Culmea Pleșului

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Culmea Pleșu)
Salt la: Navigare, căutare
Culmea Pleșului
Cetatea Neamtului1.jpg
Perspectivă dinspre sud-est asupra Culmii Pleșului, în care se vede Cetatea Neamț
Altitudine 911 m
Proeminență Dealul Cerdacului
Localizare Anticlinoriul Culmii Pleșului (județele Neamț și Suceava) din Subcarpații Moldovei
Coordonate 47°17′58.57″N 26°12′12.11″E / 47.2996028°N 26.2033639°E / 47.2996028; 26.2033639
Vârsta Miocen
Roci Gresii, conglomerate, șisturi verzi
Tip Culme deluroasă subcarpatică
Caracteristici Aspect de obcină bine împădurită, situată oblic pe direcția nord-vest – sud-est în raport cu rama montană a Carpaților Orientali
Localizare pe hartă
Culmea Pleșului se află în România
Culmea Pleșului
Culmea Pleșului (România)

Culmea Pleșului (911 m altitudinea maximă)[1] este o structură anticlinală ce face parte din unitatea de orogen situată pe flancul exterior al Carpaților Orientali - Subcarpații Moldovei,[2] în nord-vestul acestora,[3] Se află în grupa Subcarpațiii Neamțului.[4] și se extinde pe o lungime de 24 km, pe direcție nord-vest – sud-est.[5]

Este cea mai înaltă unitate din anticlinoriul Culmii Pleșului,[6] și are un aspect de obcină bine împădurită.[7] Provine din cutarea și înălțarea molasei depuse în avanfosa carpatică.[8] În structura sa se găsesc roci dure: gresii, conglomerate[9] burdugaliene[10] și șisturi verzi.[5][11]

La poalele sale în depresiunea Neamțului se găsește orașul Târgu Neamț.[12]

Date generale[modificare | modificare sursă]

Delimitare

Face parte din anticlinoriul Culmii Pleșului (format din Culmea Pleșului propriuzisă – cea mai înaltă subunitate, Dealul Boiștea (Budaru), Dealul Bodești (Corni), Dealul Chicera, Dealurile Bahnei (Runc) și Glacisul Moldoveni).[6]

Pornește[13] de sub munte și merge oblic pe rama Carpaților – paralel cu Moldova și Bistrița.[1] Este situată între:

Geomorfologie

Are un aspect de obcină.[7] Altitudinea sa maximă (911 m) se întîlnește pe dealul Cerdacului. Panta medie a versanților depășește 25°.[18]

În dreptul orașului Tîrgu Neamț precum și a satelor Condreni și Lunca, limita culmii este formată dintr-un pripor stâncos cu aspect montan, apărut în contextul eroziunii provocate de apele Nemțișorului, unite cu cele ale Neamțului în imediata apropiere a coastei Pleșului. Spre satul Nemțișor, Pleșul însă pierde treptat din înălțime spre albia râului Nemțișor, iar dinspre valea Moldovei apare cu un profil zimțat, fragmentat în numeroase culmi.[19]

Între depresiunea Neamțului și culme exist un îngust glacis de contact.[20] În zonele de debușeu ale văilor torențiale coborâte de pe versanții culmii, în depresiune apar conuri de dejecție. Unele dintre acestea au suprafețe destul de mari și au aspect de terase locale.[21]

Geologie

Structura sa este cutată,[3] provinind din cutarea largă și înălțarea[8] postvillafranchiană[22] a rocilor terțiare de tip molasă, depuse în avanfosa carpatică.[8] Fundamentul aparține Platformei Moldovenești, iar suprastructura sedimentară în mod dominant orogenului carpatic.[16] Are un caracter de culme petrografică.[23] La origine, este un rest[24] dintr-un piemont acvitanian-burdigalian apărut după înălțarea unei părți importante din pediplena carpatică.[25] Stratele sale redresate până la verticală.[26]

În structura sa se găsesc roci dure, gresii și conglomerate[9] burdugaliene mai rezistente la eroziune,[10] ivite pe spații restrânse în combinație cu alte roci[27] (șisturi verzi).[5][11] Prezența acestor roci a favorizat apariția unor abrupturi de peste 400 m față de zona de sud și sud-est a Depresiunii Neamțului.[5] Adâncirea râurilor în cursul superior după ce a înlăturat depozitele de suprafață în bună parte, a accentuat pe plan local unele abrupturi de falie sau de contact petrografic.[28]Suprafața sa pare a păstra urme de nivelare, formată prin glacisare din sarmațian până în villafranchian,[22]

