Arhanghelul Mihail

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare


Arhanghelul Mihail
Mikharkhangel.jpg
O icoană bizantină din secolul al XIII-lea de la Mănăstirea Sf. Ecaterina, Muntele Sinai
Date importante
Născut/ă  ?
Decedat/ă nemuritor
Venerat/ă în Anglicanism, Catolicism, Biserica Ortodoxă, Bisericile vechi orientale, Luteranism, Islam, Iudaism
Sărbătoare 8 noiembrie (Noul Calendar Bisericile Ortodoxe din Europa de Est) / 21 noiembrie (Vechiul Calendar Bisericile Ortodoxe din Europa de Est), 29 septembrie ("Michaelmas"); 8 mai; multe alte sărbători locale și istorice
Însemne Arhanghel
Patronaje Gardianul Bisericii Catolice;[1] Kiev, protectorul evreilor,[2] polițiștilor,[3] militarilor, micilor comercianți, marinarilor, parașutiștilor[4]

Gloriole.svg Sfinți

Arhanghelul Mihail, pictură, Santa Maria della Concezione, Roma
Arhanghelul Mihail, portalul bisericii Sf. Mihail din Hamburg

Arhanghelul Mihail (ebraică : מִיכָאֵל; greacă Μιχαήλ; latină Michael sau Míchaël; arabă ميخائيل, Mīkhā'īl) este un arhanghel în învățăturile creștine, evreiești și islamice. Romano-catolicii, ortodocșii, anglicanii și luteranii fac referire la el spunând „Sfântul Arhanghel Mihail”[5] sau „Sfântul Mihail”.
În ebraică, Mihail înseamnă „Cine este ca Dumnezeu?” (mi-care, ke-ca, El-divinitate), care este interpretată în mod tradițional ca o întrebare retorică: „Cine este ca Dumnezeu?” (la care se așteaptă un răspuns negativ), pentru a sugera faptul că nimeni nu este ca Dumnezeu. În acest fel, Mihail este reinterpretat ca un simbol de umilință în fața lui Dumnezeu.[6]

În Biblia ebraică Mihail este menționat de trei ori în Cartea lui Daniel, o dată ca un „prinț mare, care se ridică pentru copiii poporului tău”. Ideea că Mihail a fost avocat al evreilor a devenit atât de răspândită că, în ciuda interdicției rabinice împotriva apelului la îngeri ca intermediari între Dumnezeu și poporul său, Mihail a ajuns să ocupe un anumit loc în liturgia evreiască.

În Noul Testament, Mihail conduce armatele lui Dumnezeu împotriva forțelor lui Satana în Cartea Apocalipsei, unde în timpul războiului din cer îl învinge pe Satana. În Epistola lui Iuda se face referire la Mihail în mod special ca „arhanghel”. Sanctuare creștine pentru Mihail au apărut în secolul al patrulea, când a fost văzut pentru prima oara ca un înger vindecător, iar apoi de-a lungul timpului ca un protector și lider al armatei lui Dumnezeu, împotriva forțelor răului. Prin secolul al sașelea, devoțiuni pentru Arhanghelul Mihail au fost răspândite, atât în Bisericile de Est cât și în cele de Vest. În timp, învățăturile lui Mihail au început să varieze între confesiunile creștine.

După creștinarea Imperiului Roman, a fost considerat patron al Sfântului Imperiu Roman, iar apoi patron al Germaniei. În bisericile creștine de tradiție occidentală este sărbătorit pe 29 septembrie, iar în cele de tradiție orientală pe 8 noiembrie.

Introducere[modificare | modificare sursă]

În Biblie există cinci referințe care învăluie o identitate enigmatică: Mihail, Arhanghel, Marele Voievod...
Daniel 10,13: „Mihail, una din căpeteniile cele mai de seamă, mi-a venit în ajutor, și am ieșit biruitor.”
Daniel 10,21: „Nimeni nu mă ajută împotriva acestora, în afară de voievodul vostru Mihail.”
Daniel 12,1-2: „În vremea aceea se va scula marele voievod Mihail, ocrotitorul copiilor poporului tău.”
Apoc. 12,7: „Și în cer s-a făcut un război. Mihail și îngerii lui s-au luptat cu balaurul.”
Iuda 9: „Arhanghelul Mihail, când se împotrivea diavolului... pentru trupul lui Moise.”

