Lopată mică de infanterie
.jpg)
Lopata mică de infanterie este o cazma utilizată de către militari într-o varietate mare de scopuri. De asemenea, în prezent este folosită în mare parte și de către civili. Este un instrument modern, de obicei pliabil și confecționat din oțel, aluminiu sau alte materiale ușoare.
Istoric[modificare | modificare sursă]
Lopata mică de infanterie este cunoscută din timpul Legiunilor Romane. Iulius Cezar, precum și scriitori antici, au spus că aceasta intră în categoria instrumentelor importante de război.
De-a lungul istoriei, tactica asediului necesita săparea unor fortificații. În timpul Războaielor Napoleoniene s-au folosit cazmale și târnăcoape ca instrumente de săpat tranșee spre zidurile de fortificații pentru a permite soldaților accesul unde era necesar. De atunci hârlețul a intrat în categoria echipamentelor individuale.
În 1870, Armata americană a introdus baioneta, destinată atât ca armă cât și ca unealtă de săpat.[1][2] Aceasta a fost urmată de dezvoltarea de instrumente mici de săpat, destinate pentru o singură mână, introduse în echipamentul obligatoriu al soldaților.[3] În timp au apărut instrumente din ce în ce mai complexe menite pentru ca fiecare soldat să fie în stare să-și sape propriul tranșeu.
Epoca Modernă[modificare | modificare sursă]
Prima unealtă de săpat cu adevărat modernă fost inventată în anul 1869 de către ofițerul danez Mads Johan Buch Linneman. În 1870 instrumentul a fost patentat și furnizat Armatei Daneze. În anul următor a fost adoptat de către Armata Austriacă, iar Linnemann a deschis o fabrică în Viena pentru a spori producția. A fost introdus mai târziu în Germania, Franța, România și Rusia, deși numai Rusia a recunoscut drepturile de brevet, i s-au plătit 30.000 de ruble și comandat 60.000 de hârlețe.[4] Rușii l-au numit MPL-50 (de 50 cm lungime) și este folosit și în prezent.[5] Hârlețul poate fi folosit, de asemenea, ca topor, ciocan, vâslă, sau ca tigaie pentru gătit mâncare.[6]
Primul Război Mondial[modificare | modificare sursă]
În timpul Primului Război Mondial instrumentele de săpat au devenit extrem de importante, mai ales după introducerea tranșeelor. Au fost concepute pentru lucru individual, fiind prezente instrumentele cu mâner scurt de tip T-handles, D-handles, și alte modele. Hârlețul britanic a fost de două tipuri, cu un cap de metal și un mâner de lemn, capul constând într-o lamă de teslă/cazma și pick spike-ul, constând într-un singur cap prelungit cu un mâner din același material. Între lamă și vârf a fost introdus un inel în care se putea monta un mâner de lemn și putând fi folosit după aceea drept târnăcop. În afară de aceste întrebuințări, se putea folosi la săpat latrine și morminte.
În timpul Primului Război Mondial hârlețele de luptă au fost, de asemenea, folosite drept arme albe. În timp ce puștile erau folosite pentru prea mult timp iar utilizarea lor nu mai era eficientă, hârlețele erau un ajutor în plus.[7] Din 1915, soldații ambelor tabere ascuțeau în mod obișnuit lamele pentru a le folosi, la nevoie, ca arme de rezervă.[8]
Al Doilea Război Mondial[modificare | modificare sursă]
În anul 1938 a apărut lopata germană de tip „Klappspaten” cu lamă pliabilă, fiind precursor al tuturor uneltelor moderne de acest fel, apărând inclusiv în 1943 o copie americană a acesteia.[9]
La varianta britanică din anul 1937 i s-a adăugat o baionetă în locul mânerului uneltei, montându-se unealta pe arma Lee-Enfield putea fi folosită la urmă drept instrument de localizare a minelor antipersonal.[10]
Cât timp instrumentul era ascuțit, era suficient de puternic pentru a trece prin țesutul uman. În timpul celui De-Al Doilea Război Mondial hârlețele de luptă au fost folosite de către germani și forțele Sovietice, în special în timpul Bătăliei de la Stalingrad.
Modele contemporane[modificare | modificare sursă]
În Armata Statelor Unite cazmaua pliabilă a evoluat de la lama cu mâner drept, la un design de tri-pliere cu mâner în forma literei „D”. Alte variante pliante, de asemenea, au fost produse ulterior. Cele mai recente hârlețe cu mâner din plastic sunt cu 30% mai ușoare decât cele din oțel: 1,5 pounzi (0,68 kg) în loc de 2,25 pounzi (1,02 kg).
Unitățile Sovietice Spețnaz folosesc în prezent hârlețele „saperka” și drept armă albă; prin natura misiunilor, întrebuințări ale lor pentru săpat sunt destul de rare.[11]
Uz civil[modificare | modificare sursă]
În prezent, după lopețile de infanterie s-au inspirat unele companii în producerea unor lopeți pentru camping sau grădinărit.
Vezi și[modificare | modificare sursă]
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ Ripley, George, and Dana, Charles A., The American Cyclopaedia: A Popular Dictionary of General Knowledge (Vol. II), New York: D. Appleton & Co. (1873), p. 409
- ^ Board of Officers Assembled at St. Louis, Missouri, Schofield, J.M. (Maj. Gen.) President, Bayonets: Resume of the Proceedings of the Board, 10 iunie 1870, Ordnance Memoranda, Issue 11, United States Army Ordnance Dept., Washington, D.C.: U.S. Government Printing Office (1870), p. 16
- ^ McChristian, Douglas C., Uniforms, Arms, and Equipment: Weapons and Accouterments, University of Oklahoma Press, ISBN: 0-8061-3790-8, ISBN: 978-0-8061-3790-2 (2007), pp. 128-142
- ^ Nieuwenhuis, Peder (1887–1905) "Johan Linnemann", in C.F. Bricka (ed.) Dansk Biografisk Lexikon, Copenhagen: Gyldendal.
- ^ Veremeyev, Yu. Шанцевый инструмент. army.armor.kiev.ua
- ^ Советская саперная лопата. militarka.com.ua. 8 July 2014
- ^ Beith, Ian H. (Capt.), Modern Battle Tactics: Address Delivered 9 aprilie 1917, National Service (June 1917), pp. 325, 328
- ^ Ian Drury (). German Stormtrooper 1914–18. Osprey Publishing. p. 61. ISBN 978-1-85532-372-8.
- ^ Deutsche Soldaten: Uniforms, Equipment and Personal Effects of the German 1935-45. by Agustin Saiz. Casemate Publishers. 2008. page 146
- ^ Storey, WE 1937 Web Service Publications 2006
- ^ „чпеообс мйфетбфхтб -[ йУУМЕДПЧБОЙС ]- Suvorov V. Spetsnaz. The Story Behind the Soviet SAS”. Militera.lib.ru. Accesat în .