Costin Kirițescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Costin Kiriţescu)
Salt la: Navigare, căutare
Costin Kirițescu
Sigla academia romana.gif Membru al Academiei Române
Costin Kirițescu
Logo of the Romanian Academy of Sciences.jpg Membru al Academiei de Științe din România

Costin Kirițescu (n. 25 mai 1908, București - d. 13 decembrie 2002) a fost un economist român, membru titular (1992) al Academiei Române.

A fost membru corespondent al Academiei de Științe din România începând cu 28 mai 1938[1].

Parinții săi erau intelectuali, tatăl fiind profesorul Constantin Kirițescu, mâna dreaptă a marelui om de școală Spiru Haret. După absolvirea claselor secundare la Liceul “Matei Basarab” din Capitală, s-a inscris la Facultatea de Drept a Universității bucureștene, al cărei licențiat a devenit în 1929. Concomitent, a urmat cursurile Academiei de Înalte Studii Industriale și Comerciale, pe care le-a terminat în anul 1930. Imediat după finalizarea acestor studii, a făcut practică bancară la sediul central al Băncii Românești, precum și la două sucursale ale acesteia. În același timp, a urmat cursurile Conservatorului de Muzicã din București. Însă, se simțea atras de problemele financiare și bancare, orientându-și preocupările și eforturile în mod sistematic în acest sens. În toamna anului 1930 s-a hotărât să plece la Berlin, capitala Germaniei, unul dintre cele mai mari centre financiare ale Europei din acel timp, pentru a obține doctoratul în economie. Era greu să se descurce la Berlin fără o bursă, numai cu un mic ajutor bănesc din partea tatălui său. S-a înscris la cantina universității, unde masa de pranz costa 60 de pfenigi. Rezultatul a fost o boală de stomac și a trebuit să schimbe cantina studențească cu un restaurant unde masa de prânz costa o marcă și jumătate. Golul în pungă era prea mare pentru veniturile sale, dar n-a avut încotro. Norocul său a fost publicarea unui anunț pentru ocuparea unui post în orchestra societății producătoare de filme UFA. A reușit la concurs și aceasta i-a fost salvarea, care s-a datorat faptului că în bagaje avea și vioara. Între timp s-a înscris la cursurile de doctorat ale Universității berlineze. Concomitent, a făcut practică la Camera de Comerț Germano-Română din Berlin (1931-1934) și la una dintre cele mai însemnate bănci germane – Dresdner Bank (1932-1934). După absolvirea cursurilor de 4 ani (1930-1934) la Universitatea “Friedrich Wilhelm” din Berlin, in cadrul unei ședințe solemne i s-a înmânat diploma de doctor – în economie și filozofie - al acestei universități. Dupa acest succes, s-a intors acasa si la putina vreme a inceput razboiul. In anul 1934, fiind proaspat doctor al reputatei universitati europene, a batut cu încredere la portile Bancii Nationale a Romaniei, insa ele au rãmas ferecate, si a trebuit sa astepte doi ani ca sa se deschida. Intre timp si-a inceput cariera universitara la Facultatea de Drept, unde a parcurs toate treptele didactice (1934-1952). In anul 1936 s-a înscris la concursul pentru ocuparea unuia dintre cele opt posturi devenite vacante la Banca Nationala a Romaniei. În urma acestui examen, din 200 de candidati, a fost admis al doilea, fiind numit impiegat clasa a VIII-a. A fost surprins de aceasta numire, dar ulterior a considerat ca o institutie care are opt posturi de impiegat, trebuie sa fie foarte serioasa. A parcurs relativ repede treptele ierarhiei bancare si a devenit referent I la Serviciul de studii al Bancii, unde a lucrat pana in anul 1952, cand comunistii au epurat personalul bancii, desfacand contractele de munca a 200 de salariati. A fost învinuit atunci de deviationism de dreapta si i-a fost desfacut contractul de muncã, atat de la Banca Nationala, cat si de la catedra. Dupa cateva luni de somaj a fost angajat ca pontator, apoi ca sef al Serviciului planificare la un atelier