Vizualizare sursă pentru „București”

{{pp-semi-protejat|small=yes}}
{{Infocaseta Așezare
| nume = București
| nume_oficial = Municipiul București
| alt_nume = 
| nume_nativ = 
| porecla = „Micul Paris”
| tip_asezare = [[Capitală|Capitala]] [[România|României]]
| motto = 
| stemă = Coat of arms of Bucharest.svg
| link_stemă = Stema municipiului București
| stemă_dimensiune = 
| emblema_imagine = 
| emblema_tip = 
| emblema_dimensiune = 
| hartă = 
| dimensiune_hartă = 
| descriere_hartă = 
| hartă1 = 
| dimensiune_hartă1 = 
| descriere_hartă1 = 
| hartă_punct_imagine = 
| pushpin_map = 
| tip_subdiviziune = Țară
| nume_subdiviziune = [[România]]
| tip_subdiviziune1 = [[Regiunile de dezvoltare ale României|Regiune de dezvoltare]]
| nume_subdiviziune1 = [[Regiunea de dezvoltare București-Ilfov|București-Ilfov]]
| tip_subdiviziune2 = 
| nume_subdiviziune2 = 
| tip_resedinta = 
| resedinta = 
| componenta_tip = Subdiviziuni
| componenta_stil = coll
| componenta = 6 [[Sectoarele Bucureștiului|sectoare]]
| p1 = [[Sectorul 1]]
| p2 = [[Sectorul 2]]
| p3 = [[Sectorul 3]]
| p4 = [[Sectorul 4]]
| p5 = [[Sectorul 5]]
| p6 = [[Sectorul 6]]
| guvernare_note_subsol = 
| guvernare_tip = 
| lider_titlu1 = Prefect
| lider_nume1 = Georgiana-Alexandra Vacaru
| lider_ales1 = 
| titlu_atestare = Prima atestare documentară
| atestare = [[20 septembrie]] [[1459]]
| suprafață_note_subsol = <ref name="240area">{{cite web|url=https://insse.ro/cms/sites/default/files/field/publicatii/anuarul_statistic_al_romaniei_carte_0.pdf|title=Romanian Statistical Yearbook (2021) - 1.8 Administrative organisation of Romanian territory, on December 31, 2020 (pg.17)|publisher=[[Institutul Național de Statistică|INSSE]]|access-date=9 March 2022}}</ref><ref name="412area">{{en icon}} {{cite book |url=http://www.demographia.com/db-worldua.pdf |title=Demographia World Urban Areas (Built-Up Urban Areas or Urban Agglomerations) |publisher=Demographia |edition=13 |date=aprilie 2017 |page=97}}</ref><ref name="5600area">{{cite web |url=http://www.gandul.info/stiri/exclusiv-proiectul-zonei-metropolitane-bucuresti-ilfov-zona-se-va-intinde-pana-la-dunare-si-va-fi-condusa-de-un-guvernator-8336003 |title=EXCLUSIV: Proiectul zonei metropolitane București-Ilfov. Zona se va întinde până la DUNĂRE și va fi condusă de un GUVERNATOR |work=[[Gândul]] |author=Maria Manoliu |date=12 iunie 2011}}</ref>
| suprafață_totală_km2 = 240
| suprafață_urbană_km2 = 412
| suprafață_metropolitană_km2 = 5600
| suprafață_pamant_km2 = 
| suprafață_apa_km2 = 
| suprafață_apa_procent = 
| tip_total = Municipiu
| altitudine_note_subsol = <!--pentru referințe folosiți tagurile <ref> </ref> -->
| altitudine = 70
| altitudine_max_m = 96.3
| altitudine_min_m = 55.8
| recensământ = [[Recensământul populației din 2011 (România)|2011]]
| populație_note_subsol = 
| populație_note = 
| populație = 1883425
| densitate = 8260.6
| population_blank1 = 2.158.758 locuitori
| population_blank1_title = Urbană<ref>{{en icon}} {{cite web |url=http://appsso.eurostat.ec.europa.eu/nui/show.do?dataset=urb_cpop1&lang=en |title=Population on 1 January by age groups and sex - cities and greater cities |work=[[Eurostat]]}}</ref>
| population_blank2 = 2.419.425 locuitori
| population_blank2_title = Metropolitană<ref>{{en icon}} {{cite web |url=http://appsso.eurostat.ec.europa.eu/nui/show.do?dataset=urb_lpop1&lang=en |title=Population on 1 January by age groups and sex - functional urban areas |work=[[Eurostat]]}}</ref>
| fus_orar = [[Ora Europei de Est|EET]]
| utc_offset = +2
| fus_orar_DST = [[Ora de vară a Europei de Est|EEST]]
| utc_offset_DST = +3
| latd = 44
| latm = 26
| lats = 7
| latNS = N
| longd = 26
| longm = 6
| longs = 10
| longEV = E
| tip_cod_poștal = Cod poștal
| codpoștal = 0xxxxx
| prefix_telefonic = +40 (0)21
| camp_gol_nume = Plăcuțe de înmatriculare
| camp_gol_info = B
| website = 
| note = 
}}
'''București''' este [[capitală|capitala]] [[România|României]], [[Lista orașelor din România|cel mai populat oraș]] și cel mai important centru industrial și comercial al țării. Populația stabilă de 1.883.425 de locuitori (2011<ref name="insse_2011_nat">Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: {{Citat web|url=https://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2022/02/sR_Tab_8.xls|title=Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune|publisher=[[Institutul Național de Statistică]] din România|accessdate=2013-08-05|date=iulie 2013}}</ref>) face ca Bucureștiul să fie printre marile orașe din [[Uniunea Europeană]]. Conform unor estimări ce iau în considerare persoanele fără domiciliu în oraș, sau în tranzit, Bucureștiul adună zilnic peste trei milioane de oameni.<ref>{{cite web|url=http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/834536/Un-chin-ce-nu-se-mai-sfarseste-Bucurestiul-nu-ne-mai-incape/|title=„Un chin ce nu se mai sfârșește: Bucureștiul nu ne mai încape” Evenimentul Zilei, 06 ianuarie 2009|publisher=}}</ref> La acestea se adaugă faptul că localitățile din preajma orașului, care fac parte din [[Zona metropolitană București|Zona Metropolitană]], însumează o populație de aproximativ 430.000 de locuitori.<ref name=autogenerated1>{{cite web|url=http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/877579/Ilfovean-sau-bucurestean-Va-creste-Capitala/|title=„Ilfovean sau bucureștean? Va crește Capitala?” Evenimentul Zilei, 27 noiembrie 2009|publisher=}}</ref>

[[File:Bucuresti 8192x8192.png|thumb|București pe [[OpenStreetMap]]]]

Prima mențiune a localității apare în [[1459]], în timpul celei de-a doua domnii a lui Vlad Țepeș. În [[1862]] devine capitala [[Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești|Principatelor Unite]]. De atunci a suferit schimbări continue, devenind centrul scenei artistice, culturale și [[mass-media]] românești. Arhitectura elegantă și atmosfera sa urbană i-au adus în [[Belle Époque]] supranumele de „Micul Paris”.<ref>[http://museum.ici.ro/mbucur/english/micparis.htm Bucharest, the small Paris of the East] {{webarchive |url=https://web.archive.org/web/20060221002454/http://museum.ici.ro/mbucur/english/micparis.htm |date=21 February 2006 }}, pe site-ul Museums from Romania.</ref> Deși clădirile și cartierele din centrul istoric au fost deteriorate sau distruse de război, cutremure și chiar programul lui Nicolae Ceaușescu de sistematizare, multe au supraviețuit. După anul 2000, orașul a cunoscut un boom economic și cultural.<ref>Bucica, 2000, p.6.</ref>

Conform recensământului din 2011, {{Formatnum|1883425}} de locuitori trăiesc în limitele orașului,<ref name="Insse.ro_2023-05-18">{{Citation | url=https://insse.ro/cms/sites/default/files/field/publicatii/populatia_romaniei_pe_localitati_la_1ianuarie2016_0.pdf| title=Populația României pe localități| newspaper=Insse.ro| date=4 iulie 2013 | accessdate=4 iulie 2013}}</ref> mai puțini față de cifra înregistrată la recensământul din 2002.<ref>{{Citation | url=https://insse.ro/cms/files/pdf/ro/cap2.pdf| title=Populația României pe localități, Capitolul 2| newspaper=Insse.ro| date=4 iulie 2013 | accessdate=2023-5-18}}</ref> Prin adăugarea orașelor satelit din jurul zonei urbane, zona metropolitană a Bucureștiului propusă ar avea o populație de 2,42 milioane de locuitori.<ref name="Adevarul">{{cite news|url=http://www.adevarul.ro/locale/bucuresti/ZONA_METROPOLITANA_BUCURESTI_IN_CIFRE_Capitala_ar_castiga_peste_430-000_de_locuitori_0_498550306.html#|title=ZONA METROPOLITANĂ BUCUREȘTI ÎN CIFRE Capitala ar câștiga peste 430.000 de locuitori|accessdate=29 September 2011}}</ref> Potrivit datelor neoficiale, populația este de peste 3 milioane de locuitori.<ref>{{cite web|url=http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/834536/Un-chin-ce-nu-se-mai-sfarseste-Bucurestiul-nu-ne-mai-incape|title=Un chin ce nu se mai sfârșește! Bucurestiul nu ne mai încape, EVZ|accessdate=1 June 2009}}</ref>

Din punct de vedere economic, București este orașul cel mai prosper din România,<ref>PriceWaterhouseCoopers Global [http://www.pwcglobal.com/ro/eng/ins-sol/spec-int/Regional%20Attractiveness%20Index.pdf Regional Attractiveness Report Romania] {{webarchive|url=https://web.archive.org/web/20060313160507/http://www.pwcglobal.com/ro/eng/ins-sol/spec-int/Regional%20Attractiveness%20Index.pdf |date=13 March 2006 }}</ref> și este unul dintre principalele centre industriale și noduri de transport din Europa de Est. Orașul are facilități pentru convenții, instituții de învățământ, zone culturale, centre comerciale, și zone de agrement.

Orașul este administrat de Primăria Municipiului București, are același nivel administrativ ca și județele României și este împărțit în șase [[Sectoarele Bucureștiului|sectoare]].

== Etimologie ==
La jumătatea [[secolul al XVII-lea|secolului al XVII-lea]], călătorul oriental [[Evliya Çelebi]] nota în memoriile sale că numele reședinței de scaun a Țării Românești se trage de la acel fiu al lui Gebel-ul Himme din tribul Beni-Kureis, anume Ebu-Karis, de aici Bukris – București.<ref name="bace">{{cite web |url=http://www.evz.ro/detalii/stiri/bucuresti-al-cui-esti-946144.html?ref=newswire.ro |title=București, al cui ești? |work=[[Evenimentul zilei]] |author=Roxana Roseti |date=20 septembrie 2011}}</ref> În 1781, istoricul elvețian [[Franz Josef Sulzer]] considera că numele vine de la „bucurie, bucuros, a bucura”.<ref name="bace" /> Trei decenii mai târziu, într-o carte tipărită la [[Viena]], se consemna că denumirea se trage de la pădurile de fag ce se numesc „bukovie”.<ref name="bace" /> Istoricul [[Adrian Majuru]] amintește că în [[limba albaneză]] „bukureshti” înseamnă „frumos este”.<ref name="bace" /> Prin [[etimologie populară]] domnitorii [[fanarioți]] au tradus toponimul prin ''Hilariopolis'', ceea ce, în [[limba greacă]], înseamnă „orașul veseliei”.<ref>{{cite web |url=http://www.romanialibera.ro/cultura/aldine/orasul-bucuriei-142095.html |title=Orașul Bucuriei |work=[[România liberă]] |author=Adrian Bucurescu |date=19 decembrie 2008 |accessdate=2013-06-15 |archive-date=2013-09-27 |archive-url=https://web.archive.org/web/20130927012202/http://www.romanialibera.ro/cultura/aldine/orasul-bucuriei-142095.html |dead-url=yes }}</ref>

Istoricul român [[Nicolae Iorga]] considera că numele municipiului este legat de "moșul Bucur", de la a cărui moșie și urmași ar proveni numele de București.<ref>Nicolae, Iorga, Istoria Bucureștilor, ed. Vremea București, București, 2015, p. 9.</ref>

Cu toate acestea, majoritatea cercetătorilor au pornit, în procesul lor de documentare, de la tradiția legendarului [[Ciobanul Bucur|cioban Bucur]], chiar dacă nu o consideră viabilă. Ea rămâne însă prima variantă preluată și cea mai des întâlnită la începutul oricărei dezbateri pe această temă. Prima consemnare a legendei lui Bucur se regăsește în monografia istoricului brașovean sas [[Johann Filstich]], intitulată ''Tentamen Historiae Vallachicae'', ce face referiri la o „Metropolis in Turcica Valachia (...) Bukurestum”.<ref name="historia">{{cite web |url=https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/opinii-asupra-originii-numelui-bucurestiului |title=Opinii asupra originii numelui Bucureștiului |work=[[Historia]] |author=Andreea Tuzu}}</ref> Mai mult, acesta vorbește despre faptul că „numele acestui oraș, cum i se zice în Țara Românească, se trage de la un schit, așezat pe un muncel, în calea Dunării, ridicat de un cioban care hălăduia acolo și avea numele de Bucur, nume dat mai apoi întregului târg, care se umplu de locuitori, adică București”.<ref name="historia" /> Antroponimul de origine [[Limba albaneză|albaneză]] (''bukur'' = „frumos”)<ref>{{cite book |title=Toponimia românească |author=[[Iorgu Iordan]] |location=București |date=1963 |page=164}}</ref> a fost legat de unii istorici<ref>{{cite book |title=Bucur. Istoria fondării Bucureștilor |author=Alesandru Peliman |location=București |date=2008 |page=205}}</ref> de numele Radu (''radosti'' = „bucurie”), cu referire directă la domnitorul [[Radu cel Frumos]]. Derivarea cu sufixul „-ești” este foarte specializată, oiconimul București îi denumește strict doar pe descendenții lui Bucur, care s-au impus în comunitatea sătească.<ref>{{cite book |url=http://www.diacronia.ro/ro/indexing/details/A541/pdf |title=București. Etimologie sau geneză toponimică |author=Adrian Rezeanu |publisher=Editura Academiei |date=2011 |page=276}}</ref>

== Istorie ==
{{Articol principal|Istoria Bucureștiului}}
===Preistoria===
Din perioada [[paleolitic|paleolitică]] și cea [[neolitic|neolitică]], zona dintre râurile [[Râul Dâmbovița|Dâmbovița]] și [[Colentina (râu)|Colentina]] a fost intens locuită. Din perioada [[Cultura Gumelnița|culturii Gumelnița]] s-au găsit așezări la Glina, Jilava, Măgurele etc. La Chitila s-a descoperit o brățără de aramă, cu capete în formă de șarpe.<ref>Radu Olteanu, ''Bucureștii în date și întâmplări'', București: Editura Paideia 2002.</ref> Până în 1800 î.Hr. apar anumite dovezi ale unor comunități în zonele [[Dudești (cartier)|Dudești]], [[Lacul Tei]] și [[Bucureștii Noi (cartier)|Bucureștii Noi]] de astăzi. Săpăturile arheologice arată trecerea acestei zone printr-un proces de dezvoltare din [[Epoca Bronzului]] și până în anul 100 î.Hr., în timpul căruia zonele [[Herăstrău]], Radu Vodă, [[Lacul Tei]], [[Pantelimon]], Dealul Mihai Vodă, [[Popești-Leordeni]] și Popești-Novaci sunt populate de [[indo-europeni]] (mai precis [[Dacia|geto-daci]]). Primele locuințe de după [[retragerea aureliană]] din [[273]] d.Hr. sunt atestate în [[secolul III|secolele III]]–[[secolul XIII|XIII]], până în [[Evul Mediu]].