Clarificarea termenilor
„Arhanghel” - este un cuvânt compus din Arche și anghelos (Arche = „Conducător, Comandant, Cel mai mare, Cel mai înălțat”; anghelos = „Mesager, Sol, Înger”) și se traduce prin „Comandantul îngerilor”, „Cel mai mare Mesager”. Cuvântul apare doar de două ori în întreaga Biblie, o dată fiind legat de „Mihail” (Iuda 9), iar altă dată de „Domnul Hristos” (1 Tes. 4,16). Contrar credinței populare, Biblia nu acordă lui Gabriel sau altcuiva acest titlu de Arhanghel.
„Mihail” – Mî-ka’el în ebraică – înseamnă: „Cine-i ca Dumnezeu?” Numele acesta poate reprezenta o întrebare sau o provocare sau chiar o replică la provocarea altcuiva... „Mihail” (Apoc. 12,7) apare în directă opoziție cu Balaurul, cu „Lucifer" care a cutezat să fie ca Dumnezeu în onoare și autoritate (Isaia 14,14).

Patru perechi de pasaje paralele
1. Glasul care învie morții
1 Tesaloniceni 4,16: „Însuși Domnul cu un strigăt (de luptă), cu glasul de arhanghel și cu trâmbița lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer; și întâi vor învia cei morți în Hristos.” Aici, în momentul învierii morților, Domnul apare vorbind cu glasul de arhanghel. E știut că îngerii n-au putere să învie morții, ci doar Dumnezeu. Glasul de arhanghel este glasul dătătorului vieții, care are puterea să restaureze viața.
(Expresia greacă ἐν φωνῇ ἀρχαγγέλου se traduce: „cu glas de arhanghel", adică glasul care poruncește îngerilor, sau „cu glas arhanghelesc”.)
Ioan 5,25-29: „.. vine ceasul... când cei morți vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu, și... vor învia... Vine ceasul când toți cei din morminte vor auzi glasul Lui și vor ieși afară din ele...”
Ioan descrie cu alte cuvinte același moment culminant.
Biblia spune că este un singur glas care învie morții, al Singurului care este Învierea și viața (Ioan 11,25); al Fiului – Singurul căruia Tatăl I-a dat puterea să învie pe morți (Ioan 5,21).

2. Persoana care învie morții Iuda 9: „Arhanghelul Mihail, când se împotrivea diavolului și se certa cu el pentru trupul lui Moise, n-a îndrăznit să rostească împotriva lui o judecată de ocară, ci doar a zis: ’Domnul să te mustre!’”
Versetul face referire la lupta Arhanghelului Mihail cu diavolul pentru trupul lui Moise, în momentul învierii lui Moise și luării lui la ceruri (de unde Moise va coborî împreună cu Ilie pe Muntele schimbării la față, ca să-L încurajeze pe Hristos înaintea răstignirii – Matei 17,3).
1 Tesaloniceni 4,16,: „Însuși Domnul cu un strigăt (κελεύσμα = strigăt de luptă, ordin militar), cu glas de Arhanghel și cu trâmbița lui Dumnezeu, va coborî din cer; și... vor învia cei morți în Hristos.” În ambele texte, este aceeași Persoană care învie morții. Sunt singurele locuri biblice în care apare titlul de Arhanghel.

3. Eroul aceluiași eveniment.
Ioan 5,28.29: „... toți cei din morminte vor auzi glasul Fiului și vor ieși afară din ele. Cei ce au făcut binele, vor învia pentru viață, iar cei ce au făcut răul, vor învia pentru judecată.”
Daniel 12, 1-2: „În vremea aceea se va scula marele voievod Mihail, ocrotitorul copiilor poporului tău... Mulți din cei ce dorm în țărâna pământului se vor scula: unii pentru viața veșnică, și alții pentru ocară și rușine veșnică.”
În ambele pasaje ni se descrie aceeași scenă a învierii. În ambele este un singur Erou, Același care declanșează evenimentul!
Celebrul comentator biblic din secolele 18-19, Matthew Henry, scria: „Mihail înseamnă ’Cine este ca Dumnezeu’. Numele acesta, împreună cu cel de ’Marele Voievod (Prinț)’, se referă la Mântuitorul divin. Hristos este singurul care stă în favoarea copiilor poporului nostru, prin jertfa pe care a adus-o și care-i conferă dreptul să fie Ocrotitorul lor...”