Aspecte climatice

Din punct de vedere climatic, culmea aparține subetajului dealurilor înalte. Domină topoclimatele de versant (cu orientare sud-vestică și nord-estică).[29] În raport cu stațiunea Băile Oglinzi, dealul acționează ca o barieră pentru poluarea din zona orașului Târgu Neamț,[30] având de alfel un anumit rol protectiv pentru depresiunea Neamț și în ceea ce privește unele fenomene meteorologice cu finalitate negativă:[31] (cum este – de exemplu, atenuarea intensității vânturilor dominante).[32]

Resurse

Pe flancul intern al Pleșului dinspre depresiunea Neamțului, apele minerale cloro-sodice și sulfatate sunt o prezență aproape continuă.[33] Ele se regăsesc și pe flancul extern în zona sud-estică a culmii[34], la Băile Oglinzi fiind singurul loc unde sunt valorificate balnear. Există și o utilizare tradițională, empirică, cu precădere în zona satelor Nemțișor, Lunca și Vânători.[33] Dintre sursele de apă sărată aflate în zona Oglinzi-Târgu Neamț, cea care este cel mai intens utilizată pentru uzul cotidian este fântâna de la Lunca - Poiana Slatinei, unde mineralizarea este de 347 g de sare la litru. Cu toate că zăcământul este impur, din cristalizarea mineralului din izvoare rezultă o sare curată.[35] Apa izvorului sărat aflat lângă Mănăstirea Neamț a fost utilizată în bolnița mănăstirii în secolele XVIII-XIX. După deschiderea stabilimentului balnear de la Oglinzi, izvorul aflat lângă mănăstire a fost părăsit treptat.[36]

Datele rezultate din repartiția izvoarelor de apă sărată și din foraje, conturează faptul că există în zonă un zăcământ de sare de forma unei lame subțiri, care conține o sare impură cu o concetrație de 70- 90 % NaCl. Grosimea zăcământului este de maximum 130 de metri și se dezvoltă de la Târgu Neamț spre nord-est pe o distanță de aproximativ 4 Km.[35]

Soluri

Fondul pedologic dominant al zonei este reprezentat de cambisoluri.[37] Izolat pe gresii și conglomerate debazeificate apar soluri brune acide,[38] care se găsesc pe versanții sudici și sud–vestici.[31] La nivelul versantului sud-vestic al culmii se întâlnesc erdosoluri, acolo unde sunt pășuni degradate.[39] Izolat la nivelul glacisului de la periferia vestică a culmii se dezvoltă fenomene de hidromorfism pluvial.[37]

Vegetație

Culmea este bine împădurită,[7][11]fiind acoperită cu păduri de fag,[5] de fag în amestec cu conifere[5][40] și chiar de molid în amestec cu brad,[5] deoarece pădurea carpatică de conifere coboară până la acest nivel.[2]

Capătul sud-est cu povârnișuri stâncoase al culmii este acoperit cu plantații de pin, iar spre poale de salcâm.[41][42] Între satul Nemțisor și orașul Tîrgu Neamț pădurea este formată din fag și carpen (izolat întâlnindu-se și brad alb, paltin de munte, plop tremurător și tei argintiu), iar în jurul Mănăstirii Neamț din fag amestecat cu rășinoase.[41]

Vegetația erbacee este reprezentată prin câteva plante efemeroide, care apar primăvara înaintea înfrunzirii arborilor: trei răi (Hepatica nobilis), brebenei (Coryadilis solida), păștița galbenă (Anemone ranunculoides), horști (Luzula pilosa), precum și altele. Condiții de dezvoltare după închiderea coroanelor au doar plantele umbrofile, cele mai întâlnite fiind vinerița (Ajuga reptans) și breiul (Mercurialis perennis). Mai apar alături de acestea și ferigi (Dryopteris filix-mas) sau colțisor (Dentaria bulbifera), floarea-paștelui (Anemone nemorosa), măcrișul-iepurelui (Oxalis acetosella), ciocul berzei (Geranium sanguineum), sau altele.[41]

Elemente de geografie umană[modificare | modificare sursă]

Harta topografică a zonei Târgu Neamț
Căi de comunicație

Este înconjurată – ca și căi de comunicație principale:[43]

  • La est și nord-est de către DN15C între Târgu Neamț și Praxia.
  • La nord prin Depresiunea Râșca, de la Praxia continuă DJ155A până la Slătioara.
  • La sud-vest se găsește DJ 155C, situat pe valea Nemțișorului, care trece pe la Mănăstirea Neamț.
  • La sud se găsește DN15B între intersecția cu DJ155C și Humulești, unde se întâlnește cu DN15C.