===Evul Mediu===
<gallery mode="packed" heights="250px">
Curtea Veche 1.jpg|[[Curtea Veche]], arhitect necunoscut, sfârșitul secolului 14 și începutul secolului 15

Vlad Tepes document.jpg|Document emis la București de [[Vlad Țepeș]] pe 20 septembrie 1459, considerat cea mai veche atestare documentată a Bucureștiului<ref>{{cite book|last1=Constantin Rezachevici, Adrian-Silvan Ionescu, Emanuel Bădescu, Cezara Mucenic, Adrian Majuru, & Radu Oltean|first1=|title=BUCUREȘTI 550 de ani de la prima atestare documentată|date=|publisher=ArCuB|isbn=978-973-0-07036-1|page=13|url=|language=ro}}</ref> 
</gallery>
Conform unei legende populare consemnate în 1728 de cronicarul brașovean [[Johann Filstich]], Bucureștiul ar fi fost fondat de un cioban pe nume Bucur, care ar fi întemeiat un [[schit]] și o mică așezare pe o colină nenumită. Conform altei variante mai probabile, București a fost întemeiat de către [[Mircea cel Bătrân]] (1386-1418) la sfârșitul [[Secolul al XIV-lea|secolului al XIV-lea]]. Mircea își avea reședința la [[Curtea de Argeș]], dar, pentru Mihail, fiul și asociatul său la domnie, construise o curte domnească la [[Târgoviște]]. În plus, într-o vreme când mărfurile aveau valoare nu după locul unde se produceau, ci după acela unde se vindeau, lângă Curtea de Dâmbovița se intersectau toate drumurile comerciale care legau Brașovul, dar și [[Moldova]], de trecerea Dunării de la [[Giurgiu]]. Însuși Mircea cel Bătrân a deschis un nou drum comercial [[polonia|polono]]-[[Lituania|lituano]]-[[Muntenia|muntean]] în 1403, odată cu privilegiul de comerț liber acordat negustorilor din [[Liov]], toată [[Polonia]] și [[Lituania]], care veneau cu mărfurile în [[Țara Românească]] sau treceau prin [[Balcani]] prin „Vadul [[Dunărea|Dunării]]” de la [[Giurgiu]], unde domnul înălțase între 1403 și 1406 cetatea insulară Giurgiu.<ref>{{cite book|last1=Constantin Rezachevici, Adrian-Silvan Ionescu, Emanuel Bădescu, Cezara Mucenic, Adrian Majuru, & Radu Oltean|first1=|title=BUCUREȘTI 550 de ani de la prima atestare documentată|date=|publisher=ArCuB|isbn=978-973-0-07036-1|page=11 & 12|url=|language=ro}}</ref>

Așezarea este atestată documentar la [[21 septembrie]] [[1459]] într-un act emis de [[Vlad Țepeș]], domn al [[Țara Românească|Țării Românești]], prin care se întărește o moșie unor boieri. Cetatea Dâmboviței, cum mai apare în primii ani orașul, avea rol strategic, urmând să supravegheze drumul ce mergea de la [[Târgșor]] la [[Giurgiu]], în ultima așezare aflându-se o garnizoană otomană. În scurt timp, Bucureștiul se afirmă, fiind ales la [[14 octombrie]] [[1465]] de către [[Radu cel Frumos]] ca reședință domnească. În anii 1558–1559, la [[Curtea Veche]] este construită Biserica Domnească, ctitorie a domnului [[Mircea Ciobanul (domnitor)|Mircea Ciobanul]], aceasta rămânând până astăzi cel mai vechi lăcaș de cult din oraș păstrat în forma sa inițială.

===Secolele 17 și 18===
<gallery mode="packed" heights="150px">

Carol Popp de Szathmari - Metropolie.jpg|Biserica [[Dealul Mitropoliei|Mitropoliei]], arhitect necunoscut, 1655-1658<ref>{{cite book|last1=Constantin Rezachevici, Adrian-Silvan Ionescu, Emanuel Bădescu, Cezara Mucenic, Adrian Majuru, & Radu Oltean|first1=|title=BUCUREȘTI 550 de ani de la prima atestare documentată|date=|publisher=ArCuB|isbn=978-973-0-07036-1|page=35|url=|language=ro}}</ref> 

Antoniu - l'Eglise Vacaresti (cropped).jpg|Biserica [[Mănăstirea Văcărești|Mănăstirii Văcărești]], arhitect necunoscut, cele două domnii ale lui [[Nicolae Mavrocordat]] (1715-1716 și 1719-1730)-demolată în 1985-1987<ref>{{cite book|last1=Florea|first1=Vasile|title=Arta Românească de la Origini până în Prezent|date=2016|publisher=Litera|isbn=978-606-33-1053-9|page=243|url=|language=}}</ref>

4, Strada Stavropoleos, Bucharest (Romania) 1.jpg|[[Biserica Stavropoleos]], arhitect necunoscut, 1724<ref>{{cite book|last1=Florea|first1=Vasile|title=Arta Românească de la Origini până în Prezent|date=2016|publisher=Litera|isbn=978-606-33-1053-9|page=244|url=|language=}}</ref>

22 Strada Spătarului, Bucharest (02).jpg|[[Casa Melik]] (Strada Spătarului nr. 22), arhitect necunoscut, 1760{{sfn|Celac|Carabela|Marcu-Lapadat|2017|p=128}}

Wallachian lady, 1780, French engraving.jpg|Doamnă valahă, ilustrator francez, 1780, gravură

Costumes de Differents Pays, 'Homme Valaque' LACMA M.83.190.148.jpg|Boier valah, de Jacques Grasset de Saint-Sauveur, {{circa}}1797, gravură

Two oriental inkpots and a dagger between them, from 18th century Bucharest.jpg|Călimări orientale și un pumnal între ele, secolul 18
</gallery>

În 1659, sub domnia lui [[Gheorghe Ghica]], Bucureștiul devine capitala [[Țara Românească|Țării Românești]], din ordin turcesc, pentru a avea o capitală în zona de câmpie și aproape de [[Dunăre]], mai ușor de controlat în comparație cu [[Târgoviște]]. Din acel moment se și trece la modernizarea acestuia. Apar primele drumuri pavate cu piatră de râu (1661), se înființează prima instituție de învățământ superior, ''Academia Domnească'' ([[1694]]) și este construit [[Palatul Mogoșoaia]] ([[Constantin Brâncoveanu]], 1702), edificiu în care astăzi se află Muzeul de Artă Feudală Brâncovenească. În 1704 ia ființă, la inițiativa spătarului [[Mihai Cantacuzino]], [[Spitalul Colțea]], care a fost avariat ulterior într-un incendiu și un cutremur și reconstruit în 1888.<ref>{{Citation | url=https://b365.ro/cgmb-a-aprobat-azi-ca-spitalul-coltea-construit-in-1888-sa-inceapa-investitiile-pentru-a-obtine-autorizatia-de-securitate-la-incendiu-in-2021-427968/| title=CGMB a aprobat azi ca Spitalul Colțea, construit în 1888, să înceapă investițiile pentru a obține autorizația de securitate la incendiu în 2021| newspaper=B365| date= 2021-08-02| accessdate=2023-5-18}}</ref>

=== Începutul secolului al XIX-lea ===

<gallery mode="packed" heights="160px">
33 Calea Șerban Vodă, Bucharest (01).jpg|[[Casă de târgoveț, birouri ale Institutului Național al Patrimoniului|Casa Voina]] ([[Calea Șerban Vodă]] nr. 33), arhitect necunoscut, începutul secolului 19

Szathmari - Universitatea (cropped).jpg|[[Muzeul Municipiului București]] (aka Palatul Suțu, [[Bulevardul Ion C. Brătianu, București|Bulevardul Ion C. Brătianu]] nr. 2), așa cum arăta inițial, de [[Conrad Schwink]] și [[Johann Veit]], 1833–1835{{sfn|Celac|Carabela|Marcu-Lapadat|2017|p=42}}
</gallery>

O construcție de la începutul [[Secolul al XIX-lea|secolului al XIX-lea]] este [[Hanul lui Manuc]], cu galerii deschise spre curtea interioară. Un alt han, construit în anii 1830 ca un han-stradă, este [[Hanul cu Tei]], cu prăvălii de o parte și de alta, pivnițe adânci și porți care erau încuiate seara pentru paza mărfurilor și a călătorilor. Înafară de străzile dominate de prăvălii ale negustorilor și hanuri, erau și casele de târgoveț, care reluau planul casei rurale, dar așezate cu o latură la stradă și cu intrarea în curte. Din 1834 începe oficializarea numirii străzilor, numele fiind cele care aparțineau memoriei locului sau unele noi. Mai tâziu, unele străzi au primif anumite nume care să omagieze trupele române care au câștigat independența României în [[Războiul de Independență al României|Războiul de Independență]] (1877-1878). Astfel, Podul Mogoșoaiei a devenit [[Calea Victoriei]], Strada Germană - [[Strada Smârdan]], Podul de Pământ - [[Calea Plevnei]], Podul Caliței/Podul Calicilor - [[Calea Rahovei]], Calea Vergului - [[Calea Călărașilor]]. Înnoirea și schimbarea urbanistică, architecturală și culturală a Bucureștiului spre modelul occidental a fost observată și de călătorii străini. În 1828, ofițerul Fredrik Nyberg a scris „lângă o casă frumoasă clădită în stil european, se ridică o locuință asiatică”.<ref>{{cite book|last1=Constantin Rezachevici, Adrian-Silvan Ionescu, Emanuel Bădescu, Cezara Mucenic, Adrian Majuru, & Radu Oltean|first1=|title=BUCUREȘTI 550 de ani de la prima atestare documentată|date=|publisher=ArCuB|isbn=978-973-0-07036-1|page=100, 101, 104|url=|language=ro}}</ref>

=== Domniile lui [[Alexandru Ioan Cuza]] și [[Carol I]]===
<gallery mode="packed" heights="160px">

The University Building of Bucharest, circa 1869, photo by Franz Duschek.jpg|Corpul vechi al [[Universitatea din București|Universității]], proiectat de [[Alexandru Orăscu]] și decorat cu sculpturi de [[Karl Storck]], 1857-1864, bombardat în aprilie și mai 1944 în timpul celui de al Doilea Război Mondial și parțial distrus, parțial reconstruit la sfârșitul anilor 1960<ref>{{cite book|last1=Oltean|first1=Radu|title=București 550 de ani de la prima atestare documentată 1459-2009|date=2009|publisher=ArCuB|isbn=978-973-0-07036-1|page=113|url=|language=ro}}</ref>

Casa Universitarilor 1.jpg|Casa Cezar Librecht (aka Casa Univeritarilor, Strada Dionisie Lupu nr. 46), de Luigi Lipizer, 1860–1865<ref name="Luigi Lipizer">{{cite web |url=http://arhivadearhitectura.ro/arhitecti/luigi-lipizer/|title=Luigi Lipizer|access-date=7 mai 2022}}</ref>

File:Ateneo Rumano, Bucarest, Rumanía, 2016-05-29, DD 73.jpg|[[Ateneul Român]] de pe [[Calea Victoriei]], de [[Albert Galleron]], 1888{{sfn|Celac|Carabela|Marcu-Lapadat|2017|p=65}}

52 Strada General Henri Mathias Berthelot, Bucharest (06).jpg|[[Arabesc]] pe Strada General H.M. Berthelot nr. 52, decorat cu spirale vegetale (aka [[rinceau]]xuri) și un [[cartuș (design)|cartuș]] în care e scris anul construirii casei: 1890

Palacio CEC, Bucarest, Rumanía, 2016-05-29, DD 91-93 HDR.jpg|[[Palatul CEC]] de pe Calea Victoriei, de Paul Gottereau (proiectul) și [[Ion Socolescu]] (construirea), 1897-1900{{sfn|Celac|Carabela|Marcu-Lapadat|2017|p=51}}

Manhole cover near the intersetion of Bulevardul Hristo Botev and Bulevardul Corneliu Coposu in Bucharest.jpg|Capac de canalizare de dinainte de [[Ortografia limbii române#Norma din 1904|revizuirea ortografiei din 1904]] pe un trotuar al [[Bulevardul Hristo Botev|Bulevardului Hristo Botev]], aproape de intersecția cu Strada Radu Calomfirescu

15 Strada Arthur Verona, Bucharest (06).jpg|Interior decorat cu [[stuc|stucaturi]], în Strada Arthur Verona nr. 15, arhitect necunoscut, {{circa}}1910

14 Strada Vasile Conta, Bucharest (02).jpg|Strada Vasile Conta nr. 14, arhitect necunoscut, {{circa}}1910

3 Strada Cristofor Columb, Bucharest (01).jpg|Casa Dimitrie Manole (Strada Cristofor Columb nr. 3), de [[Edmond van Saanen Algi]], 1915

Early 20th century interior of the house of painter Eugen Voinescu (1844-1909) in Bucharest.jpg|Interior de la începutul secolului 20 al casei pictorului [[Eugen Voinescu]] (1844-1909) din București

Meissen and Capo di Monte porcelain boxes and candies next to them, from Belle Époque Bucharest.jpg|Cutii [[neorococo]] de porțelan de [[Porțelan de Meissen|Meissen]] și [[Porțelan de Capodimonte|Capodimonte]], alături de bomboane de epocă, dintr-o casă a Bucureștiului epocii lui [[Carol I al României|Carol I]]

Armchair, European workshop, second half of the 19th century.jpg|Fotoliu, atelier european, a doua jumătate a secolului 19, dintr-o casă a Bucureștiului epocii lui Carol I
</gallery>

A doua jumătate a secolului al XIX-lea a fost o perioadă în care Bucureștiul s-a schimbat foarte mult. Acest lucru se datora și faptului că Bucureștiul devenise capitala României. La mijlocul secolului apar și primele parcuri publice, opera peisagistului german [[Wilhelm Mayer]], fost director al grădinilor imperiale ale Austriei. Primul a fost [[Parcul Kiseleff]], organizat de-a lungul șoselei cu același nume, drum sistematizat în 1831. A urmat în anii 1840 [[Parcul Cișmigiu]]. După 1852, când a fost inaugurată, Grădina Cișmigiu devine „locul vesel de adunare a tuturor plimbătorilor, punctul de unire a iubitorilor de viață”. Pe plan urbanistic, începe realizarea celor două axe esențiale est-vest și nord-sud. Inițiativa Primăriei București a fost realizată de Serviciul Tehnic cu contribuția arhitecților perioadei, și cu cea a urbaniștilor în secolul XX. Gândirea lor, care prelua modelul realizat de [[baronul Haussmann]] în Paris, a dus în perioada 1865-1890 la tăierea pe direcția vest-est a Bulevardelor Regina Elisabeta → [[Bulevardul Regele Carol I|Carol I]] → Pache Protopopescu și Ferdinand I, iar din 1890 până în 1945, pe direcția nord-sud a Bulevardelor Lascăr Catargiu → Gheorghe Magheru → I.C. Brătianu → (mai târziu) Dimitrie Cantemir.<ref>{{cite book|last1=Constantin Rezachevici, Adrian-Silvan Ionescu, Emanuel Bădescu, Cezara Mucenic, Adrian Majuru, & Radu Oltean|first1=|title=BUCUREȘTI 550 de ani de la prima atestare documentată|date=|publisher=ArCuB|isbn=978-973-0-07036-1|page=105, 110 & 111|url=|language=ro}}</ref> 