4. O identificare-cheie
Isaia 9,6: „Căci un Copil (Mesia) ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat, și domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: ’Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părinte al veșniciilor, Domn al păcii’.”
Termenul românesc „Domn” este folosit de traducător pentru cuvântul ebraic „Sar”. Daniel 12,1: „În vremea aceea Se va scula Marele Voievod Mihail...” Termenul românesc „Voievod” este folosit pentru traducerea aceluiași cuvânt ebraic, și anume tot „Sar”. Dacă lui Mesia (Hristos) I se atribuie pe drept titlul de „Domn” (Sar), pe cine să înfățișeze „Mihail”, căruia I se atribuie exact același titlu de stăpân?

Teofania lui Iosua
Biblia relatează cum Iosua se întâlnește cu un personaj misterios (Iosua 5,14.15), care se identifică drept „Căpetenia oștirii Domnului” și îi cere lui Iosua să-și scoată încălțămintea înaintea Sa, exact cum îi ceruse Dumnezeu lui Moise, când cu rugul (Exod 3,5.6).
Această „Căpetenie” nu este un înger, căci Biblia arată clar că îngerilor NU trebuie să li se aducă închinare (Apocalipsa 19,10; 22,8.9), ci numai lui Dumnezeu.
Termenul ebraic pentru cuvântul tradus aici prin „Căpetenie” este același „Sar” care cere să I se dea închinare ca lui Dumnezeu!

Opțiunea identificării lui Mihail cu Mesia / Christos[modificare | modificare sursă]

Iustin Martirul (Dial. c. Trypho, 62), Origen, Cyprian, Eusebius, Theodoret, etc., au identificat pe Căpetenia Oștirii Domnului din Iosua 5, fie cu „Îngerul/Solul Domnului", (Ex 3), care este Christos Dumnezeu, fie cu Arhanghelul Mihail din Daniel 10 și 12. (cf. Philip Schaff, Oration in Praise of Constantine by Eusebius Pamphilius [NPNF 2-01], Christian Literature Publishing Co., New York, 1890: 101 fn 40). Mihail Arhanghelul a fost identificat cu „Îngerul (Solul) Domnului" (pe temeiul descrierilor din capitolele: Geneza 16; 21; 22; 31; Exodul 3; 14; Numeri 22; Judecători 2; 5; 6; 13; 1 Samuel 29; 2 Samuel 14; 19; 24; 1 Împărați 19; 2 Împărați 1; 19; 1 Cronici 21; Isaia 37; Zaharia 3). De asemenea, a fost identificat și cu „Îngerul (Solul) Feței (Prezenței) Domnului" (Isaia 63), cu Solul Legământului (Maleahi 3). Întrucât acest personaj ceresc este descris în teofaniile biblice ca fiind un trimis al lui Dumnezeu, dar în același timp poartă numele lui Dumnezeu, precum și atribute divine și dreptul de a fi adorat, s-a impus concluzia că nu poate fi altul decât Christosul, preexistent și apoi întrupat și glorificat.

Exegeza rabinică (sec. II î.Hr. - XII d.Hr.): a identificat pe Michael cu Mesia.
Hippolit de Roma (sec. III): identifică pe Mesia (Dan.9) cu Mihail (din Daniel 10).
Jean Calvin, (1509-1564): considera că Sfântul care răspunde lui Daniel în cap. 8 este Mihail - Hristos.
Robert Reid, pastor reformat din Pennsylvania (1781-1844): identifică pe Michael cu Fiul lui Dumnezeu (The Seven Last Plagues, Maclean, Pittsburg, 1828: xiv, 67-72).
Henry Jones, congregaționalist american (1804-1880): susține că „Michael, Arhanghelul, este Christos” (Compend of Parallel..., Percy & Reed, New York, 1842: 10-11, 14-16)
Carl Fr. Keil, comentator proeminent (1975): susține că Mihail nu este un „înger” sau „prinț” oarecare, ci o manifestare a lui Iahweh, Logosul.

