Ilie Minea

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Ilie Minea
Ilie Minea.jpg
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Turcheș⁠(d), Austro-Ungaria Modificați la Wikidata
Decedat (59 de ani) Modificați la Wikidata
Iași, România Modificați la Wikidata
CetățenieFlags of Austria-Hungary.png Austro-Ungaria
Flag of Romania.svg Regatul României Modificați la Wikidata
Ocupațieistoric Modificați la Wikidata

Ilie Minea (n. , Turcheș⁠(d), Austro-Ungaria – d. , Iași, România) a fost profesor de istorie, titularul Catedrei de Istoria Românilor de la Universitatea din Iași, fondator al Institutului de Istoria Românilor „A. D. Xenopol”.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

S-a născut la 15 iulie 1881 în satul Turcheș, județul Brașov. A absolvit liceul la Brașov, după care a plecat la Budapesta, cu sprijinul Societății „Transilvania”, unde s-a înscris la Facultatea de Istorie. Și-a luat licența în istorie în anul 1905, iar în 1907 și-a dat doctoratul în istorie medie și științe auxiliare. S-a specializat ulterior la Universitatea din Viena și la Institutul de Arhivistică din același oraș. A fost creatorul Institutului de Istorie „A. D. Xenopol” din Iași. Licențiat și doctor al Universității din Budapesta, ca alți ardeleni din generația sa, a fost atras de soarele Bucureștiului, unde s-a stabilit în anul 1910 și a frecventat cursurile lui D. Onciul, I. Bogdan și N. Iorga. Soarta și sorții l-au condus la Iași, devenind profesor titular la Catedra de Istoria Românilor, vacant în urma morții lui A. D. Xenopol.

În anul 1908 s-a întors în Transilvania, funcționând ca profesor secundar la Caransebeș. A colaborat la două importante publicații românești din Ardeal, Tribuna și Telegraful român. În 1910 a trecut munții în România și s-a stabilit la București, unde s-a înscris la Universitate, ca student al profesorului Dimitrie Onciul. În anul 1911 este numit de către D. Onciul, care era director al Arhivelor Statului, bibliotecar la această instituție. În timpul Primului Război Mondial Ilie Minea a urmat cursurile Școlii de Ofițeri în Rezervă, după care a participat ca voluntar la bătăliile de la Mărășești și Oituz. După război a fost profesor la Gimnaziul din Giurgiu, iar în 1922, ca urmare a morții lui Alexandru D. Xenopol, ajunge profesor în locul acestuia la Facultatea de Istorie, Catedra de istoria românilor, la Universitatea din Iași. Va ocupa această poziție până la moartea sa, survenită la 19 februarie 1943.[1]

În anul 1925 a înființat revista Cercetări istorice, pe care a tipărit-o cu mari sacrificii personale. Revista în care s-au publicat valoroase studii de istorie medie și modernă românească, a apărut până în anul 1947. În anul 1941 Ilie Minea a înființat Institutul de istoria românilor „A. D. Xenopol”, pe lângă Facultatea de Litere și Filozofie. Din anul 1964 instituția înființată de el se va numi Institutul de Istorie și Arheologie.

Opera sa a cuprins subiecte legate de istorie politică, economică, militară, culturală, socială, a instituțiilor, a relațiilor internaționale, pe lângă cercetările arheologice privind epoca medievală pe care le-a efectuat.[2]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ „Universitatea "Alexandru Ioan Cuza din Iași" – 150 de ani | Ilie Minea”. Accesat în . 
  2. ^ „MINEA Ilie – Cimitirul Eternitatea Iasi”. Accesat în . 

Legături externe[modificare | modificare sursă]