O altă sistematizare de la sfârșitul secolului al XIX-lea este cea a Dâmboviței, al cărei curs ducea înainte la inundații periodice. Lucrările de regularizare a traseului și de adâncire a albiei, dintre anii 1880-1882, au dus la multe modificări urbanistice și arhitecturale în centrul istoric al Bucureștiului. Astfel, Bucureștiul a mai primit două artere care îl străbăteau de la vest la est, tratate ca bulevarde: Splaiul Independenței (spre vest) și Splaiul Unirii (spre est). La puțin timp după aceea, au fost construite [[Palatul de Justiție din București|Palatul de Justiție]] (1890-1895) de [[Albert Bellu]], și [[Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare în Domeniul Patologiei și Științelor Biomedicale "Victor Babeș"|Institutul de Bacterilogie]] (1903) de [[Louis Blanc (arhitect)|Louis Blanc]].<ref>{{cite book|last1=Constantin Rezachevici, Adrian-Silvan Ionescu, Emanuel Bădescu, Cezara Mucenic, Adrian Majuru, & Radu Oltean|first1=|title=BUCUREȘTI 550 de ani de la prima atestare documentată|date=|publisher=ArCuB|isbn=978-973-0-07036-1|page=111|url=|language=ro}}</ref> 

Specific acestei perioade și începutului secolului XX este stilul [[Istoria arhitecturii#Eclectismul clasicist|eclectic]] (care combină elemente luate din [[arhitectura renascentistă]], [[arhitectura barocă|barocă]], [[rococo]] și [[arhitectura neoclasică|neoclasică]]). Arhitecți români cu studii în străinătate, în mare parte la școala pariziană, dau Bucureștiului prin construcțiile și proiectele lor un aspect întâlnit în celelalte capitale europene. Clădirea specifică perioadei e casa care are două sau trei ferestre la stradă, intrarea în grădină, și ornamente eclectice pe fațadă și stucaturi în interior. Pe lângă cei români, în București vin și arhitecți străini, în mare parte francezi și austrieci.<ref>{{cite book|last1=Constantin Rezachevici, Adrian-Silvan Ionescu, Emanuel Bădescu, Cezara Mucenic, Adrian Majuru, & Radu Oltean|first1=|title=BUCUREȘTI 550 de ani de la prima atestare documentată|date=|publisher=ArCuB|isbn=978-973-0-07036-1|page=111|url=|language=ro}}</ref>

Fiind capitala [[Regatul României|Regatului României]], sunt construite sedii pentru noile instituții. Debutul a fost construirea [[Palatul BNR|Palatului Băncii Naționale]] (1884-1885), ridicat după proiectul în stil eclectic al arhitecților francezi {{Ill-wd|Q3184714}} și [[Paul Louis Albert Galeron]] pe Strada Lipscani, pe locul marelui Han Șerban Vodă. Alte sedii sau instituții importante construite la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX includ [[Ateneul Român]] (1886-1888) de Paul Louis Albert Galeron, [[Palatul CEC]] (1897-1900) de [[Paul Gottereau]], [[Biblioteca Centrală Universitară din București|Biblioteca Centrală Universitară]] (1891-1895) de Paul Gottereau, [[Palatul Cercului Militar Național|Cercul Militar]] (1911) de [[Dimitrie Maimarolu]], [[Victor Ștefănescu]] și [[Ernest Doneaud]], [[Palatul Bragadiru]] (1894-1895) de Anton Shuckerl, Palatul Poștelor/[[Muzeul Național de Istorie a României]] (circa 1900) de [[Alexandru Săvulescu (arhitect)|Alexandru Săvulescu]], [[Palatul Bursei]] (1906-1912) de [[Ștefan Burcuș]], [[Palatul Societății de Asigurări „Generala” din București|Palatul Societății de Asigurări „Generala”]] (1906) de Oscar Maugsch, [[Palatul Facultății de Medicină din București|Palatul Facultății de Medicină „Carol Davila”]] (1902-1903) de Louis Blanc, și [[Palatul Ministerului Agriculturii]] (1895) de Louis Blanc. În ciuda acestor clădiri impozante și monumentale, nu trebuie uitate și miile de case, unele mai mari, altele mai mici.<ref>{{cite book|last1=Constantin Rezachevici, Adrian-Silvan Ionescu, Emanuel Bădescu, Cezara Mucenic, Adrian Majuru, & Radu Oltean|first1=|title=BUCUREȘTI 550 de ani de la prima atestare documentată|date=|publisher=ArCuB|isbn=978-973-0-07036-1|page=113 & 114|url=|language=ro}}</ref>

===Perioada interbelică===
<gallery mode="packed" heights="150px">

56, Bulevardul Dacia, Bucharest (Romania).jpg|Casa C.N. Câmpeanu/Alfred E. Gheorghiu (Bulevardul Dacia nr. 56), de [[Constantin Nănescu]], {{circa}}1923,<ref>{{cite book|last1=Woinaroski|first1=Cristina|title=Istorie urbană, Lotizarea și Parcul Ioanid din București în context european|date=2013|publisher=SIMETRIA|isbn=978-973-1872-30-8|page=210|url=|language=ro}}</ref> un exemplu de [[arhitectura neoromânească|arhitectură neoromânească]] interbelică

12 Strada General Eremia Grigorescu, Bucharest (01).jpg|Casa Emanoil Tătărăscu și Enescu (Strada General Eremia Grigorescu nr. 12), de [[Ion Giurgea]], 1936, un exemplu de arhitectură în stilul maur/mauro-florentin/pitoresc mediteranean<ref>{{cite book|last1=Ghigeanu|first1=Mădălin|title=Curentul Mediteraneean în arhitectura interbelică|date=2022|publisher=Vremea|isbn=978-606-081-135-0|page=69|url=|language=}}</ref>

1 Piața Sfântul Ștefan, Bucharest (01).jpg|Piața Sfântul Ștefan nr. 1, arhitect necunoscut, anii 1930, un exemplu de [[Art Deco#Arhitectua|arhitectură Art Deco]]

Old photo of the Scala Cinema in Bucharest, Romania.jpg|Cinema Scala ([[Bulevardul Gheorghe Magheru]] nr. 2-4), 1935, de [[Rudolf Fränkel]],<ref>{{cite web |url=https://armyuser.blogspot.com/2009/08/imobilul-scala-1935.html|title=Casa Racoviță|website=armyuser.blogspot.com|access-date=27 October 2022}}</ref> un alt exemplu de arhitectură Art Deco, mai exact [[modernism pachetbot]]

2 Intrarea Argeaua, Bucharest (01).jpg|Pavaj interbelic în curtea unui bloc interbelic Art Deco din Intrarea Argeaua. Genul ăsta de pavaj rezistent în timp era foarte des folosit în perioada interbelică, fiind prezent și azi în curțile multor blocuri din anii 1920 și 1930

Iosif Berman - Doamnele Bucureştiului cumpărând sorcove, decembrie 1931.jpg|Doamnele Bucureștiului cumpărând sorcove în [[Piața Unirii din București|Piața Unirii]], decembrie 1931, poză de [[Iosif Berman]]
</gallery>
[[Fișier:Nicolae Ionescu - Victory Avenue in 1923, Sunday at noon.jpg|miniatura|447x447px|Calea Victoriei in 1923, duminică la prânz]]
În urma [[Primul Război Mondial|Primului Război Mondial]], Bucureștiul devine capitala [[România Mare|României Mari]]. Finalizarea axei pe direcția nord-sud a dat loc pentru construirea [[arhitectura modernă|clădirilor moderniste]], multe [[Art Deco]], [[arhitectura neoromânească|neoromânești]], sau [[Raționalism (arhitectură)|raționale]] (stil care constă în clădiri reduse la esențe, cu foarte puține ornamente, dar cu proporții și forme [[arhitectura clasică|clasice]]), curente care erau la modă la acel moment în spațiul european. Stilul [[arhitectura neoromânească|neoromânesc]] (cunoscut și ca ''neobrâncovenesc''), apărut în anii 1880 și 1890 ca rezultat al încercărilor unor arhitecți ca [[Ion Mincu]] (1852-1912) și [[Ion N. Socolescu]] (1856-1924) de a găsi un stil național, devine din ce în ce mai popular în perioada interbelică, ca rezultat al [[naționalism|naționalismului]]. Există clădiri neoromânești remarcabile construite și înainte de Primul Război Mondial, ca [[Bufetul din Șoseaua Kiseleff|Bufetul de la Șosea]] (1889-1892) și [[Școala Centrală (București)|Școala Centrală]] (1890), ambele de [[Ion Mincu]], sau [[Palatul Ministerului Lucrărilor Publice]] (1906-1910) de [[Petre Antonescu]].<ref>{{cite book|last1=Constantin Rezachevici, Adrian-Silvan Ionescu, Emanuel Bădescu, Cezara Mucenic, Adrian Majuru, & Radu Oltean|first1=|title=BUCUREȘTI 550 de ani de la prima atestare documentată|date=|publisher=ArCuB|isbn=978-973-0-07036-1|page=114 & 115|url=|language=ro}}</ref>

Apar și cartierele de locuințe ieftine, dar cu condiții ce țin de civilizația urbană, cum sunt zona Pieței Domenii, cartierele [[Vatra Luminoasă]] și [[Bucureștii Noi (cartier)|Bucureștii Noi]]. În ciuda simplității lor, multe dintre aceste case sunt neoromânești. Tot în această perioadă apar și blocurile înalte, cum sunt [[Palatul Telefoanelor din București|Palatul Telefoanelor]] de pe Calea Victoriei (1929) de [[Edmond van Saanen Algi]] și [[Louis S. Weeks]], [[Blocul Societatea „Astra Română“]] din [[Piața C. A. Rosetti]] (1923-1924) de [[Paul Smărăndescu]], și [[:commons:Category:Low_Priced_Dwellings_Society_Building|Clădirea Societății de Locuințe Ieftine]] din Piața C. A. Rosetti de [[Virginia Andreescu Haret]], ultimele două clădiri fiind neoromânești.<ref>{{cite book|last1=Constantin Rezachevici, Adrian-Silvan Ionescu, Emanuel Bădescu, Cezara Mucenic, Adrian Majuru, & Radu Oltean|first1=|title=BUCUREȘTI 550 de ani de la prima atestare documentată|date=|publisher=ArCuB|isbn=978-973-0-07036-1|page=115|url=|language=ro}}</ref>

Orașul se exinde, în special în nord, peste fostele șosele de centură, de-a lugul șoselelor [[Șoseaua Kiseleff|Kiseleff]], Jianu/Buzdugan (azi [[Bulevardul Aviatorilor]]) și Căii Herăstrău/[[Calea Dorobanților]] sau Bulevardul Colonel Mihail Ghica/Bulevardul Ion Mihalache.<ref>{{cite book|last1=Constantin Rezachevici, Adrian-Silvan Ionescu, Emanuel Bădescu, Cezara Mucenic, Adrian Majuru, & Radu Oltean|first1=|title=BUCUREȘTI 550 de ani de la prima atestare documentată|date=|publisher=ArCuB|isbn=978-973-0-07036-1|page=117|url=|language=ro}}</ref>

=== În Al Doilea Război Mondial ===
În ianuarie 1941, orașul a fost scena [[Pogromul de la București|rebeliunii legionarilor și a pogromului de la București]]. Fiind capitala unei țări a [[Puterile Axei|Axei]] și un punct major de tranzit pentru trupele Axei în drum spre [[Frontul de Răsărit (al Doilea Război Mondial)|Frontul de Est]], Bucureștiul a suferit daune grave în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial din cauza bombardamentelor [[Aliații din al Doilea Război Mondial|aliaților]]. La 23 august 1944, Bucureștiul a fost locul loviturii de stat regale care a adus România în tabăra aliaților. Orașul a suferit o scurtă perioadă de bombardamente naziste [[Luftwaffe]], precum și o încercare eșuată a trupelor germane de a recâștiga orașul.

===Perioada Comunistă===
====1948-mijlocul anilor 1950====
<gallery mode="packed" heights="150px">

60-62 Șoseaua Panduri, Bucharest (01).jpg|Cvartalul Coloneilor (Șoseaua Panduri nr. 60-62), de I. Novițchi, C. Ionescu, C. Hacker și A. Șerbescu, 1950-1960{{sfn|Celac|Carabela|Marcu-Lapadat|2017|p=181}}

Balizescu Park Summer Theatre (04) (cropped).jpg|Stema [[Republica Populară Română|Republicii Populare Române]] din [[fronton|frontonul]] Teatrului de Vară Nicolae Bălcescu din [[Parcul Bazilescu]], de P.E. Miclescu, V. Marinescu și V. Agent, 1953<ref>{{cite book|last1=Tulbure|first1=Irina|title=Arhitectură și urbanism în România anilor 1944-1960: constrângere și experiment|date=2016|publisher=Simetria|isbn=978-973-1872-41-4|page=220|url=|language=ro}}</ref>

I.A.L. plate on Strada Apolodor in Bucharest, Romania.jpg|Plăcuță cu IAL (Întreprinderea de Administrare Locativă), ulterior redenumită [[ICRAL]] (Întreprinderea de Construcții, Reparații și Administrare Locativă, pe Strada Apolodor
</gallery>
Ca urmare a [[Al Doilea Război Mondial|celui De-Al Doilea Război Mondial]], în România e instaurat un [[România comunistă|regim comunist]], impus cu forța de [[Uniunea Sovietică]]. O mare parte a intelectualității române intră în temnițele stalinismului românesc, inclusiv mai mulți arhitecți și sute de profesori din învățământul superior. De exemplu, [[George Matei Cantacuzino|G. M. Cantacuzino]], unul dintre cei mai importanți arhitecți ai perioadei interbelice, face aproape 10 ani de temniță grea, și moare la puțin timp după ce e eliberat. Pe de altă parte, alți arhitecți ca [[Duiliu Marcu]] sau [[Octav Doicescu]], aleg colaborarea cu noul regim, pactizând cu el pentru a supraviețui. Conform unor statistici simple, în primii 10 ani postbelici, unul din nouă bucureșteni a fost trimis în pușcarie sau la muncă forțată. Cu mici excepții, aceștia reprezentau elita Bucureștiului.<ref>{{cite book|last1=Constantin Rezachevici, Adrian-Silvan Ionescu, Emanuel Bădescu, Cezara Mucenic, Adrian Majuru, & Radu Oltean|first1=|title=BUCUREȘTI 550 de ani de la prima atestare documentată|date=|publisher=ArCuB|isbn=978-973-0-07036-1|page=252|url=|language=ro}}</ref>

Odată cu abdicarea forțată și alungarea Regelui [[Mihai I al României|Mihai I]] (30 decembrie 1947), arhitectura românească intră într-o epocă de copiere a celei [[arhitectura stalinistă|staliniste]], un fel de [[arhitectura neoclasică|neoclasicism]] mai mult sau mai puțin simplificat. Curentul din care face parte respectivul tip de arhitectură se cheamă [[realismul socialist|realism socialist]], și a apărut ca reacție la [[arta modernă|modernism]], mai ales la modernismul [[Art Deco]], care în viziunea comuniștilor aparținea „[[capitalism|capitalismului]] putred vestic”. Cea mai cunoscută construcție realist socialistă e [[Casa Scânteii]], numită după numele ziarul [[Partidul Comunist Român|Partidului Comunist Român]], un combinat poligrafic pentru presa și editurile oficiale, din moment ce altele nu existau din cauza [[naționalizare|naționalizării]]. Clădirea e un fel de replică a [[Universitatea de Stat din Moscova|Universității Lomonosov]], și seamănă cu [[Palatul Culturii și Științei]] din [[Varșovia]] ([[Polonia]]). Pe lângă Casa Scânteii, în perioada stalinistă au mai fost construit câteva complexuri mici de blocuri de câteva etaje, numite cvartale, cum sunt complexul „Înfrățirea Între Popoare” de pe Bulevardul Bucureștii Noi, și Cvartalul Coloneilor de pe Șoseaua Panduri. O altă construcție importantă a perioadei este [[Opera Națională București|Opera Națională din București]]. Arhitectura stalinistă e de o calitate mult superioară celei din anii 70 și 80.