Matthew Henry, în Comentariul la Daniel 10 afirmă (de tradus): "Here is Michael our prince, the great protector of the church, and the patron of its just but injured cause: The first of the chief princes, v. 13. Some understand it of a created angel, but an archangel of the highest order, 1 Th. 4:16; Jude 9. Others think that Michael the archangel is no other than Christ himself, the angel of the covenant, and the Lord of the angels, he whom Daniel saw in vision, v. 5. He came to help me (v. 13); and there is none but he that holds with me in these things, v. 21. Christ is the church’s prince; angels are not, Heb. 2:5. He presides in the affairs of the church and effectually provides for its good. He is said to hold with the angels, for it is he that makes them serviceable to the heirs of salvation; and, if he were not on the church’s side, its case were bad. But, says David, and so says the church, The Lord takes my part with those that help me, Ps. 118:7. The Lord is with those that uphold my soul, Ps. 54:4." (Comentariul biblic complet al lui Matthew Henry, online http://www.biblestudytools.com/commentaries/matthew-henry-complete/daniel/10.html)

Puține confesiuni și-au însușit această identificare nepopulară. Unul din motive este acela că statutul de „înger" ar sugera, mai degrabă, o creatură, ceea ce unele confesiuni antitrinitare chiar afirmă (e.g. Martorii lui Iehova). Dar nu orice teologie care afirmă identitatea lui Mihail cu Christos îl consideră pe Christos un înger. În limbile biblice, termenii care au fost traduși cu „înger", nu se referă la natura ființei, ci la rol / funcție / misiune (מלאך mal'akh = sol, trimis, delegat, ambasador, reprezentant; ἄγγελος ánghelos = sol, vestitor, etc.). De aceea, milioane de creștini (în special Adventiștii de Ziua a Șaptea) acceptă această identificare a lui Mihail cu Christos, păstrând în același timp credința în dumnezeirea deplină a Mântuitorului.

Există însă și obiecții aduse acestei opinii teologice.

Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil[modificare | modificare sursă]

Sfântul Arhanghel Mihail, icoană[7] de Simon Ușakov[8], secolul al XVII-lea

8 noiembrie este sărbătoarea Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil, în jurul cărora Biserica adună și serbează toată obștea, tot "soborul" Sfinților Îngeri laolaltă. Ca sărbătoare a îngerilor, ziua de 8 noiembrie a început a se serba în Biserică de prin veacul al cincilea și ea s-a răspândit repede în tot Răsăritul creștin.

Arhanghelul Mihail (icoană pe lemn, Nechita Zugrav, 1758)

Despre îngeri, Biserica învață că ei sunt "duhuri slujitoare" (Evrei, 1, 14), adică ființe fără de trupuri, slugi credincioase lui Dumnezeu și totodată prieteni și ocrotitori ai noștri, puși de Dumnezeu, pe drumul anevoios de la leagăn, la patria nostră cerească, la "Cerul nou și pământul nou" ce vor să fie. Așadar, dacă îngerii se arată sub forme văzute, nu-i asta firea lor cea adevărată, forma văzută este un chip de împrumut, ei sunt "lumea nevăzută", "cerul".

După descoperirile Sfintei Scripturi și după mărturisirile Sfinților, îngerii iubesc pe Dumnezeu, Îl preamăreasc și împlinesc voia Lui în conducerea lumilor împărațiilor, a popoarele, a oamenilor. Ca slujitori, îngerii sunt uneori împlinitori ai pedepselor lui Dumnezeu, cum a fost focul peste Sodoma sau pedepsele peste Egipt. Dar, în mod statornic, îngerii slujesc la apărarea și călăuzirea oamenilor. Ei duc rugăciunile noastre la Dumnezeu, ei ocrotesc pe cei drepți: pe Lot, de foc, pe Ilie de Ahab, pe cei trei tineri în cuptorul din Babilon, pe Apostolul Petru de Irod. Ei vestesc faptele mari ale mântuirii: Nașterea Domnului, suferința din Ghetsimani, Învierea Domnului, a doua Lui venire. Îngerii păzitori sfătuiesc de bine pe oameni prin glasul conștiinței: tot ce este în noi bun, curat, luminat, orice gând frumos, orice mișcare bună a inimii, rugăciunea, pocăința, faptele bune, toate acestea se nasc în noi și se înfăptuiesc din îndemnul îngerului păzitor.

