Charles Taylor

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Charles Taylor
Charles Taylor.jpg
Date personale
Născut (87 de ani)[1][2][3] Modificați la Wikidata
Montréal, Canada[4] Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Canada.svg Canada Modificați la Wikidata
ReligieBiserica Romano-Catolică Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitor
filozof
profesor universitar
sociolog[*]
politolog[*] Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materUniversitatea McGill
Colegiul Balliol[*]  Modificați la Wikidata
OrganizațieNorthwestern University[*]
Universitatea McGill[5]  Modificați la Wikidata
Partid politicNew Democratic Party[*]  Modificați la Wikidata
PremiiMolson Prize[*] ()
Ordinul Canadei în grad de Companion[*]
Ordinul Național al Quebecului în grad de Mare Ofițer[*] ()[4]
Hegel Prize[*] ()
Templeton Prize[*] ()[5]
Kluge Prize[*] ()
Berggruen Philosophy Prize[*] ()[6]
Kyoto Prize in Arts and Philosophy[*]
Kyoto Prize[*]
Fellow of the Royal Society of Canada[*]
Fellow of the British Academy[*]

Charles Margrave Taylor (n. 5 noiembrie 1931) este un filosof canadian. El a devenit cunoscut în special pentru analiza pe care a făcut-o culturii morale occidentale, de la Platon la gânditorii postmoderni. Taylor este asociat deseori comunitarianismului filosofic, deși nu și-a afirmat niciodată explicit adeziunea față de acest curent.

Taylor a studiat la McGill University, apoi la Balliol College, Oxford, unde a și obținut titlul de doctor în filosofie, în anul 1961.

Critica de pe poziții comunitariene a liberalismului[modificare | modificare sursă]

Alături de Michael Walzer, Michael Sandel și Alasdair MacIntyre, Taylor este unul dintre criticii liberalismului occidental, căruia îi reproșează că ignoră semnificația comunității.

Principalul punct în care Taylor se află în dezacord cu liberalismul îl constituie concepția cu privire la persoană. Taylor critică viziunea atomistă și instrumentalistă a gânditorilor liberali, care consideră că identitatea omului poate fi detașată de valorile la care aderă acesta.

In Etica autenticității, Taylor consideră că relativismul moral și toleranța, promovate de liberalism, sunt ele însele o parte a unui ideal moral, idealul autenticității[1]. Acesta a apărut, conform lui Taylor, între hotarele civilizației occidentale, datorită unor factori precum urbanizarea și migrația forței de muncă.

Concepția cu privire la relativism a lui Taylor diferă de cea a altor critici ai societății occidentale, precum Allan Bloom [2]. În timp ce aceștia consideră că relativismul este doar un paravan care maschează îngăduința față de sine, Taylor este de părere că relativismul constituie o fațetă a idealului autenticității.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Charles Taylor: Etica autenticității, editura Idea Design&Print, Cluj Napoca, 2006, pag. 18.
  2. ^ Idem, pag. 17-18.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Charles Taylor: Etica autenticității, editura Idea Design&Print, Cluj Napoca, 2006.
  • Stephen Mulhall, Adam Swift: Communitarians and Liberals: An Introduction, Blackwell, 1992.
  • Émile Perreau-Saussine, „Une spiritualité démocratique ? Alasdair MacIntyre et Charles Taylor en conversation”, Revue française de science politique, vol. 55 (2), Avril 2005, pp. 299–311
  1. ^ SNAC, accesat în  
  2. ^ Encyclopædia Britannica Online, accesat în  
  3. ^ The Canadian Encyclopedia, accesat în  
  4. ^ a b http://www.ordre-national.gouv.qc.ca/membres/membre.asp?id=1510  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  5. ^ a b https://www.nybooks.com/contributors/charles-taylor/  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  6. ^ Canadian philosopher Charles Taylor wins first-ever Berggruen Prize (în engleză), The Chronicle-Journal[*],