Per total, [[standard de viață|standardul de viață]] a scăzut semnificativ comparativ cu cel din perioada interbelică. Guvernul va investi sume semnificative de bani pentru a masca "Bucureștiul gri", cu rezultate mixte.<ref>Cioroianu, p. 83</ref>

==== Mijlocul anilor 1950-1977 ====
<gallery mode="packed" heights="150px">

A Forradalom tér blokkházai. Fortepan 16859.jpg|Complexul [[Sala Palatului|Sălii Palatului]], foarte asemănător din punct de vedere estetic cu ce se construia în Vestul Europei în anii’ 50 și 60, arhitecți necunoscuți, 1959-1960

Gheorghiu-Dej & Khrushchev at Bucharest's Baneasa Airport (June 1960).jpg|[[Gheorghe Gheorghiu-Dej]] și [[Nikita Sergheevici Hrușciov|Nikita Hrușciov]] la [[Aeroportul Internațional București Băneasa - Aurel Vlaicu|Aeroportul Băneasa]] în iunie 1960

Bulevardul Regina Elisabeta Fortepan 76580.jpg|Oameni pe [[Bulevardul Regina Elisabeta]] în 1962
</gallery>

După 1958, odată cu [[destalinizare|destalinizarea]] începută de primul lider comunist al României [[Gheorghe Gheorghiu-Dej]], devine popular modernismul de tipul [[Bauhaus]]. Se încearcă într-o oarecare măsură apropierea de arhitectura clasicistă-modernistă din timpul perioadei interbelice. Un exemple al acestei arhitecturi e [[Sala Palatului]], din spatele [[Muzeul Național de Artă al României|Muzeului Național de Artă al României]]. Se pare că Sala Palatului i-a plăcut în mod deosebit conducătorului sovietic [[Nikita Sergheevici Hrușciov|Nikita Hrușciov]], care a comnfat ridicarea unei replici mai grandioase la Moscova.

În anii 50, 60, 70, și 80, mulți oameni trec prin procesul [[urbanizare|urbanizării]], astfel fiind ridicate zone de blocuri [[funcționalism (arhitectură)|funcționaliste]]. La început, noile cartiere sunt construite în spații goale ale unor drumuri ([[1 Mai (cartier)|1 Mai]], [[Berceni (cartier)|Berceni]], [[Cartierul Pantelimon, București|Pantelimon]], [[Colentina]] și [[Rahova (cartier)|Rahova]]).<ref>{{cite book|last1=Mariana Celac, Octavian Carabela și Marius Marcu-Lapadat|first1=|title=BUCHAREST ARCHITECTURE an annotated guide|date=2017|publisher=ArCuB|isbn=978-973-0-23884-6|page=18|url=|language=ro}}</ref>

====1977-1990====
{{Vezi și|Sistematizare (istoria României)}}
<gallery mode="packed" heights="150px">

1977 Biserica Ienei foto 5 (better picture).jpg|[[Biserica Enei]], 1720-1724, demolată 1977, arhitect necunoscut<ref>{{cite web |url=https://bucurestiulmeudrag.ro/blog/articol/biserica-enei|title= Biserica Ienei (Enei)|author=Radu Ștefănescu|access-date=17 October 2022}}</ref>

Old photo of the Grigore Cerkez House on Strada Sevastopol, Bucharest, Romania.jpg|Casa [[Grigore Cerkez]] de pe Strada Sevastopol, 1898, demolată în 1977, arhitect necunoscut{{sfn|Celac|Carabela|Marcu-Lapadat|2017|p=25}}

RSRdemolari.jpg|Distrugerea unor case și mici blocuri construite în [[Belle Époque]] sau în perioada interbelică, în 1987, în timpul [[Sistematizare (istoria României)|sistematizării]], ca să fie înlocuite cu blocuri ceaușiste [[arhitectura postmodernistă|postmoderniste]]

Fragment of an Ionic capital, probably of a pilaster, from a house demolished in the 1980s in the Uranus area, on display during an exhibition in the Bucharest City Hall.jpg|Fragment de [[capitel]] [[ordinul ionic|ionic]], probabil de la un [[pilastru]], de la o casă demolată în anii 1980 în zona Uranus, parte a procesului de [[Sistematizare (istoria României)|sistematizare]]

Piata Unirii - Bucuresti.jpg|Reconfigurarea [[Piața Unirii din București|Pieței Unirii]] de către regimul Ceaușescu, arhitecți necunoscuți, 1986{{sfn|Celac|Carabela|Marcu-Lapadat|2017|p=105}}

Revolutia Bucuresti 1989 000.JPG|Protestatari ai [[Revoluția Română din 1989|Revoluției Române din 1989]] pe Bulevardul Nicolea Bălcescu. În dreapta se vede [[Biserica italiană din București]]
</gallery>

Pe 4 martie 1977, [[Cutremurul din 1977 (România)|un cutremur puternic]] lovește Bucureștiul. Aproximativ 1500 de oameni au murit și peste 7000 sunt răniți în cele 32 de construcții care s-au prăbușit. Alte 150 de clădiri cu multe etaje suferă pagube majore. Mare parte a lor a fost construcții din anii 30. Politica regimului, cantitate peste calitate, diferențe mari între construcțiile prestigioase și cele obișnuite, funcționalismul și lipsa de ornamentare, au dus la un declin în creativitatea arhitecturală și standardele clădirilor.

Regimul a folosit pretextul cutremurului pentru a demola o serie de clădiri care, dintr-un motiv sau altul, erau „incomode” pentru el, printr-un proces pe care îl numea [[Sistematizare (istoria României)|sistematizare]]. Una dintre ele fiind [[Biserica Enei]] de lângă Piața Universității, care nu fusese în niciun fel afectată de cutrenur. La inițiativa dictatorului [[Nicolae Ceaușescu]], un plan pentru un nou oraș socialist a fost făcut, numit Centrul Civic, care includea [[Palatul Parlamentului|Casa Poporului]] și un bulevard numit Bulevardul Victoria Socialismului (actualul Bulevard Unirii). Noul centru avea să fie situat într-o zonă de case deja construită în [[Belle Époque]] și parțial în perioada interbelică, și care era cuprinsă între Strada Izvor la nord, [[Piața Unirii din București|Piața Unirii]] la est, Calea Rahovei la sud, și Calea 13 Septembrie, cartierul [[Cotroceni]] și Strada Uranus la est. Pentru construirea noilor edificii, zona, numită zona Uranus, a fost distrusă. O inspirație pentru viitoare zonă a fost ceea ce Ceaușescu a văzut în China și mai ales în [[Coreea de Nord]]. [[Phenian|Phenianul]], capitala Coreei de Nord, fiind foarte distrus în timpul [[Războiul din Coreea|Războiului din Coreea]], a fost aproape în totalitate reconstruit în timpul conducerii liderului comunist [[Kim Ir-sen]] într-un spirit comunist. Pentru comuniști, zona [[Calea Victoriei|Căii Victoriei]] și cea a [[Piața Universității|Pieței Universității]] erau simboluri ale trecutului și ale [[Monarhia în România|monarhiei]], și deci considerau că Bucureștiul ar fi avut nevoie de un nou centru politico-administrativ. Pe lângă zona noului Centru Civic, erau distruse parțial și altele ca să fac loc unor noi blocuri [[arhitectura postmodernistă|postmoderniste]].

Începând din 1980, în zona aleasă (mărginită de Dealul Arsenalului la vest și Șoseaua Mihai Bravu la est), o suprafața de 435 de hectare a fost distrusă complet. 35.000 de oameni au fost scoși din casele lor și au fost relocați în blocuri semi-terminate. 9.300 de case au fost distruse, alături de biserici și mănătiri, [[Spitalul Brâncovenesc]] (din care a mai rămas [[Biserica Domnița Bălașa]]), Hala Unirii, sediile unor instituții, Arsenalul Armatei, și [[Stadionul Republicii]]. Din fericire, anumite biserici au putut să fie mutate în spatele unor blocuri, astfel evitându-se demolarea lor. Din Mănăstirea Mihai Vodă, în care erau arhivele statului, au mai rămas biserica și clopotnița, care au fost și ele mutate câteva sute de metri mai departe în spatele unei perdele de blocuri, pe Strada Sapienței. Dacă ar mai fi azi în locul inițial, mănăstirea ar fi în Parcul Izvor. Pe lângă biserici și mănăstiri, au fost demolate multe case de oraș din categorii foarte variate, unele mari și complexe, altele mici și simpliste.

La sfârșitul lui decembrie 1989 are loc [[Revoluția Română din 1989|revoluția care pune capăt regimului comunist]]. România a fost singura țară din [[blocul estic]] care a trecut printr-o revoluție violentă și în care conducătorii comuniști au fost executați. Pe diverse zone artere ale centrului Bucureștiului au avut loc proteste în timpul cărora [[Departamentul Securității Statului|Securitatea]], serviciului de informații din România în perioada comunistă a cărui misiune existențială era menținerea regimului și oprimare opoziției, a tras în protestatari.

Construirea Centrului Civic a fost cea mai mare operațiune de tipul său din [[Europa de Est]]. Început ca o manifestare a „societății socialiste multilateral dezvoltate”, după [[Revoluția Română din 1989|căderea regimului în decembrie 1989]], a devenit sediul noului guvern și care e și în prezent. Clădirile în șantier în decembrie 1989 au rămas abandonate, nefiind vreodată terminate.<ref>{{cite book|last1=Mariana Celac, Octavian Carabela și Marius Marcu-Lapadat|first1=|title=BUCHAREST ARCHITECTURE an annotated guide|date=2017|publisher=ArCuB|isbn=978-973-0-23884-6|page=20 & 21|url=|language=ro}}</ref>

Ideea Centrului Civic nu e una rea. Sistematizări au avut loc în multe capitale europene de-a lungul secolului 19. Cea mai cunoscută e [[Renovarea lui Haussmann a Parisului|cea a Parisului din timpul domniei lui Napoleon al III-lea]], dirijată de [[Baronul Haussmann|Georges-Eugène Haussmann]], între 1850 și 1870, și terminată complet în 1927. În această perioadă, au fost create bulevarde și străzi noi și drepte, parcuri, sedii de instituții, și alte clădiri emblematice ale Parisului, cea mai cunoscută fiind [[Opéra Garnier]]. O sistematizare foarte asemănătoare a avut loc în timpul domniei regelui [[Carol I al României|Carol I]], când o foarte mare parte a Bucureștiului medieval a fost demolată, și înlocuită cu instituții noi 
ca [[Ateneul Român]], [[Palatul CEC]], [[Biblioteca Centrală Universitară din București|Biblioteca Centrală Universitară]], [[Palatul BNR|Palatul Băncii Naționale]], și mii de case de oraș cu grădină, inspirate de blocurile construite în timpul lui Napoleon al III-lea în Paris, prin care Bucureștiul încerca să fie un oraș ca celelalte capitale europene. Astfel, sistematizarea din perioada comunistă a fost un exemple de idee bună cu o punere în practică proastă.

===1990-prezent===
<gallery mode="packed" heights="150px">

33 Strada Gramont, Bucharest (01).jpg|Strada Gramont nr. 33, arhitect necunoscut, {{circa}}1900-1910, un exemplu tipic de patrimoniu arhitectural în degradare, lucru cauzat de neglijența proprietarilor și a primăriei, și de lipsa punerii în aplicare a unor legi care să protejeze asemenea clădiri

9 Strada Biserica Amzei, Bucharest (01).jpg|[[Casa Mița Biciclista]] (Strada Biserica Amzei nr. 9), de [[Nicolae C. Mihăescu]], 1908{{sfn|Celac|Carabela|Marcu-Lapadat|2017|p=85}} un exemplu de patrimoniu arhitectural restaurat, aspectul fiind extrem de apropiat de cel din timpul domniei lui [[regele Carol I|Carol I]], atunci când casa a fost construită

Asmita Gardens.jpg|[[Asmita Gardens]] (Splaiul Unirii nr. 168), în apropiere de [[Parcul Natural Văcărești]], de [[Călin Negoescu]], Cristina Găleată, Ștefan Cătălin, Cristian Craiveanu, și Alexandru Cutelecu, 2006-2010{{sfn|Celac|Carabela|Marcu-Lapadat|2017|p=191}}
</gallery>

Datorită Revoluției care a pus capăt regimului comunist, România a devenit o țară liberă, iar Bucureștiul un oraș deschis și în pas cu tendințele vremii. Mărimea comenzilor arhitecturale se schimbă. În locul statului, fostul comandant al unor proiecte gigantice, acum clienții individuali intră pe scena, cu propriile lor personalități, cerințe și așteptări. 

Încep să fie construite case și blocuri de înălțimi variate. Elita economică care apare aspiră la a locui în case din zone liniștite de case, cum e cartierul [[Cotroceni]], în jurul lacurilor din zona de nord, în zonele [[Băneasa (cartier)|Băneasa]], [[Primăverii]] și [[Pipera]]. Bucureștiul începe să se extindă. Zone noi includ cea a Șoselei Gheorghe Ionescu Sisești, cea a Străzii Tineretului (la sud de [[Chiajna, Ilfov|Chiajna]], sau cea a Străzii Postalionului. Calitatea acestor construcții variază de la designuri bune la amatorism agresiv. 

Totuși, peste un milion de oameni încă locuiesc în blocuri construite în timpul regimului comunist. Privatizarea înseamnă că fostele blocuri deținute de stat, care au cam 40 sau 50 de ani, acum fiecare au sute de proprietari, unul pentru fiecare apartament, iar întreținerea și modernizarea acestor blocuri rămâne o problemă legală.