La început, toți îngerii au fost făcuți de Dumnezeu buni, strălucind de frumuseți, de înțelepciune și de tot felul de daruri. Dar, Stăpânul Cerului și al pământului i-a supus unei încercări prin care îngerii, cu voie liberă, să-și dovedească ascultarea. Încercarea aceasta s-a petrecut înainte de facerea lumii. Și, în această încercare, o parte din îngeri, în frunte cu Lucifer, cel mai frumos și cel mai înzestrat dintre ei, s-a răzvrătit împotriva Ziditorului său, zicând: "Pune-voi scaunul meu deasupra norilor și voi fi asemenea cu Cel Preaînalt". Și amețit de mândrie, n-a vrut să mai asculte de Dumnezeu.

Despre căderea lui Lucifer și a îngerilor lui, Scriptura ne vorbește așa: "Și s-a făcut război în cer: Mihail și îngerii lui au pornit război cu balaurul. Și se războia și balaurul și îngerii lui și n-a izbutit el, nici nu s-a mai găsit pentru ei loc în cer. Și a fost aruncat balaurul cel mare, șarpele cel de demult, care se cheamă Satana, diavolul cel ce înșela pe toată lumea, pe pământ și îngerii lui au fost aruncați cu el" (Apoc., 12, 7-9). Și așa a căzut Lucifer din cinstea de arhangel, precum grăiește Domnul: "Am văzut pe Satana ca un fulger căzând din cer" (Luca, 10, 18). Și asemenea cu el și ceata de îngeri ce era sub dânsul, înălțându-se, au căzut și demonii, luptători împotriva mântuirii noastre s-au făcut.

Dar Arhanghelul Mihail, de-a pururi lăudatul, păzind ca o slugă credincioasă, "credința către Stăpânul său, s-a arătat adevărata căpetenie peste cetele celor fără de trupuri". Că, văzând cum a căzut vicleanul Lucifer, a lăudat cu glas pe Domnul tuturor și a zis: "Să luăm aminte, noi, care suntem făpturi, ce a pătimit Lucifer, cel care era cu noi: cel ce era lumina, acum întuneric s-a făcut. Că cine este ca Dumnezeu?" Mi-ca-El? Că, numele de Mihail asta înseamnează: "Cine este ca Dumnezeu".

Și așa s-a întocmit soborul, adică adunarea și unirea tuturor îngerilor credincioși lui Dumnezeu, iar Mihail Arhangelul a fost rânduit de Atotputernicul Dumnezeu căpetenie a îngerilor buni și mare folositor și de bine făcător al mântuirii noastre și, luând chip văzut, s-a arătat multora, atât în Legea veche cât și în Legea nouă.

Împreună cu Sfântul Arhanghel Mihail serbăm astăzi și pe preafrumosul și înveselitorul Arhanghel Gavriil, ca și acesta, luând chip văzut, multe faceri de bine a dăruit neamului omenesc, arătate în amândouă Testamentele.

Așa, în proorocia lui Daniil, Gavriil este numele îngerului tălmăcitor al vedeniei (Dan., 8, 16). Asemenea, Gavriil arată lui Daniil înțelesul celor șaptezeci de săptămâni de ani până la venirea lui Mesia Hristos (Dan., 9, 21-27). După tradiție, tot el, Gavriil, vestește lui Ioachim și Ana că din ei va să se nască Doamna, Stăpâna noastră, Maria, Născătoarea de Dumnezeu. În Legea nouă, Gavriil descoperă preotului Zaharia, nașterea lui Ioan, Botezătorul Domnului (Luca, 1, 19). Tot Gavriil anunță Fecioarei din Nazaret nașterea de la Duhul Sfânt a Domnului Hristos, Mântuitorul lumii (Luca 1, 28). Unii zic că tot Arhangelul Gavriil a fost îngerul în veșmânt alb, care, pogorându-se din cer, a răsturnat piatra de pe ușa mormântului și a șezut deasupra ei, la ceasul Învierii Domnului. Și el a fost acela care, cel dintâi, a dat Mironosițelor vestea Învierii. Și, ca să zicem mai cuprinzător, dumnezeiescul Gavriil a slujit la toată iconomia Întrupării Cuvântului lui Dumnezeu, din început și până la sfârșit. Pentru aceasta și Biserica lui Hristos a hotărât să-l prăznuiască pe el, împreună cu Arhanghelul Mihail, și să cheme darul și ajutorul amândurora, rugându-i ca, prin mijlocirea și rugăciunile lor, în veacul de acum, să aflăm izbăvire de rele, iar în cel ce va să fie, să ne învrednicim bucuriei și împărăției cerești.

