Post Fundaș central
Cluburi de juniori
Ani Club
1959–1961 600px Culori Rapid.png Rapid București
Cluburi de seniori*
Ani Club Ap (G)
1961–1971 600px Culori Rapid.png Rapid București 202 (9)
1971–1973 Rosso e Bianco2.png Royal Antwerp FC 37 (5)
1973–1975 600px Culori OtelulGL.svg Oțelul Galați 35 (3)
Echipa națională
1963–1971 Flag of Romania.svg România 41 (2)
* Apariții și goluri pentru echipa de club doar în cadrul campionatului național
† Apariții (Goluri).

Dan Coe (n. 8 septembrie 1941, București - d. 19 octombrie 1981, Köln, Germania) a fost un fotbalist român, care a făcut parte din Echipa națională de fotbal a României la Campionatul Mondial de Fotbal din Mexic, 1970. El a jucat ca fundaș central, fiind supranumit "Ministrul apărării".[1]

Biografie[modificare | modificare sursă]

Dan Coe s-a născut la 8 septembrie 1941 în orașul București. Tatăl său, Duce Coe, a fost, înainte de război, component al echipei Sportul Studențesc, echipa care reușea prima promovare în Divizia A în 1937 avându-l ca antrenor pe Coloman Braun-Bogdan.

În anul 1956, Dan Coe a debutat la juniorii echipei Rapid București și în anul 1960 în echipa de tineret. Postul pe care a jucat a fost cel de fundaș central (stoper). A debutat în Divizia A la 18 martie 1962 în meciul Minerul Lupeni-Rapid București (1-1).

În Divizia A a jucat un număr de 214 meciuri și a marcat 12 goluri. A jucat timp de 11 sezoane la echipa feroviară, fiind căpitan al echipei. El a câștigat cu această echipă în 1967 titlul de campion al României la fotbal, apărarea Răducanu - C. Lupescu - Dan Coe - Motroc - Greavu fiind considerată una din cele mai bune din acel campionat.[2] Cu echipa Rapid București, a jucat în Cupa Campionilor Europeni în sezonul 1967-1968 (4 meciuri) și apoi în Cupa Orașelor Târguri, precursoarea Cupei UEFA în sezoanele 1968-1969 (2 meciuri) și 1969-1970 (2 meciuri), fără să înscrie un gol. În anul 1970 i s-a decernat titlul de maestru emerit al sportului.

Între anii 1971-1973 a jucat timp de două sezoane în Belgia la echipa Royal Antwerpen F.C. În anul 1973, a revenit în România însă nu a fost reprimit la Rapid, fiind considerat prea bătrân. Coe a plecat atunci la echipa F.C. Galați, aflată în Divizia B. A ajutând-o să promoveze în anul 1974 în Divizia A. Ca o coincidență, în același sezon, Rapidul a retrogradat în Divizia B.

Dan Coe evoluat pentru ultima oară în Divizia A la 8 decembrie 1974 în partida Universitatea Craiova-FC Galați (6-0), după care s-a retras din fotbal.

Jucător la Echipa Națională de Fotbal[modificare | modificare sursă]

Dan Coe împreună cu Pele

Coe a jucat în 41 meciuri pentru Echipa națională de fotbal a României, în perioada 1967-1978, și a marcat două goluri. El s-a afirmat ca unul din cei mai buni stoperi ai fotbalului românesc, fiind în anii '60, împreună cu dinamovistul Nelu Nunweiller și stelistul Bujor Hălmăgeanu, unul din stâlpii apărării echipei naționale de fotbal.

În preliminariile pentru Campionatul Mondial din Mexic 1970, în meciul România-Portugalia (1-0) din 12 noiembrie 1969, desfășurat la București, Dan Coe l-a avut ca adversar direct pe celebrul atacant portughez Eusébio. După meci, Eusebio declara că „dacă în 1966 aș fi avut un fundaș care să mă marcheze cum a făcut-o Dan Coe astăzi, Portugalia n-ar fi ajuns niciodată în semifinale...”[3]

Dan Coe a făcut parte din lotul reprezentativ de fotbal a României la Campionatul Mondial de Fotbal din Mexic (1970), purtând pe tricou numărul 6. Chiar dacă nu a jucat nici un minut la „Mundialul” din Mexic (fiind preferat pe postul său dinamovistul Cornel Dinu), Coe a fost unul dintre artizanii calificării României la acel turneu final. În meciul Elveția-România (0-1), desfășurat la 14 mai 1969 în orașul Lausanne, căpitan al echipei României a fost Dan Coe, iar apărarea selecționatei României a fost de netrecut, presa denumind tripleta Rică Răducanu - Dan Coe - Sandu Boc „triunghiul de aur de la Lausanne”.

