Kinetoterapie

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Chinetoterapie)
Jump to navigation Jump to search
Kinetoterapeut

Kinetoterapie, ortografiată și chinetoterapie, denumită și chineziterapie sau kinetologie medicală este un tip de gimnastică medicală, care înseamnă, etimologic, terapia prin mișcare. Se folosește pentru recuperare medicală și constă, pe lângă efectuarea unor exerciții, într-un ansamblu de tehnici și metode aplicate în funcție de fiecare persoană și afecțiunea pe care o prezintă.[1] Kinetoterapia face parte din medicină fizică și studiază mecanismele neuromusculare și articulare care îi asigură omului activitățile motrice normale. Are la bază mișcarea efectuată prin programe de recuperare medicală bine structurate, ce au ca scop refacerea unor funcții diminuate. [2]

Programele de kinetoterapie sunt special concepute ținând cont de constituția pacientului, vârsta, afecțiunea pe care o are, tipul de activitate pe care îl desfășoară, stadiul de evoluție a bolii, existența altor afecțiuni. În cadrul programelor fiecare pacient este abordat individual, beneficiază de supraveghere specializată din partea unui kinetoterapeut.[3]

Din punct de vedere al pașilor care se efectuează în vederea aplicării cu succes a kinetoterapiei, un specialist va folosi următoarea abordare:

  • Evaluare inițială amănunțită a pacientului
  • Elaborarea unui program de recuperare/profilaxie specific
  • Efectuarea cu regularitate a ședințelor de kinetoterapie
  • Îndrumarea pacientului să efectueze lucru individual în afara ședințelor
  • Reevaluare periodică pentru a putea monitoriza rata de progres și a ajusta constant programele de recuperare folosite.

Obiectivele tratamentului kinetoterapeutic[modificare | modificare sursă]

Principalele obiective ale tratamentului kinetoterapeutic sunt următoarele:

  • Relaxarea
  • Corectarea posturii și aliniamentului corporal
  • Creșterea mobilității articulare
  • Creșterea forței musculare
  • Creșterea rezistenței musculare
  • Creșterea coordonării, controlului și echilibrului
  • Corectarea deficitului respirator
  • Antrenamentul la efort
  • Reeducarea sensibilității

Recuperare medicală[modificare | modificare sursă]

Din punct de vedere al eficienței, kinetoterapia reprezintă un adjuvant major în promovarea unei stări optime de sănătate în rândul populației. Atunci când se vorbește despre kinetoterapie, prima referire ține în mod direct de latura de recuperare medicală având în vedere afecțiuni precum:

  • Accidente
  • Fracturi osoase
  • Entorse și luxații articulare
  • Boli degenerative precum gonartroza și coxartroza
  • Afecțiuni ale coloanei vertebrale, precum herniile de disc
  • Afecțiuni neurologice.

Kinetoprofilaxia[modificare | modificare sursă]

Cea de a doua latură care intră în aria kinetoterapiei poartă denumirea de kinetoprofilaxie și reprezintă un ansamblu de mijloace și metode prin care, în cazul persoanelor clinic sănătoase sau cu probleme de sănătate minore, se iau măsuri de prevenire a apariției unor stări patologice precum: dureri ale coloanei vertebrale, hipertensiune arterială, hipercolesterolemie, exces ponderal, Tâtulburări de postură și dinamică.

Kinetoprofilaxia, dupa Sbenghe, este aplicarea exercițiilor aerobice pe principiile științei antrenamentului medical și se aplică:

  • persoanei sănătoase pentru a-l feri de boli sau de apariția sindromului de decondiționare fizică (profilaxie de gradul I);
  • persoanei vârstnice la care decondiționarea a apărut pentru a-l feri de agravarea si organicizarea ei (profilaxie de gradele I si II);
  • peroanei bolnave (cu boli cronice) pentru a-l feri de apariția unor agravări sau complicații ale acestor boli (profilaxie de gradul III).

Cadrul legal[modificare | modificare sursă]

În perioada 29-31 octombrie 2009, la București s-a desfășurat al VII-lea Congres de Kinetoterapie, care a avut ca obiectiv legiferarea Ordinului Kinetoterapeuților.[4]

În perioada 15-18 aprilie 2010, s-a desfășurat la Moneasa al III-lea Congres Balcanic de Kinetoterapie, care a avut ca obiectiv constituirea Forumului Formatorilor in Kinetoterapie.[5]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Dumitru Moțet: Enciclopedia de kinetoterapie, Editura: Semne Artemis
  • Revista Română de Kinetoterapie, editată de catedra de Discipline teoretice, medicale și kinetoterapie a Facultății de Educație Fizică și Sport din cadrul Universității din Oradea.
  • T. Sbenghe Kinetologie profilactică, terapeutică și de recuperare , Editura Medicală, 1987

Note[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]