Charles Taylor
Charles Taylor | |
![]() | |
Date personale | |
---|---|
Născut | (91 de ani)[1][7][8][9] ![]() Montréal, provincia Québec, Canada[3][10] ![]() |
Cetățenie | ![]() ![]() |
Religie | Biserica Catolică ![]() |
Ocupație | scriitor filozof cadru didactic universitar[*] sociolog[*] politolog[*] ![]() |
Locul desfășurării activității | Montréal[11] ![]() |
Limbi vorbite | limba engleză[12] limba franceză ![]() |
Activitate | |
Alma mater | Universitatea McGill Colegiul Balliol[*] ![]() |
Organizație | Universitatea Northwestern Universitatea McGill Universitatea din Montreal[*] ![]() |
Partid politic | Noul Partid Democrat ![]() |
Premii | Molson Prize[*] ()[2] Ordinul Canadei în grad de Companion[*] Ordinul Național al Quebecului în grad de Mare Ofițer[*] ()[3] Hegel-Preis[*] () Templeton Prize[*] () Kluge Prize[*] () Berggruen Philosophy Prize[*] ()[4] Kyoto Prize in Arts and Philosophy[*] Kyoto Prize[*] Membru al Societății Regale din Canada[*] Fellow of the British Academy[*] Membru al Academiei Americane de Arte și Științe[*] Rhodes Scholarship Premiul Ratzinger ()[5] Prix Léon-Gérin[*] ()[6] |
Modifică date / text ![]() |
Charles Margrave Taylor (n. ,[1][7][8][9] Montréal, provincia Québec, Canada[3][10]) este un filosof canadian. El a devenit cunoscut în special pentru analiza pe care a făcut-o culturii morale occidentale, de la Platon la gânditorii postmoderni. Taylor este asociat deseori comunitarianismului filosofic, deși nu și-a afirmat niciodată explicit adeziunea față de acest curent.
Taylor a studiat la McGill University, apoi la Balliol College, Oxford, unde a și obținut titlul de doctor în filosofie, în anul 1961.
Critica de pe poziții comunitariene a liberalismului[modificare | modificare sursă]
Alături de Michael Walzer, Michael Sandel și Alasdair MacIntyre, Taylor este unul dintre criticii liberalismului occidental, căruia îi reproșează că ignoră semnificația comunității.
Principalul punct în care Taylor se află în dezacord cu liberalismul îl constituie concepția cu privire la persoană. Taylor critică viziunea atomistă și instrumentalistă a gânditorilor liberali, care consideră că identitatea omului poate fi detașată de valorile la care aderă acesta.
In Etica autenticității, Taylor consideră că relativismul moral și toleranța, promovate de liberalism, sunt ele însele o parte a unui ideal moral, idealul autenticității.[13] Acesta a apărut, conform lui Taylor, între hotarele civilizației occidentale, datorită unor factori precum urbanizarea și migrația forței de muncă.
Concepția cu privire la relativism a lui Taylor diferă de cea a altor critici ai societății occidentale, precum Allan Bloom.[14] În timp ce aceștia consideră că relativismul este doar un paravan care maschează îngăduința față de sine, Taylor este de părere că relativismul constituie o fațetă a idealului autenticității.
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b Charles Taylor (philosopher), SNAC, accesat în
- ^ (PDF) https://canadacouncil.ca/-/media/Files/CCA/Funding/Prizes/Laureates/molson/MolsonPrizesCumulativeList.pdf Lipsește sau este vid:
|title=
(ajutor) - ^ a b c http://www.ordre-national.gouv.qc.ca/membres/membre.asp?id=1510 Lipsește sau este vid:
|title=
(ajutor) - ^ Sidhartha Banerjee (), Canadian philosopher Charles Taylor wins first-ever Berggruen Prize (în engleză), The Chronicle-Journal[*]
- ^ http://www.fondazioneratzinger.va/content/fondazioneratzinger/es/premio/premio-ratzinger-2019.html Lipsește sau este vid:
|title=
(ajutor) - ^ https://prixduquebec.gouv.qc.ca/prix/scientifiques/leon-gerin/, accesat în Lipsește sau este vid:
|title=
(ajutor) - ^ a b Charles Taylor, Encyclopædia Britannica Online, accesat în
- ^ a b Charles Taylor, The Canadian Encyclopedia, accesat în
- ^ a b Charles Margrave Taylor, Brockhaus Enzyklopädie, accesat în
- ^ a b The Canadian Encyclopedia, accesat în
- ^ „Charles Taylor”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ Charles Taylor: Etica autenticității, editura Idea Design&Print, Cluj Napoca, 2006, pag. 18.
- ^ Charles Taylor: Etica autenticității, editura Idea Design&Print, Cluj Napoca, 2006, pag. 17-18.
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- Charles Taylor: Etica autenticității, editura Idea Design&Print, Cluj Napoca, 2006.
- Stephen Mulhall, Adam Swift: Communitarians and Liberals: An Introduction, Blackwell, 1992.
- Émile Perreau-Saussine, „Une spiritualité démocratique ? Alasdair MacIntyre et Charles Taylor en conversation”, Revue française de science politique, vol. 55 (2), Avril 2005, pp. 299–31.