  • Jocurile Olympice 1964 Osaka
  • Campionii Romaniei 1967
  • Campionatul Mondial Mexico 1970

Moarte învăluită în mister[modificare | modificare sursă]

În anul 1980, lui Dan Coe i s-a aprobat o cerere de deplasare în Belgia. A sosit în această țară, de unde a trecut în Germania, stabilindu-se în orașul Köln, unde a cerut azil politic. Deși a primit de la președintele Nicolae Ceaușescu titlul de maestru emerit al sportului, aceasta nu a însemnat pentru Dan Coe un motiv de nu a mai critica sistemul politic din România. În țară, Coe era prea cunoscut și iubit.

La 19 octombrie 1981, managerul imobilului l-a găsit pe Dan Coe spânzurat în fața ușii din apartamentului din Köln, unde locuia. Medicii au făcut de urgență o intervenție chirurgicală, l-au reanimat direct, la cord deschis. Nu s-a aflat niciodată dacă s-a sinucis sau a fost omorât. (El trăia în Germania având statut de refugiat politic.) Poliția germană nu a cercetat acest caz. Actele au fost direct închise. Acestă tragedie s-a întâmplat la scurt timp după un interviu dat de Dan Coe la Radio Europa Liberă.

Colegii săi de generație avansează alte ipoteze cu privire la moartea sa.

„Nu se sugruma el, l-au făcut ăia că a vorbit una alta pe la radio. Nu cred că-și lua el zilele, iubea prea mult viața.”
„Trecerea de la statutul de vedetă la cel de om obișnuit i-a provocat un șoc, i-a creat o stare pe care nu a putut să o depășească. În schimb, cu două, trei luni înainte să moară, am auzit la Europa Liberă o emisiune în care povestea necazurile pe care el și tatăl său le-au trăit în România. Nu știu dacă este un motiv destul de solid ca să-i atragă moartea, însă nu cred ca era atât de labil încât să se sinucidă.”
—Puiu Ionescu
„Nu cred că Securitatea a fost implicată în moartea lui Dan. El a avut niște probleme cu „ei” pentru că, într-un turneu al Rapidului în Franța, a schimbat niște valută, lucru interzis pentru noi, fotbaliștii.”

Încă din anii ´60 când juca la Rapid, dar și astăzi, pe Stadionul Giulești, una dintre scandările obișnuite ale suporterilor rapidiști este: „Un strigăt din vechea Troie/Pentru faima lui Dan Coe/Și înc-o dată că e voie/Ahoe.”[4]

Titluri[modificare | modificare sursă]

  • Campion al României cu echipa Rapid București (1967)
  • Cupa Balcanică: 1963-64, 1965–66

Statistici ale carierei[modificare | modificare sursă]

Sezon Club Țară Meciuri Goluri
juniori Rapid București Flag of Romania.svg România
1961/62 Rapid București Flag of Romania.svg România 6 0
1962/63 Rapid București Flag of Romania.svg România 19 2
1963/64 Rapid București Flag of Romania.svg România 21 0
1964/65 Rapid București Flag of Romania.svg România 24 2
1965/66 Rapid București Flag of Romania.svg România 25 0
1966/67 Rapid București Flag of Romania.svg România 26 0
1967/68 Rapid București Flag of Romania.svg România 17 0
1968/69 Rapid București Flag of Romania.svg România 19 2
1969/70 Rapid București Flag of Romania.svg România 23 2
1970/71 Rapid București Flag of Romania.svg România 22 1
1971/72 Royal Antwerp F.C. Flag of Belgium.svg Belgia N/A N/A
1972/73 Royal Antwerp F.C. Flag of Belgium.svg Belgia N/A N/A
1973/74 F.C. Galați Flag of Romania.svg România 23 0
1974/75 F.C. Galați Flag of Romania.svg România 12 3

Note[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Articole biografice