Constantin I. Aramă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Constantin I. Aramă
100 de ani de la naștere
Constantin I. ARAMA (1919 – 2003).jpg
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Decedat (83 de ani) Modificați la Wikidata
Ocupațieinginer Modificați la Wikidata
Activitate
Logo of the Romanian Academy.png Membru titular al Academiei Române

Constantin I. Aramă (n. 29 septembrie 1919, Iași - d. 24 martie 2003, București) a fost un inginer român, membru al Academiei Române (membru corespondent din 21 martie 1963 și membru titular din 18 decembrie 1991).

Biografie[modificare | modificare sursă]

În 1938, Constantin Aramă a fost admis la Imperial College of Science and Technology din Londra, la clasa Motoare. Datorită izbucnirii celui de-al Doilea Război Mondial a fost obligat să întrerupă studiile în Anglia și s-a transferat la Școala Politehnică din București, Facultatea de Electromecanică, unde a luat licența de inginer în anul 1942. După absolvire și până în 1945 a lucrat la Atelierele CFR Grivița și concomitent, începând cu anul 1943, a îndeplinit funcția de asistent la Catedra de motoare cu ardere internă a Institutului Politehnic București.[1]

După 1945 s-a consacrat exclusiv activității didactice. A ocupat succesiv funcțiile de șef de lucrări, conferențiar, din 1948, și profesor, din 1951. În 1956, Constantin Aramă a fost promovat șef al Catedrei de motoare cu ardere internă din Institutul Politehnic București, funcție pe care a deținut-o până în 1961.[1]

În 1948 a fost numit șeful Secției de Termotehnică din Institutul de Energetică al Academiei Române, funcție pe care a deținut-o până în 1959.[1]

Una din cele mai importante contribuții ale academicianului Constantin Aramă la dezvoltarea științei o constituie fundamentarea noii discipline cunoscută sub numele de „Terotehnică”. Primul tratat de Terotehnică a apărut sub semnătura academicianului Constantin Aramă în anul 1976.[1]

Scrieri[modificare | modificare sursă]

  • 1962: Combustibili și lubrifianți pentru motoare;
  • 1972: Cercetarea în domeniul construcțiilor de mașini;
  • 1974: Economia de combustibili pentru automobile;
  • 1975: Poluarea aerului de către motoarele cu ardere internă. Reducerea poluării și economicitate;
  • 1976: Termotehnica.

Note[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]