Cartuș (design)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Cartuș pe o casă neobarocă din București

Un cartuș (pluraluri cartușe sau cartușuri) este un design oval sau alungit cu o suprafață convexă, cu ornamente care derivă de la frunza de acantă. Una dintre utilitățile cartușelor e scrierea unui text scurt sau a unei inițiale în ele.

Încă de la începutul secolului al XVI-lea, cartușul este un ornament, termenul derivând inițial de la italienescul „cartoccia”. Cartușele au apărut în timpul Renașterii la începutul secolelor XV-XVI. În epoca barocă și în cea rococo, cartușele dobândesc forme mai complexe, cele rococo fiind asimetrice. Cartușele pot fi găsite ulterior în arhitectura eclectică, neoclasică și uneori Art Nouveau, fiind larg răspândite în arhitectura secolului al XIX-lea și în cea din Belle Époque.

Cuvântul francez „cartouche” se referă la ancadramentul ornamental al unei tăblițe pentru inscripții, la unui scut, blazon, etc., mai ales în cazul în care ancadramentul e format din bezni rulate, volute sau alte ornamente întotocheate. În limba franceză, denumirea de „cartouche” vine de la italienescul „cartocci”, care înseamnă sul de carton. La alte părți de ornamente rulate se adaugă, frunze de acantă, palemte, festoane, panglici care flutură, mascaroane de putti, și alte elemente de tipul emblemelor. Cartușul a apărul în timpul Renașterii și a fost foarte des folosit mai târziu. Acest tip de ramă nu a fost folosit cu scopul de a înrăma efectiv ceva, ci doar pur decorativ, astfel încât majoritatea cartușelor rămân îl interior goale.[1]

Galerie[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Franz Sales Meyer (). Ornamentica II. Editura Meridiane. p. 233 & 236. 
  2. ^ Fullerton, Mark D. (). Art & Archaeology of The Roman World (în engleză). Thames & Hudson. p. 87. ISBN 978-0-500-051931. 

Legături externe[modificare | modificare sursă]