Căilor rutiere li se adaugă calea ferată Pașcani- Târgu Neamț.[44]

Arii protejate

Spre sud,[45] o porțiune redusă din Cumea Pleșului face parte din Parcul Natural Vânători-Neamț,[46] în partea de nord a acestuia.[18]

Așezări

La poalele Pleșului în depresiunea Neamț se găsește orașul Târgu Neamț,[12] dominat de flancul sud-estic al culmii.[42] În continuare în sens anti-orar, teritoriul culmii aparține administrativ de comunele: Răucești, Brusturi, Boroaia, Râșca, Vânători-Neamț.[necesită citare]

Istorie

În Al Doilea Război Mondial, în partea de sud a Culmii Pleșului s-a desfășurat Lupta de la Valea Culeșa - Borta Dracului - Dealul Căprăriei.[47]

Obiective turistice de interes
Locale
  • De la Cetatea Neamț la Monumentul Vânătorilor de Munte: bandă roșie, 3-4 km (aproximativ 1 oră).[51]
  • De la Cetatea Neamț la Băile Oglnizi: triunghi roșu, 3,1 km (1 oră).[51]
În apropiere

Discordanțe geografice[modificare | modificare sursă]

Un maxim altitudinal de 915 m[54] precum și figurarea culmii în spațiul dintre râurile Neamț (Ozana) și Nemțișor se remarcă în harta aferentă capitolului despre județul Neamț din Enciclopedia geografică a României, publicată în 1982 la Editura Științifică și Enciclopedică.[55] În aceeași carte însă, la harta aferentă depresiunii Nemțișor-Neamț – în arealul descris anterior, figurează doar o parte din cuveta compartimentului depresionar respectiv și zona montană sudică și sud-estic aferentă acestuia.[56] Tot în cartea din 1982 este precizat faptul că Cetatea Neamț[54] – aflată în zona orașului Târgu Neamț,[44] se află pe Culmea Pleșului.[54] În harta geologică a județului Neamț din aceeași sursă, o structură geologică constituită din conglomerate aflată în interiorul zonei de de gresii, marne, nisipuri și pietrișuri aquitaniene - helvețiene, este figurată la nord și nord-est de râul Nemțișor și nu la sud și sud-est de acesta.[57]

Este de remarcat că și Dan Ghinea în Enciclopedia Geografică a României publicată în anul 1997, preia la descrierea Culmii Pleșului atât înălțimea maximă de 915 m a anticlinalului, cât și ideea cu situarea acestuia în spațiul dintre râurile Neamț (Ozana) – aflat la vest și Nemțișor – aflat la est.[5] Aceasta se află în discordanță cu Harta Geologică a României care figurează conglomeratele de Pleșu, pe partea stângă a Nemțișorului și nu pe partea dreaptă.[58] Totuși în aceeași sursă, Ghinea se corectează la descrierea Depresiunii Neamț, unde consemnează culmea ca fiind aflată în nord – nord-estul acesteia.[15]