Din cauza speculei imobiliare, mai multe clădiri construite în secolul al XIX-lea și începutul secolului XX, multe case de oraș, au fost dărâmate și înlocuite cu blocuri. Nu de puține ori, case istorice au fost incendiate sau demolate peste noapte. Acoperișurile le-au fost deteriorate astfel încât să plouă înăutru, lucru care să grăbească prăbușirea respectivelor clădiri.<ref>{{cite book|last1=Mariana Celac, Octavian Carabela și Marius Marcu-Lapadat|first1=|title=BUCHAREST ARCHITECTURE an annotated guide|date=2017|publisher=ArCuB|isbn=978-973-0-23884-6|page=22 & 23|url=|language=ro}}</ref> În același timp, există și cazul caselor și blocurilor istorice care sunt mutilate prin anvelopare termică cu polistiren, termopane, supraetajate, vopsite în culori nepotrivite, sau toate în același timp. Asta se întâmplă atunci când autoritățile și cetățenii nu au educație estetică, interes, și nici nu sunt puse în aplicare legi care să interzică renovările [[kitsch|kitschoase]].

Totuși, nu trebuie neglijat faptul că în același timp mai multe construcții au fost restaurate, și prin retrocedare, au fost date înapoi proprietarilor lor, statul comunist confiscând-le abuziv la începutul regimului. Un exemple bine cunoscut este cel al librăriei [[Cărturești Carusel]] de pe Strada Lipscani din Centrul Vechi, deschisă în 2015 într-o fostă bancă din anii 1900. Construcția a intrat în posesia celebrei familii de bancheri Chrissoveloni în 1903, iar în perioada comunistă a fost confiscat/naționalizat și transformat în magazinul Familia. După 1990, imobilul a fost recuperat și reabilitat de proprietarul actual, domnul Jean Chrissoveloni, iar acum prinde viață printr-o amenajare inovatoare, dar atentă la substanța istorică, semnată de biroul de arhitectură Square One. Ca rezultat, librăria a devenit în scurt timp o atracție importantă a Centrului Vechi al Bucureștiului, clienții fiind atât turiști cât și bucureșteni. O altă librărie Cărturești care se află în două case istorice este Cărturești Verona, la intersecția Străzii Arthur Verona cu Bulevardul Gheorghe Magheru, în [[Casa Sturdza din București|Casa Sturdza]] (cea cu intrarea la bulevard) și o casă [[arhitectura Beaux-Arts|Beaux-Arts]] din [[Belle Époque]] cu grădină. O altă parte a caselor de patrimoniu sunt renovate, și transformate în baruri, restaurante, și magazine. O zonă în care sunt predominant case renovate e cea a Străzilor Dimitrie Racoviță, Sfântul Ștefan, Plantelor, și Alexandru Romano.

== Geografie ==
=== Așezare geografică și relief ===
[[File:Parcul Herăstrău.jpg|thumb|230px|[[Parcul Herăstrău]]]]
Bucureștiul se află în sud-estul României, între [[Ploiești]], la nord și [[Giurgiu]], la sud. Orașul se află în Câmpia Vlăsiei, care face parte din [[Câmpia Română]]. La est se află [[Câmpia Bărăganului|Bărăganul]], în partea de vest [[Câmpia Găvanu-Burdea]], iar la sud este delimitat de [[Câmpia Burnazului]]. Istoric, se consideră că Bucureștiul a fost construit pe șapte dealuri, asemenea celor [[Șapte coline ale Romei|șapte coline ale Romei]]. Cele șapte dealuri ale Bucureștiului sunt: [[Dealul Mitropoliei]], Dealul Spirii, [[Cotroceni|Dealul Cotrocenilor]], Dealul Arsenalului, Dealul Filaretului, [[Văcărești|Dealul Văcărești]] și Colina Radu Vodă.<ref name="coline">{{cite web |url=http://adevarul.ro/news/bucuresti/dambovita-dealuri-1_51ac7ad2c7b855ff5651db50/index.html |title=Poveștile uimitoare ascunse de râul Dâmbovița, lacurile și dealurile bucureștene. De unde provin numele lor |work=[[Adevărul]] |author=Mădălina Mihalache |date=4 iunie 2013}}</ref> Cu excepția Dealului Mitropoliei, restul pantelor din București sunt rezultatul eroziunii fluviale a celor două cursuri principale de apă care îl străbat.<ref name="coline" />

Bucureștiul are o suprafață de 240 km²,<ref name="240area"/> ceea ce înseamnă că orașul ocupă 0,08% din întreg teritoriul României.<ref>{{cite web |url=http://www.miculparis.ro/orasul/statistici.html |title=Statistici despre București |accessdate=2017-12-07 |archive-date=2017-09-16 |archive-url=https://web.archive.org/web/20170916082723/http://www.miculparis.ro/orasul/statistici.html |dead-url=yes }}</ref> Altitudinea variază de la 57,1 m în zona podului de la [[Cățelu, Ilfov|Cățelu]], în partea de sud-est a orașului, până la aproximativ 93 m în Bucureștii Noi - Mogoșoaia.<ref>{{Citation| url=https://www.primarie6.ro/www2/wp-content/uploads/2021/12/HCL-260-2021.pdf| title=AMENAJAREA ȘI SISTEMATIZAREA STRĂZII MUNȚII APUSENI, SECTOR 6, BUCUREȘTI, p. 10| newspaper=Primarie6.ro| date=21 decembrie 2021| accessdate=2023-5-18| archive-date=2023-05-17| archive-url=https://web.archive.org/web/20230517225222/https://www.primarie6.ro/www2/wp-content/uploads/2021/12/HCL-260-2021.pdf| dead-url=yes}}</ref>[[File:Ansamblul de fântâni din Piața Unirii, București.jpg|thumb|230px|left|Fântânile din [[Piața Unirii din București|Piața Unirii]]]] Raportat la coordonatele geografice fixe, orașul București se regăsește la intersecția paralelei de 44º24′49″ (ca [[Belgrad]], [[Geneva]], [[Bordeaux]] și [[Minneapolis]]) cu meridianul de 26º5′48″, meridian ce străbate, de asemenea, [[Helsinki]] și [[Johannesburg]]. Orașul are o formă aproximativ rotundă, cu centrul situat la intersecția axelor imaginare nord/sud și est/vest din [[Piața Universității]]. Monumentul pentru [[Kilometrul zero (București)|kilometrul zero al României]] este plasat chiar la sud de Piața Universității, în fața [[Biserica Sfântul Gheorghe Nou din București|Bisericii Sf. Gheorghe Nou]] din Piața Sf. Gheorghe. Raza Bucureștiului, din Piața Universității până la periferie în toate direcțiile, variază de la 10 la 12 km.

Până de curând, regiunile din jurul Bucureștiului erau predominant rurale, dar după 1989 au început să se construiască suburbii în jurul orașului. Este de așteptat ca dezvoltarea urbană să continue, de vreme ce [[zona metropolitană București]] va deveni operațională și va incorpora alte comune și orașe din [[județul Ilfov]] și județele învecinate.

=== Ape, floră și faună ===
Bucureștiul se află situat pe malurile [[Râul Dâmbovița|râului Dâmbovița]], ce se varsă în [[Râul Argeș|Argeș]], afluent al [[Dunăre|Dunării]]. Mai multe lacuri – dintre care cele mai importante sunt [[Lacul Herăstrău|Herăstrău]], [[Lacul Floreasca|Floreasca]], [[Lacul Tei|Tei]] și [[Lacul Colentina|Colentina]] – se întind în părțile de nord ale orașului, de-a lungul [[Râul Colentina|Colentinei]], afluent al Dâmboviței. În plus, în centrul capitalei se află un mic lac artificial – [[Lacul Cișmigiu]] – înconjurat de [[Parcul Cișmigiu|parcul omonim]]. Acest parc are o istorie bogată, fiind frecventat odinioară de poeți și scriitori. Deschis în 1847 după planurile arhitectului german Carl F. W. Meyer,<ref>{{cite web |url=http://www.cismigiuparc.ro/istoric_cismigiu.php |title=Istoricul Parcului Cișmigiu |work=[[Parcul Cișmigiu]]}}</ref> parcul este principalul loc de agrement din centrul orașului.
[[File:Lake vacaresti.jpg|thumb|left|200px|[[Lacul Văcărești]], numit adesea „delta Bucureștiului”, este din 2016 o arie protejată.]]
Notabile sunt și [[Parcul Herăstrău]], respectiv [[Grădina Botanică din București|Grădina Botanică]]. Parcul Herăstrău este situat în partea de nord a orașului, în jurul lacului Herăstrău, și cuprinde [[Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti”]]. Grădina Botanică din cartierul Cotroceni, constituită după modelul celei din [[Liège]],<ref>{{cite web |url=http://ghidulmuzeelor.cimec.ro/id.asp?k=26 |title=Grădina Botanică "Dimitrie Brândză" |work=Muzee și Colecții din România}}</ref> este cea mai mare din România și conține peste 10.000 de specii de plante, multe dintre ele exotice.<ref>{{cite web |url=https://www.agerpres.ro/cultura/2013/11/09/gradina-botanica-din-bucuresti-11-03-34 |title=Grădina Botanică din București |work=[[AGERPRES]] |date=9 noiembrie 2013 |accessdate=2017-12-07 |archive-date=2017-12-08 |archive-url=https://web.archive.org/web/20171208122357/https://www.agerpres.ro/cultura/2013/11/09/gradina-botanica-din-bucuresti-11-03-34 |dead-url=yes }}</ref> A luat naștere ca loc de aprovizionare cu plante medicinale pentru elevii a ceea ce avea să devină mai târziu Facultatea de Medicină.<ref>{{cite web |url=http://evz.ro/gradina-botanica-bucuresti-156.html |title=Cum s-a înființat GRĂDINA BOTANICĂ din București acum 156 de ani. Cine a avut ideea |work=[[Evenimentul zilei]] |author=Andrei Vișan |date=8 noiembrie 2016}}</ref> Pe lângă cele menționate, în București mai există și alte parcuri mari: [[Parcul Tineretului]], [[Parcul Alexandru Ioan Cuza]] (cunoscut și ca Parcul Titan sau Parcul IOR), [[Parcul Kiseleff]], [[Parcul Carol I]], precum și multe parcuri mai mici și spații verzi amenajate de primăriile de sector.

[[Lacul Văcărești]] este situat în sudul orașului. 183 de hectare de spațiu verde adăpostesc circa 97 de specii de păsări, mai mult de jumătate protejate, dar și 6–7 specii de mamifere ([[vidră]], [[vulpe]], [[nevăstuică]], [[bizam]]), amfibieni și reptile.<ref>{{cite web |url=http://www.hotnews.ro/stiri-mediu-20841205-fotogalerie-cum-afectata-fauna-din-delta-vacaresti-incendii-distrugeri-dureaza-atat-mult-protejarea-zonei.htm |title=Cum e afectată fauna din Delta Văcărești de incendii și distrugeri și de ce durează atât de mult protejarea zonei |work=[[HotNews]] |author=Catiușa Ivanov |date=3 martie 2016}}</ref> Zona era un mic sat pe care [[Nicolae Ceaușescu]] intenționa să îl transforme într-un lac. După demolarea caselor și construirea bazinului de beton, planul a fost abandonat în urma [[Revoluția din 1989|Revoluției din 1989]].<ref>{{cite web |url=http://adevarul.ro/news/bucuresti/delta-vacaresti-privita-etajul-17-s-a-transformat-lacul-ceausescu-parcul-natural-urban-astazi-1_53942e620d133766a865a7b1/index.html |title=Delta Văcărești, privită de la etajul 17. Cum s-a transformat lacul lui Ceaușescu în parcul natural urban de astăzi |work=[[Adevărul]] |author=Cristina Răduță |date=8 iunie 2014}}</ref> Timp de aproape două decenii, zona a devenit dintr-un spațiu verde abandonat, unde copiii puteau să se joace și să facă plajă, un loc contestat de proprietarii de terenuri. Ulterior, zona a fost închisă pentru reamenajare într-un centru sportiv. Proiectul a eșuat,<ref>{{cite web |url=https://www.natgeo.ro/natura/habitat-conservare/9690-delta-dintre-blocuri |title=Delta dintre blocuri |work=[[National Geographic]] |author=Cristian Lascu |date=8 noiembrie 2012}}</ref> astfel că, peste ani, în zonă s-a format un [[ecosistem]] acvatic cu întinderi de mlaștini, ochiuri de apă, stufăriș, crânguri de sălcii, cuiburi din plopi și perdele de trestie și stuf.<ref name="vacaresti">{{cite web |url=http://parcnaturalvacaresti.ro/parcul |title=Parcul |work=[[Parcul Natural Văcărești]]}}</ref> În 2016, lacul Văcărești a fost declarat parc natural, primul astfel de parc într-o zonă urbană din România.<ref name="vacaresti" />
{{Gallery
|title=Parcuri din București
|width=120 |height=100
|align=center
|File:Parque Herastrau, Bucarest, Rumanía, 2016-05-30, DD 25.jpg |[[Parcul Herăstrău]]
|File:20140820 București 039.jpg |Bustul scriitorului [[Barbu Ștefănescu Delavrancea]] din [[Parcul Kiseleff]]
|File:Alee principala parcul Carol.JPG |Aleea principală din [[Parcul Carol I]], cu [[Mausoleul din Parcul Carol|Mausoleul]] în spate
|File:20140816 București 071.jpg |[[Parcul Cișmigiu]]
|File:Pasari, Parcul IOR, Bucuresti.jpg |[[Lebădă|Lebede]] și [[rață|rațe]] în [[Parcul Alexandru Ioan Cuza]]
|File:Monumentul lui Gh. C. Cantacuzino (Piata Gh. C. Cantacuzino) Bucuresti sect. 2.JPG |[[Monumentul lui G. C. Cantacuzino]] din [[Grădina Icoanei]]
}}

=== Climă ===
Clima în București este specifică României, respectiv temperat-continentală. Sunt specifice patru anotimpuri: iarnă, primăvară, vară și toamnă. Iernile în București sunt destul de blânde, cu puține [[zăpadă|zăpezi]] și temperaturi relativ ridicate, în timp ce, în ultimii ani, verile sunt foarte calde, chiar caniculare (cu temperaturi foarte ridicate de până la 35°C) și cu puține precipitații. Aceasta face ca diferențele de temperatură iarnă–vară să fie de până la 50 de grade.<ref>{{cite book |title=Aspecte privind particularitățile climatice ale Municipiului București |author=Ioan Mărculeț, Grațianca Vlăsceanu |date=2010}}</ref> Cea mai friguroasă lună este [[ianuarie]], cu o medie de –2,9°C, iar cea mai călduroasă este [[iulie]], cu o medie de 22,8°C.<ref name="clima">{{cite web |url=http://www.pmb.ro/orasul/date_geografice/clima/clima.php |title=Clima |work=Primăria Municipiului București}}</ref> În general, variațiile de temperatură dintre noapte și zi sunt de 34–35°C, iarna și de 20–30°C, vara.<ref name="clima" />

