Crucea Manafului

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Crucea Manafului
Crucea Manafului.jpg
Poziționare
Coordonate45°03′55″N 26°31′00″E / 45.0653°N 26.5167°E
LocalitateGreceanca, Breaza Modificați la Wikidata
JudețBuzău
ȚaraRomânia[1]  Modificați la Wikidata
Adresa„Drumul Mare”, la 1 km S de sat, în vii
Edificare
Data începerii construcției
BeneficiarIoniță Cârjan[*]  Modificați la Wikidata
Clasificare
Cod LMIBZ-IV-m-B-02526

Crucea Manafului este o cruce de piatră mare aflată în comuna Breaza din județul Buzău, România, pe vechiul drum ce lega Buzăul de București. Construită de familia unui negustor turc musulman trecut la creștinism și stabilit în Țara Românească, ea este decorată cu motive creștine și islamice. Inițial, crucea, ridicată în 1846, era acoperită de o structură din care s-au mai păstrat patru stâlpi și o grindă.[2]

Amplasare[modificare | modificare sursă]

Deși în trecut se afla pe un drum important, astăzi ea se află între vii, pe un drum ce le deservește pe ele. Se poate ajunge la ea din drumul comunal asfaltat Săhăteni (DN1B)–Năeni, mergând la dreapta pe un drum de pământ la dreapta după o curbă la stânga cale de 1 km.[3]

Structura[modificare | modificare sursă]

Monumentul este o cruce de piatră de 4 m înălțime, cu baza de 64×43 cm, încadrată de patru stâlpi înalți de 2,4 m, dispuși în pătrat, cu deschidere laterală de 153 cm. Stâlpii susțineau în trecut un baldachin similar mormintelor otomane, din care astăzi doar o grindă mai este susținută de doi stâlpi, cealaltă fiind căzută alături. Crucea este împodobită cu motive creștine, reprezentând Sfânta Treime, Sfântul Gheorghe, Dimitrie din Salonic, arhanghelii Mihail și Gabriel, dar și cu elemente zoomorfe și fitomorfe (animale și plante) de inspirație musulmană.[4]

Inscripțiile de pe cruce conțin următoarele texte:[4]

Pe fața vestică: „Această cruce s-au ridicat în zilele înălțatulu nostru Domn Gheorghe Dimitrie Bibescu vv 1846
Pe fața sudică, sub braț: „De robu lui Dmnezeu Ioanu Postelnicu sinu popa Costache Dinu Cârjan ot satu Viespești”
Pe fața nordică, sub braț: „Cu fiii mei : Nicolae, Ioana, Mafteiu, ereu Gheorghe: Morți: Costandin er, Maria presbitera, Costandin, Dimitrie, Nicolae, Danciu, Dobra”

Construcția[modificare | modificare sursă]

Gheorghe Aldea consemnează că artistul care a realizat crucea este un anume Iordache Vrabie din Bădeni.[5]

Conform preotului localnic Mihai Stanciu, în 1841, negustorul turc Manaf Selim călătorea din Imperiul Otoman către Moldova. Pe drum, ajuns în Țara Românească, între târgurile Gherghița și Buzău, s-a îmbolnăvit și a trebuit să rămână peste iarnă în satul Greceanca. Acolo, el a cunoscut-o pe Maria, fiica preotului Costache Dinu Cârjan din satul vecin Vispești, s-a îndrăgostit de ea și a hotărât să se stabilească acolo. În următorii ani, Manaf Selim s-a botezat creștin (luându-și numele de Gheorghe) și, în 1844, s-a căsătorit cu Maria și împreună au deschis un han pe un teren primit ca zestre, aflat pe marginea Drumului Bogdanului, ale cărui ziduri au rezistat până în anii 1980. Ioniță Cârjan, fratele Mariei, a ridicat pe acel teren această cruce mare de piatră în 1846, iar Gheorghe Manaf a împodobit-o cu un baldachin similar mormintelor anatoliene în memoria fiicei sale, Dobra, care a murit la doar două luni la sfârșitul lui 1845.[2]

Altă variantă despre originea numelui crucii, vehiculată de învățătorul D. Ghinea despre fosta comună Vispești, susține că numele ar proveni de la numele unui anume „Ioniță Monahul”.[6]

Note[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Crucea Manafului
  1. ^ Monuments database,  
  2. ^ a b Iulian Bunila (), „Povestea unui monument ascuns între viile Dealului Istrița. Crucea Manafului conține simboluri creștine și musulmane”, Adevărul, accesat în  
  3. ^ „Crucea Manafului”, Primarianaeni.ro, accesat în  
  4. ^ a b "CRUCEA MANAFULUI" – adevarata istorie”, Arhiva2013.newsbuzau.ro, accesat în  
  5. ^ Aldea, Gheorghe (). Sculptura țărănească în piatră. Editura Meridiane. , p. 32 citat în Marin 2008.
  6. ^ Marin 2008, pp. 102–103.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Marin, Marcela; Marin, Iuliu (), La poalele Istriței, Vega Prod '94  Parametru necunoscut |city= ignorat (ajutor)