Calea ferată forestieră Piatra Neamț–Cuejdiu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Calea ferată forestieră Piatra Neamț-Cuejdiu
Magistrala:CFR: 509
Lungime:15 km
Ecartament:ecartament îngust mm
ABZgr
spre Bacău
BHF
Piatra Neamț m
BHF
Cuejdiu m
ENDEe

Calea ferată forestieră Piatra Neamț–Cuejdiu a fost o cale ferată forestieră cu ecartament îngust ce lega localitățile Piatra Neamț și Cuejdiu, prin valea Cuejdiului. Construită în perioada interbelică, a avut scopul de asigura transportul lemnului de la exploatările forestiere locale până la fabrica de cherestea locală situată în aval, la ieșirea din zona montană.[1]

A fost desființată în prima parte a anilor 1960, datorită faptului că trasportul auto era mai profitabil.

Construcție[modificare | modificare sursă]

Între 1910 și 1925 ca urmare a contractării de către Petre Juster a exploatării unei suprafețe forestiere de 425 hectare pe valea pârâului Vaca Babei, accesul în zona de exploatare a fost realizat prin construirea unei linii în lungime de 7 km între vârful Vaca Babei și vechea fabrică de cherestea situată la ieșirea din zona montană, în aval. Intrând în proprietatea statului după 1925, linia s-a degradat complet.[1]

După anul 1945, socitatea mixtă româno-sovietică SOVROMLEMN a construit o nouă cale ferată cu scop de exploatare, proiectată pentru împingerea vagoanelor de către locomotive cu tonaj redus, specifice exploatărilor forestiere[1] (la construcție a participat un detașament de căi ferate al Armatei României).[2] Aceasta a fost finalizată la începutul anilor 1950 și unea partea superioară a satului Cuejdiu cu zona Mătieș-Bursucăria, situată pe vale în aval, la o distanță de aproximativ 10 km. Cinci ani mai târziu, calea ferată a fost extinsă cu 5 km până la fabricile din Piatra Neamț.[1]

Exploatare[modificare | modificare sursă]

Zilnic, erau transportate în perioada de funcționare a SOVROMLEMN, 15-20 de vagoane de lemn.[1]

Calea ferată a funcționat până în prima parte a anilor 1960, când datorită faptului că trasportul auto a fost considerat mai profitabil, a fost desființată și pe traseul ei a fost construit un drum forestier.[1]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d e f en Mihu-Pintilie, Alin; Natural Dam Lake Cuejdel in the Stânișoarei Mountains, Eastern Carpathians – A Linnogeographycal Study; Springer International Publishing AG; ISBN 978-3-319-77212-7; 2018; p. 126; accesat la 24 noiembrie 2018
  2. ^ Humă, Mihai Costache (Col r.) & Grigorescu, Mihai Gheorghe (Col. r. ing.); Cavalerii roții înaripate – înaintași și contemporani ai armei căi ferate și transporturi militare, Ed. a II-a; București; 2007; Paragraf: Colonel ing. Drancea Dumitru Ovidiu; accesat la 20 decembrie 2018