Note[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d Geomorfologia României:..., Posea, 2005, p. 172
  2. ^ a b Geografia Carpaților și Subcarpaților, Ungureanu, 2004, Partea a III-a (Subcarpații) - 1.1.2. Limitele spațiale
  3. ^ a b c d e Subcarpații României, Ielenicz&Pătru&Ghincea, 2005, p. 174 (Harta Subcarpaților Moldovei)
  4. ^ Geografia Fizică a României..., Posea, , 2006, p. 228
  5. ^ a b c d e f g h Enciclopedia Geografică a României, Vol. II (H-P), Ghinea, 1997, p. 333
  6. ^ a b c Geomorfologia României: ..., Posea, 2005, p. 429
  7. ^ a b c Natura: Seria geografie-geologie, Volumul 17; 1965; p.22; accest la 4 iulie 2017
  8. ^ a b c Geomorfologia României: ..., Posea, 2005, p. 90
  9. ^ a b Geografia Fizică a României..., Posea, , 2006, p. 104
  10. ^ a b Geomorfologia României: ..., Posea, 2005, p. 96
  11. ^ a b c d Subcarpații României, Ielenicz&Pătru&Ghincea, 2005, p. 177
  12. ^ a b Subcarpații României, Ielenicz&Pătru&Ghincea, 2005, p. 184
  13. ^ Geomorfologia României: ..., Posea, 2005, p. 171
  14. ^ Subcarpații României, Ielenicz&Pătru&Ghincea, 2005, p. 172
  15. ^ a b c d Enciclopedia Geografică a României, Vol. II (H-P), Ghinea, 1997, p. 230
  16. ^ a b Subcarpații României, Ielenicz&Pătru&Ghincea, 2005, p. 173
  17. ^ Roșu, Alexandru; Geografia fizică a României; Ed. Didactică și Pedagogică; București; 1980; Harta Subcarpațiolor Moldovei
  18. ^ a b Aspecte fizico-geografice..., Rusu&Brânzilă&Mărgărint&Căpățână, 2002; p. 81
  19. ^ Paraschiv, Valentina; Strategia de dezvoltare locală a comunei Vînători-Neamț, județul Neamț pentru perioada 2014-2020; 2013; p. 64
  20. ^ Depresiunea Neamțului - studiu...; Dimitriu, 2007, p. 21
  21. ^ Depresiunea Neamțului - studiu...; Dimitriu, 2007, p. 22
  22. ^ a b Geomorfologia României: ..., Posea, 2005, p. 113
  23. ^ Geografia Fizică a României..., Posea, , 2006, p. 91
  24. ^ Geomorfologia României: ..., Posea, 2005, p. 133
  25. ^ Geomorfologia României: ..., Posea, 2005, p. 132
  26. ^ a b c Subcarpații României, Ielenicz&Pătru&Ghincea, 2005, p. 18
  27. ^ Geomorfologia României: ..., Posea, 2005, p. 196
  28. ^ Subcarpații României, Ielenicz&Pătru&Ghincea, 2005, p. 49
  29. ^ Aspecte fizico-geografice..., Rusu&Brânzilă&Mărgărint&Căpățână, 2002; p. 84
  30. ^ en Bunescu, Iulia: Teodoreanu, Elena; The balneary and climatic potential of Oglinzi resort; Present environement and sustainable developement, 3/2009, p. 112; accesat la 4 iulie 2017
  31. ^ a b Depresiunea Neamțului - studiu...; Dimitriu, 2007, p. 28
  32. ^ Strategia ... Tîrgu Neamț ..., Primăria Orașului Tîrgu Neamț, 2014, p. 13
  33. ^ a b Depresiunea Neamțului - studiu...; Dimitriu, 2007, p. 399
  34. ^ Strategia ... Tîrgu Neamț ..., Primăria Orașului Tîrgu Neamț, 2014, p. 9
  35. ^ a b Munteanu, Roxana; Dumitroaia, Gheorghe; Sursele de sare dintre Valea Sucevei și Valea Buzăului în Sarea, Timpul și Omul; p.23
  36. ^ Munteanu, Roxana; Rolul balnear al unor ape cloruro-sodice din județul Neamț în Sarea, Timpul și Omul; p. 142
  37. ^ a b Aspecte fizico-geografice..., Rusu&Brânzilă&Mărgărint&Căpățână, 2002; p. 87
  38. ^ Aspecte fizico-geografice..., Rusu&Brânzilă&Mărgărint&Căpățână, 2002; p. 88
  39. ^ Aspecte fizico-geografice..., Rusu&Brânzilă&Mărgărint&Căpățână, 2002; p. 89
  40. ^ Geografia Carpaților și Subcarpaților, Ungureanu, 2004, Partea a III-a (Subcarpații) - 1.2.3. Particularitățile climato-hidrice și fito-pedologice
  41. ^ a b c Strategia ... Tîrgu Neamț ..., Primăria Orașului Tîrgu Neamț, 2014, p. 14
  42. ^ a b Depresiunea Neamțului - studiu...; Dimitriu, 2007, p. 25
  43. ^ România – atlas rutier, Ed. Cartographia Ltd., Budapesta, 2008, ISBN 978-963-352-646-0
  44. ^ a b Subcarpații României, Ielenicz&Pătru&Ghincea, 2005, p. 188
  45. ^ Subcarpații României, Ielenicz&Pătru&Ghincea, 2005, p. 137
  46. ^ Aspecte fizico-geografice..., Rusu&Brânzilă&Mărgărint&Căpățână, 2002; p. 80
  47. ^ Cap. VIII: Luptele de pe Valea Culeșa (Borta Dracului) în Stan, Dumitru; Război blestemat: Comuna Răucești la 65 de ani de la cel de-al Doilea Război Mondial 1944-2009; Ed. Cetatea Doamnei; Piatra Neamț; 2009; ISBN 978-973-1755-84-7; pp. 158-178, pp. 194-195
  48. ^ Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului – Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Regional 2007-2013; Tîrgu Neamț cetatea amintirilor sacre. Ghid turistic. (en varianta în limba engeză); 2012
  49. ^ Ghidul Mănăstirilor din Romania, Gheorghiță Ciocoi, Pr. Șerban Tica, Amalia Dragne, Diana-Cristina Vlad, Mihaela Voicu, Ed. Sophia, București, 2013, p. 143, ISBN 978-973-136-351-5
  50. ^ Schitul Sfânta Cruce - Poiana; Mănăstiri și schituri, portalul Bisericii Ortodoxe Române - manastiriortodoxe.ro; accesat la 09 iuie 2017
  51. ^ a b c Parcul Natural Vânători Neamț; Descrierea traseelor turistice; vanatoripark.ro, accesat la 9 iulie 2017
  52. ^ Strategia ... Tîrgu Neamț ..., Primăria Orașului Tîrgu Neamț, 2014, p. 64
  53. ^ Depresiunea Neamțului - studiu...; Dimitriu, 2007, p. 279
  54. ^ a b c Enciclopedia geografică a României..., Maciu&Posea, 1982, p. 610
  55. ^ Enciclopedia geografică a României..., Maciu&Posea, 1982, p. 612
  56. ^ Enciclopedia geografică a României..., Maciuu&Posea, 1982, p. 613 - Harta Depresiunii Nemțișor-Neamț, Scara 1:100.000
  57. ^ Enciclopedia geografică a României..., Maciuu&Posea, 1982, p. 613 - Geologia, Scara 1:1.000.000
  58. ^ Comitetul de Stat al Geologiei, Institutul Geologic; Republica Socialistă România Harta Geologică, scara 1:200.000, planșa 13 L-35-IX Piatra Neamț
  59. ^ Subcarpații României, Ielenicz&Pătru&Ghincea, 2005, p. 12
  60. ^ Oprea, Constantin Răzvan; Subcarpații – caractere generale (note de curs), Dpt. Geomorfologie - Pedologie - Geomatica al Facultatății de Geografie din Universitatea București; 2014; Slideul Nr. 4; accesat la 8 iulie 2017
  61. ^ Lungu, Marius; România – Atlas Geografic; Ed. Steaua Nordului; București; 2003; ISBN 973-8459-10-9; Planșa 8 – Subcarpații Moldovei, Scara 1:1.555.500