Cea mai înaltă temperatură, de 41,5°C, a fost înregistrată în data de [[7 august]] [[2012]],<ref>{{cite web |url=http://jurnalul.ro/stiri/observator/2012-anul-cu-vara-cea-mai-calduroasa-in-romania-in-ultimii-50-de-ani-ce-temperaturi-vor-fi-azi-si-maine-623769.html |title=2012, anul cu vara cea mai călduroasă în România în ultimii 50 de ani. Ce temperaturi vor fi azi și mâine |work=[[Jurnalul Național]] |date=15 septembrie 2012}}</ref> în timp ce minima absolută de –32,2°C a fost atinsă la stația Băneasa, pe [[25 ianuarie]] [[1942]].<ref>{{cite web |url=https://www.money.ro/romania-in-topurile-meteorologice/ |title=România în topurile meteorologice |work=[[The Money Channel]] |author=Dumitru Săndulescu |date=1 decembrie 2006}}</ref> Volumul precipitațiilor este în jurul valorilor de 500–600 mm anual. Cu toate acestea, apar unele diferențieri în relația centru (550–600 mm/an) și spațiile periferice (500 mm/an). Zona periferică este influențată de construcțiile joase (1–2 nivele) cu suprafețe verzi și mari zone industriale; această zonă urbană este în mare măsură expusă [[vânt]]ului, valurilor de căldură și de frig, dar cu contraste mici, o [[umiditate]] ridicată și aer curat.<ref name="clima" />
{{Weather box
|collapsed= 
|metric first= yes
|single line= yes
|location= București

<!-- Maximum Humidex -->
|Jan maximum humidex=
|Feb maximum humidex=
|Mar maximum humidex=
|Apr maximum humidex=
|May maximum humidex=
|Jun maximum humidex=
|Jul maximum humidex=
|Aug maximum humidex=
|Sep maximum humidex=
|Oct maximum humidex=
|Nov maximum humidex=
|Dec maximum humidex=
|year maximum humidex=
<!-- Record high temperatures -->
<!-- Note that record temperatures should be used sparingly in main city articles, and should only be used when the data period is of the greatest length possible. -->
|Jan record high C=
|Feb record high C=
|Mar record high C=
|Apr record high C=
|May record high C=
|Jun record high C=
|Jul record high C=
|Aug record high C=
|Sep record high C=
|Oct record high C=
|Nov record high C=
|Dec record high C=
|year record high C=
<!-- Average high temperatures -->
|Jan high C= 2.8
|Feb high C= 5.5
|Mar high C= 11.4
|Apr high C= 18
|May high C= 24
|Jun high C= 27.7
|Jul high C= 29.8
|Aug high C= 29.8
|Sep high C= 24.6
|Oct high C= 17.9
|Nov high C= 9.8
|Dec high C= 3.8
|year high C=
<!-- Mean daily temperature -->
|Jan mean C= -1.3
|Feb mean C= 0.4
|Mar mean C= 5.4
|Apr mean C= 11.2
|May mean C= 16.8
|Jun mean C= 20.6
|Jul mean C= 22.5
|Aug mean C= 22
|Sep mean C= 16.9
|Oct mean C= 11
|Nov mean C= 4.7
|Dec mean C= -0.2
|year mean C=
<!-- Average low temperatures -->
|Jan low C= -4.8
|Feb low C= -4
|Mar low C= 0.1
|Apr low C= 4.9
|May low C= 9.6
|Jun low C= 13.6
|Jul low C= 15.4
|Aug low C= 14.9
|Sep low C= 10.5
|Oct low C= 5.4
|Nov low C= 0.6
|Dec low C= -3.4
|year low C=
<!-- Record low temperatures -->
<!-- Note that record temperatures should be used sparingly in main city articles, and should only be used when the data period is of the greatest length possible. -->
|Jan record low C=
|Feb record low C=
|Mar record low C=
|Apr record low C=
|May record low C=
|Jun record low C=
|Jul record low C=
|Aug record low C=
|Sep record low C=
|Oct record low C=
|Nov record low C=
|Dec record low C=
|year record low C=
<!-- Minimum wind chill -->
|Jan chill=
|Feb chill=
|Mar chill=
|Apr chill=
|May chill=
|Jun chill=
|Jul chill=
|Aug chill=
|Sep chill=
|Oct chill=
|Nov chill=
|Dec chill=
|year chill=
<!-- Total precipitation, this should include rain and snow. -->
|Jan precipitation mm= 37
|Feb precipitation mm= 37
|Mar precipitation mm= 44
|Apr precipitation mm= 50
|May precipitation mm= 56
|Jun precipitation mm= 83
|Jul precipitation mm= 70
|Aug precipitation mm= 56
|Sep precipitation mm= 64
|Oct precipitation mm= 53
|Nov precipitation mm= 46
|Dec precipitation mm= 48
|year precipitation mm=
<!-- Rainfall -->
|rain colour= <!-- Enter "green" for green rainfall colours, "none" for no colours, remove this line for blue colouring. -->
<!-- IMPORTANT: use mm or cm but NOT both! -->
|Jan rain cm=  |Jan rain mm=
|Feb rain cm=  |Feb rain mm=
|Mar rain cm=  |Mar rain mm=
|Apr rain cm=  |Apr rain mm=
|May rain cm=  |May rain mm=
|Jun rain cm=  |Jun rain mm=
|Jul rain cm=  |Jul rain mm=
|Aug rain cm=  |Aug rain mm=
|Sep rain cm=  |Sep rain mm=
|Oct rain cm=  |Oct rain mm=
|Nov rain cm=  |Nov rain mm=
|Dec rain cm=  |Dec rain mm=
|year rain cm=  |year rain mm=
<!-- Snowfall -->
<!-- IMPORTANT: use mm or cm but NOT both! -->
|snow colour=<!-- Enter "green" for green snowfall colors, "none" for no colours, remove this line for blue coloring. -->
|Jan snow cm= 13.7
|Feb snow cm= 11
|Mar snow cm= 10.5
|Apr snow cm= 1.5
|May snow cm= 0
|Jun snow cm= 0
|Jul snow cm= 0
|Aug snow cm= 0
|Sep snow cm= 0
|Oct snow cm= 0
|Nov snow cm= 8.8
|Dec snow cm= 10.5
|year snow cm= 
<!-- Average daily % humidity -->
<!-- If entering the average daily % humidity, then the humidex table should be used. As of December 2009, few if any countries other than Canada use the Humidex. -->
|humidity colour= <!-- Enter "green" for green humidity colors, "pastel" for pastel humidity colours, "none" for no colours, remove this line for blue coloring. -->
|Jan humidity= 89
|Feb humidity= 83
|Mar humidity= 75
|Apr humidity= 71
|May humidity= 69
|Jun humidity= 70
|Jul humidity= 68
|Aug humidity= 68
|Sep humidity= 73
|Oct humidity= 79
|Nov humidity= 85
|Dec humidity= 88
|year humidity=
<!-- Average number of precipitation days -->
|unit precipitation days= <!-- If entering the average number of days, then the unit requirement should be used, because this varies between countries. E.g. 0.2 cm, 0.2 mm. -->
|precip days colour= <!-- Enter "green" for green colors, "pastel" for pastel colours, "none" for no colours, remove this line for blue coloring. Affects rain and snow days as well -->
|Jan precipitation days=
|Feb precipitation days=
|Mar precipitation days=
|Apr precipitation days=
|May precipitation days=
|Jun precipitation days=
|Jul precipitation days=
|Aug precipitation days=
|Sep precipitation days=
|Oct precipitation days=
|Nov precipitation days=
|Dec precipitation days=
|year precipitation days=
<!-- Average number of rainy days -->
|unit rain days= <!-- If entering the average number of days, then the unit requirement should be used, because this varies between countries. E.g. 0.2 cm, 0.2 mm. -->
|Jan rain days= 6
|Feb rain days= 6
|Mar rain days= 9
|Apr rain days= 12
|May rain days= 11
|Jun rain days= 11
|Jul rain days= 9
|Aug rain days= 8
|Sep rain days= 8
|Oct rain days= 9.2
|Nov rain days= 10
|Dec rain days= 9
|year rain days=
<!-- Average number of snowy days -->
|unit snow days= <!-- If entering the average number of days, then the unit requirement should be used, because this varies between countries. E.g. 0.2 cm, 0.2 mm. -->
|Jan snow days= 8
|Feb snow days= 7
|Mar snow days= 5
|Apr snow days= 1.1
|May snow days= 0
|Jun snow days= 0
|Jul snow days= 0
|Aug snow days= 0
|Sep snow days= 0
|Oct snow days= 0.3
|Nov snow days= 2
|Dec snow days= 7
|year snow days=
<!-- Average monthly sunshine hours, monthly totals are preferred, and will produce colours, but percentages are accepted. Use either the monthly or daily sunshine (depending on the source) but not both. -->
|Jan sun= 70.6
|Feb sun= 84.5
|Mar sun= 138
|Apr sun= 184.8
|May sun= 246.3
|Jun sun= 265.8
|Jul sun= 289.2
|Aug sun= 281.4
|Sep sun= 224.1
|Oct sun= 177.4
|Nov sun= 87.5
|Dec sun= 62.8
|year sun=
<!-- Average daily sunshine hours. Use either the monthly or daily sunshine (depending on the source) but not both. -->
|Jand sun=
|Febd sun= 
|Mard sun=
|Aprd sun=
|Mayd sun=
|Jund sun=
|Juld sun=
|Augd sun=
|Sepd sun=
|Octd sun=
|Novd sun=
|Decd sun=
|yeard sun=
<!-- Average percent of possible sunshine. Number of daylight hours already factored into this number. Note that since this is possible sunshine, nighttime hours should not be included in this calculation. Will produce colors. -->
|Jan percentsun=
|Feb percentsun= 
|Mar percentsun=
|Apr percentsun=
|May percentsun=
|Jun percentsun=
|Jul percentsun=
|Aug percentsun=
|Sep percentsun=
|Oct percentsun=
|Nov percentsun=
|Dec percentsun=
|year percentsun=
<!-- Mandatory fields, source -->
|source 1= Pogoda i Klimat (temperaturi medii, umiditate, precipitații și zile cu ninsoare, 1981–2010)<ref>{{ru icon}} {{cite web |url=http://www.pogodaiklimat.ru/climate2/15420.htm |title=Климат Бухареста |work=Pogoda i Klimat}}</ref>
|source 2= NOAA (zăpadă și ore însorite, 1961–1990)<ref>{{en icon}} {{cite web |url=ftp://ftp.atdd.noaa.gov/pub/GCOS/WMO-Normals/RA-VI/RO/15420.TXT |title=Bucuresti Baneasa WMO Station |work=National Oceanic and Atmospheric Administration}}</ref>
}}

== Demografie ==
<div style="float:left">
{{Pie chart
|thumb=left
|caption=Componența etnică a municipiului București
|label1=Români|value1=85.95|color1=#8080ff
|label2=Romi|value2=1.27|color2=#80ffff
|label3=Necunoscută|value3=11.68|color3=#9f9f9f
|label4=Altă etnie|value4=1.1|color4=#555555}}
{{Pie chart
|thumb=left
|style=clear:none;
|caption=Componența confesională a municipiului București
|label1=Ortodocși|value1=84.31|color1=#8080ff
|label2=Romano-catolici|value2=1.17|color2=#ffff80
|label3=Necunoscută|value3=11.8|color3=#c0c0c0
|label4=Altă religie|value4=2.72|color4=#9f9f9f}}
</div>
Conform [[Recensământul populației din 2011 (România)|recensământului efectuat în 2011]], populația municipiului București se ridică la 1.883.425 de locuitori,<ref>{{cite web |url=http://www.recensamantromania.ro/rezultate-2/ |title=Populația stabilă (rezidentă) pe județe, categorii de localități, municipii, orașe, comune și localități componente |work=[[Recensământul populației din 2011 (România)|Recensământul populației și al locuințelor 2011]] |publisher=[[Institutul Național de Statistică]]}}</ref> în scădere față de [[Recensământul populației din 2002 (România)|recensământul anterior din 2002]], când se înregistraseră 1.926.334 de locuitori.<ref>{{cite book |url=http://www.insse.ro/cms/files/RPL2002INS/vol1/tabele/t62.pdf |chapter=Populația pe sexe și grupe de vârste - județe, medii, municipii, orașe și comune |title=Recensământul populației și al locuințelor, 18-27 martie 2002 |volume=I. Structura demografică |publisher=[[Institutul Național de Statistică]]}}</ref> Acest declin se datorează sporului natural negativ, dar și deplasării populației din capitală în orașele învecinate mai mici, precum [[Voluntari]], [[Buftea]] și [[Otopeni]].

O estimare a [[Institutul Național de Statistică|Institutului Național de Statistică]] arăta că populația Bucureștiului la 1 ianuarie 2016 era de 2.106.144 de locuitori,<ref name="pop">{{cite web |url=http://www.insse.ro/cms/ro/content/popula%C5%A3ia-rom%C3%A2niei-pe-localitati-la-1-ianuarie-2016 |title=Populația României pe localități la 1 ianuarie 2016 |work=[[Institutul Național de Statistică]]}}</ref> adică 9,4% din populația totală a României.<ref>{{cite web |url=http://www.economica.net/peste-12-57-mil-de-persoane-traiesc-la-oras-bucurestiul-are-9-4prc-din-populatia-tarii-top-10-orase-ins_101128.html |title=Peste 12,57 mil. de persoane trăiesc la oraș, Bucureștiul are 9,4% din populația țării. Top 10 orașe - INS |work=[[AGERPRES]] ''via'' Economica |date=18 mai 2015}}</ref> Dintre aceștia, 981.835 erau bărbați, iar 1.124.309 femei.<ref name="pop" /> Un număr semnificativ de persoane tranzitează orașul în fiecare zi, majoritatea provenind din județul Ilfov. Date neoficiale indică faptul că afluxul zilnic este atât de mare, încât în București se pot înregistra la un moment dat circa trei milioane de persoane.<ref>{{cite web |url=https://vasileloghin.files.wordpress.com/2014/11/21-evolutii-urbane-ale-bucurestiului-si-ariei-sale-metropolitane.pdf |title=Evoluții urbane ale Bucureștiului și ariei sale metropolitane evidențiate prin interpretarea imaginilor satelitare |author=Vasile Loghin |page=383}}</ref>

Densitatea populației Bucureștiului este foarte mare, de 9.993,8 loc./km² în 2015.<ref>{{en icon}} {{cite web |url=http://appsso.eurostat.ec.europa.eu/nui/show.do?dataset=demo_r_d3dens&lang=en |title=Population density by NUTS 3 region |work=[[Eurostat]]}}</ref> Acest lucru se explică prin faptul că majoritatea populației locuiește în blocuri aglomerate din perioada comunistă, dar depinde și de partea orașului: cartierele sudice au o densitate mai mare decât cele nordice. Din capitalele țărilor membre [[UE]], doar [[Paris]] și [[Atena]] au o densitate mai mare a populației.<ref>{{Citation | url=https://www.biziday.ro/162460-2/| title=Analiză. Capitala a depășit o mie de cazuri, în ultimele 24 de ore, dar incidența cea mai mare a epidemiei pe ultimele două săptămâni este la Cluj, județ care, raportat la populație, testează la fel de mult ca Bucureștiul. - Biziday| newspaper=Biziday| date= 2020-10-29| accessdate=2023-5-18}}</ref>

Doar 54% dintre bucureșteni s‑au născut în oraș. 37% dintre locuitori au venit și s‑au stabilit în București pentru și după studii, iar alți 24% datorită locului de muncă.<ref name="arcub">{{cite web |url=http://www.capitalaculturala2021.ro/Files/dosare/bucuresti/Bucuresti2021_Bid%20Book_RO.pdf |title=București2021 |work=ARCUB |editor=Sabina Baciu, Roxana Bedrule, Raluca Ciută, Anca Ioniță |date=6 octombrie 2015 |accessdate=2017-12-07 |archive-date=2017-12-08 |archive-url=https://web.archive.org/web/20171208003901/http://www.capitalaculturala2021.ro/Files/dosare/bucuresti/Bucuresti2021_Bid%20Book_RO.pdf |dead-url=yes }}</ref>