de tamplarie, mecanica si prefabricate din soseaua Pantelimon. Aici a lucrat timp de cinci ani (1952-1957). In anul 1957 a fost chemat la Institutul de Cercetari Economice al Academiei Romane, unde a activat cu jumatate de norma pana în anul 1958. Dupa aceasta perioada, s-a întors la Ministerul Finantelor si la Banca Nationala a Romaniei, unde a fost solicitat. A lucrat ca specialist în cadrul acestor institutii din 1958 si pana la pensionare (1987). In anul 1958 a revenit in invatamant, de data aceasta la Catedra de Finante a Academiei de Studii Economice. De-a lungul timpului, in calitate de specialist al Ministerului Finantelor, a luat parte, de pilda in 1971-1972, la lucrarile de aderare a Romaniei la Fondul Monetar International si la Banca Mondiala, iar apoi, ca membru al delegatiei romane, la o serie de sesiuni anuale ale acestor institutii. A fost, de asemenea, invitat sa tina prelegeri la o serie de universitati si institute din Mannheim, Heidelberg, Dusseldorf, Viena, Linz, Washington, ca ambasador al scolii romanesti de economie. In anul 1981 a obtinut o bursa de trei luni la sediul Institutului Fondului Monetar International de la Washington. A realizat diverse studii intr-o serie de state, printre care Kenya (la Nord) si Jamaica (la Sud). Intors în Europa, a fost invitat de Institutul Dunarean-European de la Viena si de Institutul Federal pentru Colaborare Internationala de la Belgrad la manifestarile internationale organizate intre anii 1975-1988. Pentru meritele stiintifice si contributia în cercetarea economica romaneasca, a fost ales, in decembrie 1991, membru corespondent al Academiei Romane, iar in noiembrie 1992 membru titular al Academiei. In perioada 1991-1998 a ocupat functia de membru al Consiliului de administratie al Bancii Nationale a Romaniei. De-a lungul carierei sale, a indeplinit si alte functii, precum: consilier la Institutul National de Cercetari Economice, membru al Societatii Ateneului Roman, presedinte de onoare al Societatii Romane a Economistilor (SOREC), membru al Asociatiei Romane pentru Clubul de la Roma. In anul 2001, la decernarea premiilor Bancii Nationale a Romaniei, i s-a acordat “Premiul special pentru intreaga activitate”. In data de 1 decembrie 2000, de ziua nationala a României, i-a fost oferit, de catre presedintele statului roman, Ordinul National "Serviciul Credincios" în grad de Mare Cruce, pentru merite deosebite in cercetarea proceselor economice si in elaborarea strategiei de dezvoltare economica. De-a lungul timpului, a scris peste 400 de studii si articole aparute atat in publicatii romanesti, cat si straine: Geneza monedei, Inflatia, Politica de credit, Aspecte ale problemei monetare contemporane, Relatiile valutar-financiare contemporane, Moneda - mica enciclopedie, Un secol de framantari monetare, Idei contemporane in actiune, Calator prin secolul XX (Memoriile unui bancher fara bani), Lumea in care si-a croit drumul Banca Nationala a Romaniei etc. Lucrarea sa capitala este “Sistemul banesc al leului si precursorii lui”, în trei volume, aparute intre anii 1964-1971. Aceasta reprezinta o istorie a antecedentelor, a genezei si a functionarii sistemului monetar national al României pana în zilele noastre.


Opere[modificare | modificare sursă]

  • Inflația și combaterea ei, 1943
  • Geneza monedei, 1945
  • Aspecte ale problemelor monetare contemporane, 1946
  • Sistemul bănesc al leului și precursorii lui, 3 volume 1964-1971
  • Relațiile valutar-financiare internaționale, 1978
  • Moneda - mică enciclopedie, 1980
  • Un secol de frământări monetare, 1996
  • Idei contemporane în acțiune, 1996

Referințe[modificare | modificare sursă]

CV Costin Kirițescu, 2 mai 2002

Legături externe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Lista membrilor Academiei de Științe din România (ASR) (1936-1948) p.12