Constantin Cihodaru
 | Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
| Constantin Cihodaru | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1]  |
| Decedat | (87 de ani)[1] |
| Cetățenie |  România[2] |
| Ocupație | istoric |
| Limbi vorbite | limba română |
| Activitate | |
| Organizație | Universitatea Alexandru Ioan Cuza |
Modifică date / text  | |
Constantin Cihodaru (n. 21 ianuarie 1907, Coșești, Vaslui – d. 4 martie 1994, Iași) a fost un istoric român.
Biografie
[modificare | modificare sursă]Studii
[modificare | modificare sursă]Constantin Cihodaru s-a născut pe 21 ianuarie 1907 într-o familie de răzeși din satul Cosești, comuna Ivănești (Vaslui). A urmat școala primară (1914-1919) în satul natal, după care s-a înscris la Liceul Teoretic „Mihail Kogălniceanu” din Vaslui, pe care l-a absolvit în 1928. După ce a trecut examenul de bacalaureat la Liceul Național din Iași, și-a continuat studiile la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității ieșene, pe care a absolvit-o în 1931 cu „Magna cum laude”.[3]
Activitate socio-profesională
[modificare | modificare sursă]A funcționat ca profesor la liceele din Vaslui și Tecuci și ca director al Liceului Național din Iași iar în 1950 a fost chemat la Facultatea de Istorie și Filosofie a Universității „Al.I. Cuza” unde a activat până în 1973, când s-a pensionat. Doctoratul în știinte istorice l-a susținut cu teza Primele formațiuni politice feudale românești în regiunea carpato-danubiană (1949).
Între 1965–1972, a deținut funcția de decan al Facultății de Istorie și Filosofie, iar în perioada 1967–1973, și pe cea de șef al Catedrei de Istorie a României. Ca profesor, a onorat disciplinele "Istoria medievală a românilor", "Istoria Bizanțului", "Introducere în istorie și științele auxiliare" și "Limba și paleografia slavonă".
Concomitent cu activitatea didactică, Constantin Cihodaru a îndeplinit și funcția de șef al Sectorului de istorie medie din cadrul Institutului de istorie și arheologie „A.D. Xenopol” din Iași (1952–1973). Paralel cu munca la catedră, Constantin Cihodaru s-a dovedit a fi un cercetător deosebit de prolific. A fost editor al izvoarelor medievale moldovenești și a colaborat la redactarea unor lucrări precum Tratatul de istorie a României, vol II, la Istoria medie a Romaniei, vol I, la alcătuirea celor două volume privind Istoria Universității din Iași (1960) sau a volumului I din Istoria orașului Iași (1980). De remarcat că cele peste 80 de lucrări științifice se circumscriu, toate, aceluiași scop, definind personalitatea unui medievist ale cărui contribuții s-au impus în istoriografia românească postbelică.[3]
Constantin Cihodaru a trecut în neființă pe 4 martie 1994 și a fost înmormântat la cimitirul „Eternitatea” din Iași.
Note
[modificare | modificare sursă]- 1 2 Bibliothèque nationale de France. „Constantin Cihodaru” (în franceză). Autoritatea BnF[*]. Wikidata Q19938912.
- ↑ Bibliothèque nationale de France. „Constantin Cihodaru” (în franceză). Autoritatea BnF[*]. Wikidata Q19938912. Accesat în .
- 1 2 Maftei, Ionel (). Personalități ieșene. VI. Iași: Opinia. p. 116.
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Ionel Maftei (1996), Personalități ieșene. VI. Iași: Opinia
