Sari la conținut

Constantin Cândea

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Constantin Cândea
Date personale
Născut15 decembrie 1887
Comuna Mărgineni, Bacău
Decedat4 martie 1971
București
ÎnmormântatCimitirul Bellu Modificați la Wikidata
Căsătorit cuMaria (Antoniade) Cândea (1889-1974)
CopiiMioara-Rodica Georgescu (Cândea) și Ioan-Radu Cândea
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Religieortodox
Ocupațiechimist
cadru didactic universitar[*] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română
limba germană
limba franceză Modificați la Wikidata
Activitate
RezidențăRomânia
DomeniuChimie
InstituțieUniversitatea Politehnica Timișoara
Alma MaterUniversitatea Tehnică din München  Modificați la Wikidata
Cunoscut pentruChimie organică și analitică
SocietățiMembru al Academiei de Științe din România din 1935
PremiiOrdinul Steaua României (Cavaler) (1924)[1]
Membru al Academiei de Științe din România

Constantin Cândea (n. 15 decembrie 1887, Mărgineni, județul Bacău – d. 4 martie 1971, București) a fost profesor universitar doctor inginer în chimie, rectorul Universității Politehnica Timișoara - fostă Școala Politehnică din Timișoara între anii 1946-1947[2].

Constantin Cândea s-a născut la 15 decembrie 1887 în comuna Mărgineni, Bacău.

Constantin Cândea și Maria (Antoniade) Cândea

A fost căsătorit din 27 septembrie 1923 cu Maria (Antoniade) Cândea (n. 2 octombrie 1889, Galați – d. 16 aprilie 1974, București), profesoară de limba franceză cu studii superioare în Franța, cea care a înființat la 10 noiembrie 1918[3] și condus ca directoare[4] Școala Normală de Fete „Regina Maria” din Ploiești, actualul Colegiu Național Pedagogic „Regina Maria”.

În anul 1907 a absolvit Liceul „Principele Ferdinand” (actualul Colegiul Național „Ferdinand I”) din Bacău, iar în 1911 a terminat Königlich Bayerische Technische Hochschule München (actualmente Technische Universität München) obținând diploma de inginer.

În anul 1920, Constantin Cândea a obținut titlul de doctor în științe chimice la Facultatea de Științe din București. Teza sa de doctorat, structurată în două părți, a avut ca subiect atât studii fundamentale de chimie organică, cât și analize privind economia resurselor energetice. Prima parte a lucrării, intitulată „Asupra constituției Diphenol-, Dithiophenol-, Di α și β-Naphtol, Dithionaphtol, Dimethylanilin-, Thionaphtenchinonelor, a α-Naphtolisatinei și a derivaților coloranți ai acestora”, a tratat structura și proprietățile unei serii de compuși fenolici și derivați ai acestora, relevanți pentru chimia coloranților. A doua parte, „Importanța petrolului pentru industria românească”, a analizat rolul strategic al petrolului în dezvoltarea economică a României din prima jumătate a secolului XX[5].

Carieră și activitate profesională

[modificare | modificare sursă]

În primul an de activitate al Școlii Politehnice din Timișoara, înființată în urma Decretului Regal Nr. 4822 din 11 noiembrie 1920 al Regelui Ferdinand, prof. dr. ing. Constantin Cândea a creat laboratorul de chimie, iar prof. dr. ing. Constantin Stăncescu a inițiat laboratorul de fizică[6].

În activitatea sa didactică, Constantin Cândea a elaborat mai multe manuale universitare. În anul 1928 a publicat Curs de chimie anorganică[7] și Curs de chimie organică[8], iar în 1929 a realizat Curs de chimie fizică și tehnologia petrolului[9] și Curs de chimie organică II, Seria aromatică[10], lucrări utilizate ca suport de studiu în cadrul Școlii Politehnice din Timișoara.

De-a lungul carierei academice, Constantin Cândea a participat constant la congresele internaționale de chimie, unde a prezentat anual lucrări privind rezultatele cercetărilor sale în domeniul chimiei organice și industriale.

O parte semnificativă dintre lucrările sale științifice și didactice se păstrează astăzi în fondurile Bibliotecii Academiei Române, unde sunt consultate ca surse de referință pentru istoria chimiei românești[11].

A fost membru corespondent al Academiei de Științe din România începând cu 21 decembrie 1935 și membru titular începând cu 20 decembrie 1936[12][13].

Între anii 1946-1947 prof. univ. dr. ing. Constantin Cândea a deținut funcția de rector al Universității Politehnica Timișoara - fostă Școala Politehnică din Timișoara[2].

Constantin Cândea a încetat din viață la 4 martie 1971 în București la vârsta de 83 de ani. Este înmormântat în Cimitirul Bellu figura 4.

În 1924, Constantin Cândea, profesor la Școala Polithnică din Timișoara, a fost decorat prin Decretul Regal nr. 2326 din 9 iulie 1924 al Regelui Ferdinand cu Ordinul Steaua României în gradul de Cavaler[1].

Constantin Cândea a publicat numeroase lucrări între care:

  1. ^ a b Monitorul oficial nr. 179 din 17 august 1924
  2. ^ a b Coleta de Sabata, Ioan Munteanu - Remember: Profesori ai Școlii Politehnice Timișorene, Timișoara: Editura Helicon, 1993, ISBN 973-9133-44-4, p. 4
  3. ^ Paul D. Popescu, „Femei prahovene de azi, de ieri și mai de demult – Maria Cândea”, Ziarul Prahova
  4. ^ „Istoricul Colegiului Național Pedagogic „Regina Maria" Municipiul Ploiești”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  5. ^ Tezele prezentate de ing. Constantin Cândea Facultății de Științe din București pentru obținerea titlului de doctor în științele chimice[1]
  6. ^ „Scurt istoric al Școlii Politehnice din Timișoara”. Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  7. ^ Curs de chimie anorganică: an I [2]
  8. ^ Curs de chimie organică: an I [3]
  9. ^ Curs de chimie, fizică și technologia petrolului: an II [4]
  10. ^ Curs de chimie organică. II, Seria aromatică [5]
  11. ^ Lucrările dr.ing. Constantin Cândea în fondurile Bibliotecii Academiei Române[6]
  12. ^ Ioan Scurtu, Corneliu Mihail Lungu - Istoria Academiei de Științe din România (1935-1948) volumul 1, București, Editura Academiei Oamenilor de Știință din România, 2013, p. 51, 133, 189
  13. ^ Vasile Cândea, Mircea Degeratu, Doru Sabin Delion - Academia de Științe din România: 1935-2015 - Album aniversar, București, Editura RAO Distribuție, 2016, ISBN: 978-606-8516-10-3, p. 103, 105
  14. ^ Elvira Botez, Academia de Științe din România. Istoricul ei. (Academia Româna. Noema. Vol. VI, 2007) p. 89
  15. ^ Ioan Scurtu, Corneliu Mihail Lungu - Istoria Academiei de Științe din România (1935-1948) volumul 1, București, Editura Academiei Oamenilor de Știință din România, 2013, p. 238, 257


Predecesor:
Marin Bănărescu
Rectorul Universității Politehnica Timișoara
19461947
Succesor:
Ilie G. Murgulescu