Față de alte orașe, Capitala are un procent mai scăzut de tineri: sunt aici 24,4% locuitori cu vârste cuprinse între 0 și 24 de ani, spre deosebire de [[județul Iași]], de exemplu, acolo unde această categorie de populație reprezintă 33,9%.<ref name="vital">{{cite web |url=http://bucuresti.vitalsigns.ro/populatie/ |title=Populație |work=Vital Signs |publisher=Fundația Comunitară București}}</ref> Bucureștiul recuperează însă față de alte structuri administrative când vine vorba de populația activă: 61,1% dintre locuitori au vârste cuprinse între 25 și 64 de ani, față de 52,2% în Iași.<ref name="vital" /> Principalul motiv este că Bucureștiul are o capacitate de atracție mai mare odată ce tinerii încep să își caute un loc de muncă.<ref name="vital" /><ref>{{citat web |url=https://www.ejobs.ro/locuri-de-munca/bucuresti |titlu=Locuri de muncă în București |website=ejobs.ro |datăaccesare=18 mai 2023}}</ref> Datele furnizate de INS arată că durata medie de viață a locuitorilor municipiului București era, în anul 2015, de 77,8 ani, Capitala fiind regiunea cu cea mai mare speranță de viață din România.<ref>{{cite web |url=http://www.zf.ro/eveniment/harta-sperantei-de-viata-un-bucurestean-traieste-in-medie-cu-2-4-ani-mai-mult-decat-restul-locuitorilor-in-satu-mare-exista-cea-mai-mica-spe-ranta-de-viata-din-romania-de-numai-73-2-ani-16257679 |title=Harta speranței de viață: un bucureștean trăiește, în medie, cu 2,4 ani mai mult decât restul locuitorilor. În Satu Mare există cea mai mică speranță de viață din România, de numai 73,2 ani |work=[[Ziarul Financiar]] |author=Adelina Mihai |date=5 mai 2017}}</ref> Un bărbat trăiește, în medie, 74,7 ani, în timp ce o femeie – 80,5 ani (față de 78,9 media națională). În 2005, durata medie de viață la nivelul Capitalei era de 74,1 ani, iar în 1995 – 70,6 ani.<ref name="vital" />

=== Evoluție istorică ===
<!--Sursa: [[Imagine:EvoluțiaDemograficãBucurești.PNG|600px|center|thumb|Evoluția demograficã - București]]-->

<timeline>
Colors=
  id:lightgrey value:gray(0.9)
  id:darkgrey  value:gray(0.7)
  id:sfondo value:rgb(1,1,1)
  id:barra value:rgb(0.6,0.7,0.8)

ImageSize = width:600 height:400
PlotArea = left:50 bottom:50 top:30 right:30
DateFormat = x.y
Period = from:0 till:2100
TimeAxis = orientation:horizontal
AlignBars = justify
ScaleMajor = gridcolor:darkgrey increment:500 start:0
ScaleMinor = gridcolor:lightgrey increment:500 start:0
BackgroundColors = canvas:sfondo

BarData=

  bar:1595 text:1595
  bar:1798 text:1798
  bar:1832 text:1831
  bar:1877 text:1877
  bar:1889 text:1889
  bar:1912 text:1912
  bar:1930 text:1930
  bar:1948 text:1948
  bar:1956 text:1956
  bar:1966 text:1966
  bar:1977 text:1977
  bar:1992 text:1992
  bar:2002 text:2002
  bar:2011 text:2011

PlotData=
  color:barra width:20 align:left

  bar:1595 from:0 till:   10
  bar:1798 from:0 till:   30
  bar:1832 from:0 till:   61
  bar:1877 from:0 till:  178
  bar:1889 from:0 till:  282
  bar:1912 from:0 till:  341
  bar:1930 from:0 till:  639
  bar:1948 from:0 till: 1025
  bar:1956 from:0 till: 1178
  bar:1966 from:0 till: 1367
  bar:1977 from:0 till: 1807
  bar:1992 from:0 till: 2064
  bar:2002 from:0 till: 1926
  bar:2011 from:0 till: 1883
  
PlotData=

  bar:1595 at: 10 fontsize:S text: 10 shift:(5,-5)
  bar:1798 at: 30 fontsize:S text: 30 shift:(5,-5)
  bar:1832 at: 61 fontsize:S text: 61 shift:(5,-5)
  bar:1877 at: 178 fontsize:S text: 178 shift:(5,-5)
  bar:1889 at: 282 fontsize:S text: 282 shift:(5,-5)
  bar:1912 at: 341 fontsize:S text: 341 shift:(5,-5)
  bar:1930 at: 639 fontsize:S text: 639 shift:(5,-5)
  bar:1948 at: 1025 fontsize:S text: 1.025 shift:(5,-5)
  bar:1956 at: 1178 fontsize:S text: 1.178 shift:(5,-5)
  bar:1966 at: 1367 fontsize:S text: 1.367 shift:(5,-5)
  bar:1977 at: 1807 fontsize:S text: 1.807 shift:(5,-5)
  bar:1992 at: 2064 fontsize:S text: 2.064 shift:(5,-5)
  bar:2002 at: 1926 fontsize:S text: 1.926 shift:(5,-5)
  bar:2011 at: 1883 fontsize:S text: 1.883 shift:(5,-5)

TextData=
  fontsize:M pos:(20,30)
  text:Evoluția demografică în București (în mii de locuitori, 1595 - 2011).
  fontsize:M pos:(20,0)

</timeline>

=== Comunități etnice ===
{| class="wikitable"
|+ Evoluția structurii etnice la recensămintele din 1930, 1956, 1966, 1977, 1992, 2002 și 2011<ref>{{cite web |url=http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2015/05/vol2_t1.xls |title=Populația după etnie la recensămintele din perioada 1930-2011 - județe |work=[[Institutul Național de Statistică]] |accessdate=2017-12-07 |archive-date=2019-12-21 |archive-url=https://web.archive.org/web/20191221220153/http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2015/05/vol2_t1.xls |dead-url=yes }}</ref>
! An !! Total !![[Români]]!![[Maghiari]]!![[Romi]]!![[Ucraineni]]<sup>1</sup>!![[Germani]]!![[Turci]]!![[Ruși]]!![[Tătari]]!![[Sârbi]],<br>[[croați]],<br>[[sloveni]]<sup>2</sup>!![[Cehi]]<sup>3</sup>!![[Slovaci]]!![[Bulgari]]!![[Greci]]!![[Evrei]]!![[Polonezi]]!! Armeni !! Altă<br>etnie !! Informație<br>nedisponibilă
|-
! 1930
| 768.725 || 620.943 || 24.445 || 9.450 || 445 || 14.406 || 1.047 || 3.664 || 16 || 1.435 || {{n/a}} || 1.874 || 1.727 || 4.339 || 69.972 || 1.665 || 4.749 || 7.705 || 843
|-
! 1956 
| 1.373.926 || 1.294.318 || 11.804 || 1.851 || 450 || 5.531 || 735 || 2.253 || 76 || 545 || 710 || 127 || 794 || 2.296 || 44.219 || 1.039 || 4.009 || 2.432 || 737 
|-
! 1966
| 1.596.457 || 1.556.290 || 9.357 || 1.127 || 366 || 4.769 || 476 || 1.873 || 101 || 397 || 362 || 118 || 534 || 1.838 || 14.494 || 659 || 1.749 || 1.551 || 396
|-
! 1977
| 2.094.977 || 2.046.924 || 10.033 || 13.996 || 428 || 5.565 || 813 || 1.850 || 179 || 383 || 273 || 77 || 599 || 1.256 || 9.199 || 471 || 1.130 || 1.692 || 109 
|-
! 1992
| 2.067.545 || 2.018.107 || 8.301 || 24.990 || 518 || 4.295 || 910 || 1.209 || 258 || 346 || 132 || 59 || 446 || 935 || 3.877 || 350 || 906 || 1.448 || 458
|-
! 2002
| 1.926.334 || 1.869.069 || 5.834 || 27.322 || 425 || 2.358 || 2.473 || 1.141 || 363 || 408 || 57 || 49 || 370 || 1.592 || 2.473 || 246 || 815 || 10.794 || 545
|-
! 2011
| 1.883.425 || 1.618.883 || 3.359 || 23.973 || 279 || 1.209 || 2.315 || 913 || 417 || 215 || 40 || 35 || 296 || 704 || 1.333 || 160 || 565 || 8.665 || 220.064
|-
| colspan="20" |
<small><sup>1</sup> La recensămintele din perioada 1930–1977, inclusiv rutenii</small>

<small><sup>2</sup> La recensământul din anul 2011, exclusiv slovenii</small>

<small><sup>3</sup> La recensământul din anul 1930 cehii au fost incluși la slovaci
</small>
|}
==== Comunitatea romă ====
Cea mai numeroasă comunitate minoritară in București la recensământul din 2011 a fost comunitatea [[romi|romă]] (23.973 de persoane, adică 1,27% din populație).<ref>{{Citation | url=https://estibucuresti.pmb.ro/pdf/sidu/ro/1-Profil-socio-demografic.pdf| title=Acord privind Serviciile de Asistență Tehnică Rambursabile pentru Programul de Dezvoltare Urbană a Municipiului București, p. 10| newspaper=Estibucuresti.pmb.ro| date= | accessdate=2023-5-18}}</ref> În cursul anilor '90 mulți romi au emigrat în Occident sau s-au întors în localitățile din provincie din care emigraseră în anii 1970–1989.

==== Comunitatea evreiască ====
{{Articol principal|Comunitatea evreilor din București}}
[[File:Sinagoga Bucarest.jpg|thumb|150px|[[Templul Coral din București|Templul Coral]]]]
Cea mai numeroasă comunitate minoritară din București era odinioară cea [[evrei]]ască. În 1930 trăiau în București 69.885 de evrei, reprezentând 10,93% din populația orașului. În timpul războiului, cu refugiații, numărul acestora depășea 140.000.<ref name="nrevrei">{{cite web |url=http://merg.in/bucuresti/de-povestit/portrete/ce-ne-a-ramas-din-bucurestiul-evreiesc-4911.html |title=Ce ne-a rămas din Bucureștiul evreiesc |work=Merg În |author=Diana Marcu |date=12 octombrie 2015}}</ref> Evreii din București sunt menționați în cărțile de istorie încă din [[secolul al XVI-lea]], ca medici la curtea domnească sau comercianți. Aceștia veneau de la sud de Dunăre, de la [[Istanbul]] sau de la [[Salonic]], [[Grecia]].<ref>{{cite web |url=http://adevarul.ro/news/bucuresti/evrei-1_516665e400f5182b85a7c121/index.html |title=Comunitatea evreiască din Capitală, sufletul comerțului pe Lipscani și la Obor, în secolul al XIX-lea. Cum se distrau evreii bucureșteni altădată |work=[[Adevărul]] |author=Cristina Răduță |date=11 aprilie 2013}}</ref> Evenimentele celui de-[[Al Doilea Război Mondial]] și apoi emigrarea în [[Israel]] au dus la scăderea masivă a populației evreiești din București. Pe locul cartierului evreiesc se află astăzi [[Unirea Shopping Center]] și zona adiacentă. În București funcționează în continuare un [[Teatrul Evreiesc de Stat din București|teatru evreiesc de stat]]. Continuă să existe mai multe sinagogi și cimitire evreiești (unul dintre cimitirele evreiești este [[sefard]]). La recensământul din 2011, 1.333 de oameni s-au declarat ca fiind evrei. Incluzând și familiile mixte, numărul evreilor din București ajunge la 4.000 de persoane.<ref name="nrevrei" />

==== Comunitatea maghiară ====
Numeroși reformați maghiari s-au stabilit la București la începutul [[secolul al XVIII-lea|secolului al XVIII-lea]], după înfrângerea [[războiul curuților|revoltei curuților]]. Este plauzibil faptul că satul [[Berceni, Ilfov|Berceni]] din sudul orașului să fi fost numit după tabăra soldaților [[curuți]] de sub comanda generalului [[Miklós Bercsényi]].<ref>{{cite web |url=http://www.e-antropolog.ro/2011/04/maghiarii-din-bucuresti/ |title=Maghiarii din București |work=E-antropolog |date=18 aprilie 2011}}</ref> Un nou val de refugiați maghiari a venit la București după înfrângerea [[Revoluția Maghiară din 1848|revoluției maghiare de la 1848]] de către austrieci. Unul din cei mai proeminenți reprezentanți ai maghiarilor bucureșteni de la mijlocul secolului al XIX-lea a fost [[József Sándor]], primul traducător al lui [[Mihai Eminescu]], încă în timpul vieții poetului.

Conform datelor [[recensământul din 1930|recensământului din 1930]], în acel an trăiau în București 24.052 maghiari, reprezentând 3,76% din populația municipiului. Era vorba îndeosebi de [[secui]] din județele [[Județul Trei-Scaune (interbelic)|Trei Scaune]] (azi [[județul Covasna]]), [[județul Odorhei|Odorhei]] și [[județul Ciuc|Ciuc]] (azi [[județul Harghita]]). Comparativ, în anul 2002 trăiau 5.834 de maghiari, reprezentând 0,3% din totalul populației orașului, iar în 2011 3.359 de maghiari (0,18%).<ref>{{Citation | url=https://revista22.ro/opinii/ovidiu-maican/enigma-inutului-secuiesc| title=Enigma Ținutului Secuiesc | newspaper=Revista 22| date=27 martie 2018 | accessdate=2023-5-18}}</ref>

În București funcționează Liceul Teoretic „''Ady Endre''” cu predare în [[limba maghiară]].<ref>{{cite web |url=http://www.ismb2.ro/index.php?pg=vizualizare.php&id=43 |title=Liceul Teoretic "Ady Endre" |work=Inspectoratul Școlar al Municipiului București - Sector 2}}</ref> Casa Petőfi este centrul cultural al comunității, unde funcționează și biblioteca. În București apare publicația lunară ''Bukaresti Közlöny''. Biserica Reformată din București oferă liturghii în limba maghiară. Printre bucureștencele de origine maghiară se numără [[Vera Renczi]], [[Daniela Gyorfi]] și [[Eva Kiss]].

==== Comunitatea germană ====
[[File:Bucharest Lutheran.jpg|thumb|left|150px|[[Biserica Evanghelică C.A. București|Biserica Luterană]]]]
Comunitatea germană datează încă din [[secolul al XVIII-lea]], fiind compusă preponderent din negustori [[sași]]. Din acest secol datează și prima mențiune a unei biserici luterane din lemn. În preajma [[Primul Război Mondial|Primului Război Mondial]] proporția germanilor atingea 8%, fiind vorba nu numai de sași, ci și de [[Prusia|prusaci]] și [[Austria|austrieci]]. 