Sărbători[modificare | modificare sursă]

Locuri de pelerinaj[modificare | modificare sursă]

Statuia Sfântului Arhanghel Mihail la Mont Saint-Michel

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Alban Butler, The lives of the fathers, martyrs, and other principal saints Published by B. Dornin, 1821 page 117
  2. ^ Bible gateway, Daniel 12:1”. Biblegateway.com. http://www.biblegateway.com/passage/?search=daniel%2012;&version=31. Accesat la 21 iulie 2010. 
  3. ^ http://www.jcpdes.com/stmichael.html
  4. ^ http://www.catholic.org/saints/saint.php?saint_id=308
  5. ^ Calendarul Creștin Ortodox, luna noiembrie 2013
  6. ^ Studies in Revelation by Hampton J. Keathley, 3rd, J. Hampton Keathley III 1997 ISBN 0-7375-0008-5 page 209 [1]
  7. ^ Icoana Sf. Arhanghel Mihail pictată de Simon Uşakov (în 1676) se află la Galeriile Tretiakov, din Moscova.
  8. ^ Simon (Pimen) Fiodorovici Ușakov (în limba rusă: Симон (Пимен) Фёдорович Ушаков, 16261686), a fost un artist grafic rus din secolul al XVII-lea.
  9. ^ În ținutul pintenului italian (protuberanța Peninsulei Apenine situată la nord de Golful Manfredonia) se ridică Muntele Gargano, care atinge altitudini de peste 1.000 de metri.
  10. ^ Monte Sant'Angelo este o comună italiană din provincia Foggia, în regiunea Puglia.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Biblia sau Sfînta Scriptură, Tipărită sub îndrumarea și cu purtarea de grijă a Prea Fericitului Părinte † Iustin Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, cu aprobarea Sfîntului Sinod, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1982.
  • Brigitte Groneberg: Die Götter des Zweistromlandes. Düsseldorf und Zürich 2004, S. 118–129.
  • Erich Weidinger: Die Apokryphen. Verborgene Bücher der Bibel. Augsburg, o.A., S. 311.
  • Gerhard Bellinger: Knaurs Lexikon der Mythologie. Genehmigte Lizenzausgabe. Augsburg 2000, S. 11, 38, 157, 197, 207, 327, 346, 420, 465, 485–487.
  • Heinrich Krauss: Kleines Lexikon der Engel. Von Ariel bis Zebaoth. Originalausgabe. München 2001, S. 73f., 119–121.
  • Johann Siegen: Der Erzengel Michael. Christiana Verlag, 1996, ISBN 3-7171-0609-0
  • Manfred Müller: „St. Michael – der Deutschen Schutzpatron?“ Zur Verehrung des Erzengels in Geschichte und Gegenwart. 2. Auflage. Bernhardus-Verlag, Langwaden 2005, ISBN 3-934551-89-0
  • Peter Jezler (Hrsg.): Himmel Hölle Fegefeuer. Das Jenseits im Mittelalter. Ausstellungskatalog. Zürich 1994.
  • Wilhelm Lueken: Michael. Eine Darstellung und Vergleichung der jüdischen und der morgenländisch-christlichen Tradition vom Erzengel Michael. Göttingen 1898.
  • Culte et pèlerinages à Saint-Michel en occident. Les trois monts dédiés à l'archange. Sous la direction de Pierre Bouet (et al.). = Collection de l'Ecole française de Rome, vol. 316. Rome: Ecole française de Rome, 2003, ISBN 2-7283-0670-2
  • Michael Mach: Art. Michael. In: K. van der Toorn; B. Becking; Pieter W. van der Horst (Hrsg.): Dictionary of Deities and Demons in the Bible. Leiden, Boston, Köln, 21999, 569–572.
  • Michael Wolffsohn: Michael biographisch. Wurzel und Karriere eines Namens. Aufsatz in der Zeitschrift der Akademie zur Debatte, Katholische Akademie in Bayern, 6/2007
  • Jean-Paul Brighelli, Entre ciel et mer, Le Mont Saint-Michel, Découvertes Gallimard Architecture, Paris, 1987.
  • Le Mont-Saint-Michel fête ses 1300 ans, in „Famille Chrétienne”, N° 1580 du 26 avril - 2 mai 2008

Legături externe[modificare | modificare sursă]