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Cavruc, Valeriu (editor); Chiricescu, Andrea (editor); [www.cimec.ro/arheologie/sarea/dl.asp?filename=Sare2006.pdf Sarea, Timpul și Omul]; Ed. Angustia; Sfântu Gheorghe; 2006; ISBN: 978-973-85676-8-9
  • Dumitriu, Radu; Depresiunea Neamțului. Studiu de geografie umană (p. 5-253, p. 254-431); Editura Universității Ioan Cuza; Iași; 2007, ISBN: 978-973-703-243-0
  • Ghinea, Dan; Enciclopedia Geografică a României, Vol. II (H-P); Editura Enciclopedică; București; 1997
  • Ielenicz, Mihai; Pătru, Ileana Georgeta; Ghincea, Mioara; Subcarpații României; Editura Universitară; București; 2005
  • Maciu, Mircea; Posea, Grigore; Enciclopedia geografică a României; Editura Științifică și Enciclopedică; București; 1982
  • Posea, Grigore;
  • Geomorfologia României: reliefuri, tipuri, geneză, evoluție, regionare, Ediția a II-a; Editura Fundației România de Mâine; București; 2005; ISBN 973-725-213-6
  • Geografia Fizică a României, Partea I; Editura Fundației România de Mâine; 2006; ISBN 978-973-725-712-3
Lectură suplimentară
  • Brânduș, C.; Considerații geomorfologice asupra Culmii Pleșu, Subcarpaților Neamțului și zonei de contact cu valea Moldovei (fr descriere); Studii și cercetări de geologie, geofizică, geografie, Seria geografie, 1986, vol. 33, pp. 31-35

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Culmea Pleșului