Charles-Maurice de Talleyrand-Périgord

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Charles-Maurice de Talleyrand-Périgord
Talleyrand 01.jpg
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Paris, Franța Modificați la Wikidata
Decedat (84 de ani)[1][2] Modificați la Wikidata
Paris, Franța Modificați la Wikidata
Înmormântat Castelul Valençay Modificați la Wikidata
Părinți Charles-Daniel de Talleyrand-Périgord[*] Modificați la Wikidata
Frați și surori Archambaud de Talleyrand-Périgord[*] Modificați la Wikidata
Căsătorit cu Catherine Grand[*] Modificați la Wikidata
Copii Eugène Delacroix
Charles Joseph, comte de Flahaut[*] Modificați la Wikidata
Cetățenie Franța Modificați la Wikidata
Religie catolicism Modificați la Wikidata
Ocupație om politic
diplomat
cleric[*]
preot catolic[*] Modificați la Wikidata
Șef al guvernului Franței Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Succedat de Armand-Emmanuel de Vignerot du Plessis, Duc de Richelieu[*]
Ministru al afacerilor externe și dezvoltării internaționale Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Precedat de Louis Pierre Edouard, Baron Bignon[*]
Succedat de Armand-Emmanuel de Vignerot du Plessis, Duc de Richelieu[*]
Deputat al Franței Modificați la Wikidata
Ambasador Modificați la Wikidata
Pair Modificați la Wikidata

Premii Legiunea de Onoare în grad de Mare Cruce[*]
Knights of the Order of the Holy Spirit[*]
Knight in the order of Saint-Michel[*]
Ordinul Lâna de Aur în grad de cavaler[*]
Ordinul Sfântul Alexandr Nevski în grad de cavaler[*]
Ordinul Vulturului Negru[*]
Order of Saint Anna, 1st class[*]
Order of St. Alexander Nevsky[*]
Ordinul Sfântului Andrei
Alma mater Lycée Saint-Louis[*]
Semnătură
Charles Maurice de Talleyrand-Périgord signature.svg

Charles-Maurice de Talleyrand-Périgord (n. 2 februarie 1754, Paris - d. 17 mai 1838, Paris), binecunoscut ca Talleyrand, a fost un politician și diplomat francez.

Provenit dintr-o familie din înalta nobilime, s-a orientat spre cariera ecleziastică, la sugestia unchiului său, arhiepiscopul de Reims. Devine preot și apoi episcop de Autun. În timpul Revoluției franceze abandonează viața clericală și trece la o viață laică. Ocupă diferite înalte funcții de consilier, ambasador, ministru de externe, președinte al Consiliului de miniștri.

A servit sub mai multe regimuri, fiind o persoană controversată.

Note[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • E.V. Tarlé Taleyrand, ed. a II-a revăzută, Editura ESPLA - Cartea Rusă, 1960.

Legături externe[modificare | modificare sursă]