Principalele străzi germane din București au fost [[strada Lipscani]] (de la „Lipsca”, [[Leipzig]]) și strada Nemțească (în prezent [[strada Smârdan]]).<ref>[https://ome-lexikon.uni-oldenburg.de/orte/bukarest-bucuresti Online-Lexikon zur Kultur und Geschichte der Deutschen im östlichen Europa], Universität Oldenburg. Accesat la 1 ianuarie 2019.</ref>

De la mijlocul secolului al XIX-lea există [[Biserica luterană din București|Biserica Luterană din București]] cu limba de liturghie germană. Liturghii romano-catolice în limba germană sunt celebrate în fiecare duminică la [[Biserica Bărăția din București]]. Între personalitățile comunității catolice din București s-au numărat episcopul [[Joseph Schubert]], vicarul general [[Hieronymus Menges]] și călugărul iezuit [[Rafael Haag]], toți arestați de autoritățile comuniste.

Din anul [[1855]] funcționează Școala Germană din București (în prezent [[Colegiul German Goethe]]), cu predare în [[limba germană]].

La recensământul din 1977 populația germană era alcătuită din aproape 8.000 persoane. În 2002 au fost numărați doar 2.358 de germani, iar în 2011 1.209 germani.

==== Comunitatea armeană ====
[[File:Biserica Armenească.jpg|thumb|200px|[[Biserica Armenească din București|Biserica Armenească]]]]
O comunitate cu vechi tradiții culturale și economice în București este cea armeană. În anul 1930 trăiau în București 4.748 de armeni, reprezentând 0,74% din populația municipiului. La recensământul din 2002 au fost numărați 815 armeni, iar în 2011 doar 565 de armeni. Locuri precum Strada Armenească amintesc de prezența armenilor în oraș. Există o biserică și un cimitir armenesc în București.

==== Comunitatea greacă ====
[[File:Biserica Elena IMG 7249.JPG|thumb|left|200px|[[Biserica greacă din București|Biserica Greacă]]]]
O altă comunitate cu vechi tradiții în București este cea grecească. Aceasta datează încă din timpul [[Epoca fanariotă|perioadei fanariote]] (1715–1821). În 1930 trăiau în București 4.293 de greci, reprezentând 0,67% din totalul populației orașului. Astăzi au rămas mai puțin de 1.000.

==== Comunitatea bulgară ====
[[File:Sfantul ilie bucuresti.jpg|thumb|150px|[[Biserica Sfântul Ilie - Hanul Colței din București|Biserica „Sf. Ilie-Hanul Colței”]]]]
Prezența unei populații [[Bulgarii din România|bulgărești]] în București are o vechime de mai multe secole, existând încă din [[secolul al XVII-lea]], când niște călugări catolici franciscani bulgari ridicaseră pe locul actualei biserici [[Biserica Bărăția din București|Bărăția]] o biserică din lemn. Majoritatea bulgarilor din București sunt ortodocși, fiind reuniți din 1954 până în aprilie 2009 în [[Biserica Sfântul Ilie - Hanul Colței din București|Biserica Ortodoxă Bulgară „Sf. Prooroc Ilie”]] (actualmente „Sf. Ilie-Hanul Colței”, preluată de Biserica Ortodoxă Română, prin Arhiepiscopia Bucureștilor – Protopopiatul III Capitală). Preluarea acestei biserici este considerată abuzivă de comunitatea bulgărească și de Biserica Ortodoxă Bulgară,<ref>{{bg icon}} {{cite web |url=http://www.dveri.bg/content/view/8697/33/ |title=На Велики четвъртък румънците посегнаха на българската църква в Букурещ |work=dveri.bg |date=16 aprilie 2009 |accessdate=2010-02-20 |archive-date=2011-08-16 |archive-url=https://web.archive.org/web/20110816025915/http://www.dveri.bg/content/view/8697/33/ |dead-url=yes }}</ref><ref>{{bg icon}} {{cite web |url=http://www.dveri.bg/content/view/9172/29/ |title=Трагичният край на българската църква в Букурещ – тази неделя във „Вяра и общество” |work=dveri.bg |date=12 iunie 2009 |accessdate=2010-02-20 |archive-date=2009-06-17 |archive-url=https://web.archive.org/web/20090617075125/http://www.dveri.bg/content/view/9172/29 |dead-url=yes }}</ref> pe când Biserica Ortodoxă Română privește acest gest ca fiind legitim.<ref>{{cite web |url=http://www.noutati-ortodoxe.ro/comunitatea-bulgara-va-beneficia-in-continuare-de-asistenta-spirituala-in-limba-materna_l1928_p0.html |title=Comunitatea bulgară va beneficia în continuare de asistență spirituală, în limba maternă |work=Noutăți Ortodoxe |date=11 iulie 2009}}</ref> De asemenea, se întâlnesc și bulgari catolici, reprezentați de [[Biserica Romano-Catolică Sfânta Fecioară Născătoare de Dumnezeu din București|Biserica „Sfânta Fecioară Născătoare de Dumnezeu”]]. Motivele pentru care bulgarii au sosit în București sunt diverse: fie politice (se refugiau din cale opreliștii otomane înainte de [[1878]]), fie socio-ecomonice (pentru a avea un trai mai bun – mai ales în prima jumătate a secolului al XX-lea). Autoritățile comuniste au închis Liceul bulgar, însă în toamna anului 1999, la București a fost redeschisă, în paralel cu Liceul român din [[Sofia]], vechea Școala bulgară cu trei clase și un număr de 84 de elevi, cu predare în [[limba bulgară]]. Unele cartiere din București continuă să aibă o populație numeroasă de bulgari: [[Giulești (cartier)|Giulești-Sârbi]],<ref>{{cite journal |url=http://www.formula-as.ro/2001/453/societate-37/societate-2087 |title=Bulgarii din București |journal=Formula AS |author=Otilia Țeposu |issue=453 |date=2001}}</ref> [[Dudești (cartier)|Dudești-Cioplea]] (în bună parte catolici).<ref>{{cite web |url=http://metropotam.ro/Locuri-de-vizitat/Locul-saptamanii-cartierul-bulgaro-catolic-Dudesti-Cioplea-art7466123884/ |title=Locul săptămânii: cartierul bulgaro-catolic Dudești-Cioplea |work=Metropotam |date=2 martie 2010}}</ref> Bulgari trăiesc și în cartiere din unele localități aflate în preajma Capitalei (în [[Brănești, Ilfov|Brănești]], [[Bragadiru]], [[Glina]], [[Dobroești]], [[Pantelimon]], [[Colentina]], [[Chiajna]], [[Roșu]] sau bulgari catolici pavlicheni în [[Popești-Leordeni]]).<ref>{{cite web |url=http://adevarul.ro/news/bucuresti/fotoreportaj-bulgarii-sudul-capitalei-video-1_50bdebc77c42d5a663cffea4/index.html |title=Bulgarii din sudul Capitalei (VIDEO) |work=[[Adevărul]] |date=22 martie 2010}}</ref>

==== Comunitatea poloneză ====
În București trăiește, de asemenea, o populație poloneză, aproape la fel de semnificativă ca și cea din [[Bucovina]]. Polonezii au sosit în special înaintea [[Primul Război Mondial|Primului Război Mondial]], dar și în timpul celui de-[[Al Doilea Război Mondial]] – în ambele cazuri ca refugiați care au hotărât să se stabilească aici. În cadrul emigrației polone, un rol însemnat a jucat Uniunea Emigrației Polone (1866–1871), care a avut o filială și la București. Într-o proporție semnificativă polonezii bucureșteni sunt intelectuali, iar unii dintre ei au fost primari ai Bucureștiului: [[Lucian Skupiewski]] în perioada februarie 1923–aprilie 1923 și [[Victor Dombrovski]], fost general de armată român, chiar în două rânduri, în intervalul septembrie 1938–septembrie 1940 și în perioada august 1944–iunie 1948. 

Strada Polonă este numită după această comunitate. Azi mai trăiesc în București câteva sute de polonezi, însă în anul 1890 numărul acestora se ridica la aproximativ 3.000 de persoane (circa 1,5% din populația orașului).

==== Comunitatea albaneză ====
București este centrul [[Albanezii din România|comunității albaneze din România]]. Comunitatea albaneză bucureșteană a început să se formeze în prima jumătate a [[secolul al XIX-lea|secolului al XIX-lea]], când capitala Țării Românești a devenit un centru al inițiativelor culturale ale unor intelectuali precum [[Dora d'Istria]], [[Naim Frashëri]], Jani Vreto și Naum Veqilharxhi (autorul primului abecedar albanez, tipărit la București în 1844). [[Aleksander Stavre Drenova]] a conceput versurile imnului național albanez, ''[[Hymni i Flamurit]]'', pe vremea când locuia în București. Cei mai mulți dintre acești intelectuali se refugiaseră în România din calea opreliștii otomane. În 1920 trăiau în București aproape 20.000 de albanezi. Azi mai trăiesc doar câteva sute. Majoritatea albanezilor bucureșteni sunt creștini ortodocși, dar există într-un număr mai mic și albanezi musulmani.

==== Comunitatea musulmană ====
Comunitatea musulmană din București este formată atât din imigranți, cât și din populație autohtonă, ai cărei urmași au sosit de-a lungul timpului. Centrul vieții spirituale a musulmanilor bucureșteni a fost, de la începutul secolului al XX-lea, geamia București, construită în [[Parcul Carol I]] și mutată în timpul regimului comunist în zona Pieței Eroii Revoluției.<ref>{{cite web |url=http://metropotam.ro/Locuri-de-vizitat/Locul-saptamanii-Geamia-Bucurestiului-art9577452095/ |title=Locul săptămânii: Geamia Bucureștiului |work=Metropotam |date=6 iulie 2009 |accessdate=2014-02-05 |archive-date=2014-02-22 |archive-url=https://web.archive.org/web/20140222160717/http://metropotam.ro/Locuri-de-vizitat/Locul-saptamanii-Geamia-Bucurestiului-art9577452095/ |dead-url=yes }}</ref> Prima moschee din oraș construită după căderea regimului comunist este ar-Rahman, aflată pe Strada Munții Gurghiului din cartierul [[Crângași]]. Finalizată în 2002, moscheea este deschisă permanent și poate oficia orice ritual islamic.<ref>{{cite web |url=http://www.biserici.org/index.php?menu=BI&code=20018 |title=Moscheea ar-Rahman |work=Biserici.org}}</ref>

==== Altele ====
Bucureștiul are și o comunitate chineză și un mic număr de refugiați de diferite naționalități (sirieni, pakistanezi, afgani, birmani, ucraineni și africani), care locuiesc în principal în cartiere‑dormitor precum [[Pantelimon]].<ref name="arcub" />

=== Religii ===
{| class="wikitable"
|+ Evoluția structurii religioase și confesionale la recensămintele din 1877, 1930,<ref>{{cite book |title=Recensământul general al populației din 1930 |volume=II. Neam, limbă maternă, religie |publisher=Editura Institutului Central de Statistică |location=București}}</ref> 1992, 2002<ref>{{cite web |url=http://www.edrc.ro/recensamant.jsp?regiune_id=2959&judet_id=3000&localitate_id=0 |title=Structura populației după religie |work=Centrul de Resurse pentru Diversitate Etnoculturală}}</ref> și 2011<ref>{{cite web |url=http://www.recensamantromania.ro/rezultate-2/ |title=Populația stabilă după religie - județe, municipii, orașe, comune |work=[[Institutul Național de Statistică]]}}</ref>
! An !! Total !![[Ortodocși]]!![[Romano-catolici|Romano-<br>catolici]]!![[Reformați]]<br>([[Calvini]]) !![[Penticostalism|Penticostali]]!![[Greco-catolici|Greco-<br>catolici]]!![[Baptiști]]!![[Adventiști]]!![[Musulman|Musulmani]]!![[Martorii lui Iehova|Martorii<br>lui<br>Iehova]]!! Creștini<br>de rit<br>vechi<br>([[Staroveri]]) !![[Evanghelici]]<br>([[Luteranism|Luterani]]) !![[Mozaici]]!! Armeni !! Altă<br>religie !! Fără<br>religie !![[Ateism|Atei]]!! Informație<br>nedisponibilă
|-
! 1877
| 177.646 || 132.987 || 16.991 || {{n/a}} || {{n/a}} || {{n/a}} || {{n/a}} || {{n/a}} || {{n/a}} || {{n/a}} || 206 || 5.854 || 20.749 || 796 || {{n/a}} || {{n/a}} || {{n/a}} || {{n/a}}
|-
! 1930
| 639.040 || 486.193 || 36.414 || 7.322 || {{n/a}} || 12.882 || {{n/a}} || {{n/a}} || {{n/a}} || {{n/a}} || {{n/a}} || 12.203 || 76.480 || {{n/a}} || {{n/a}} || {{n/a}} || {{n/a}} || {{n/a}}
|-
! 1992
| 2.067.545 || 96,5% || 1,4% || 0,1% || 0,2% || 0,4% || 0,1% || {{n/a}} || {{n/a}} || {{n/a}} || {{n/a}} || {{n/a}} || {{n/a}} || {{n/a}} || {{n/a}} || {{n/a}} || {{n/a}} || {{n/a}}
|-
! 2002
| 1.926.334 || 1.850.414 || 23.450 || 1.880 || 5.452 || 7.558 || 3.810 || 4.381 || 9.488 || {{n/a}} || 729 || 761 || 2.564 || {{n/a}} || 10.182 || 1.068 || 2.590 || 2.007
|-
! 2011
| 1.883.425 || 1.587.951 || 22.149 || 1.291 || 5.050 || 4.016 || 3.345 || 4.051 || 9.037 || 1.794 || 1.067 || 415 || 1.459 || 108 || 8.410 || 3.003 || 8.067 || 222.212
|}

== Economie și infrastructură ==
{{articol principal|Economia României}}
[[File:Financial Plaza Bucuresti 1.jpg|thumb|300x300px| Centrul Financial Plaza]]
Bucureștiul este cel mai mare centru economic al României. Regiunea București-Ilfov a contribuit in anul 2018 cu 26,6 % din PIB-ul la nivel național, respectiv 251.350 miliarde lei (54.013 miliarde euro).<ref>{{Citation | url=https://cursdeguvernare.ro/aportul-judetelor-si-regunilor-la-pib-decalaje-severe-intre-cele-2-3-romanii.html| title=Aportul județelor și regiunilor la PIB: decalaje severe între cele ”2-3 Românii”| newspaper=CursDeGuvernare.ro| date= 2019-07-01| accessdate=2023-5-18}}</ref> În București se regăsește cea mai mare parte dintre ramurile economice specifice României, excluzând [[agricultura]]. 

Începând cu domeniul [[servicii]]lor și terminând cu [[construcții]]le. Întreprinderile constructoare de mașini (utilaj greu, utilaj siderurgic, [[petrolier]], [[mașini]] și utilaje agricole, locomotive, vagoane, avioane și [[elicopter]]e, [[autobuz]]e). [[Industrie]] [[electrotehnică]], [[electronică]], mecanică fină, [[optică]]. Întreprinderi chimice, de [[materiale de construcție]], de prelucrare a lemnului. Bucureștiul este un important [[Transport feroviar în România|nod feroviar]], [[rutier]] și [[Transport aerian|aerian]].

== Transport ==
{{Articol principal|Transport în București}}
Bucureștiul este principalul nod feroviar (nouă magistrale și o cale ferată de centură de 74 km) și rutier (șapte magistrale, numeroase autogări) al țării; tot aici se află aeroporturile „Băneasa” (inaugurat în 1920 pentru traficul intern) și „Otopeni” (inaugurat în 1970 pentru traficul internațional). Metroul bucureștean are cinci linii magistrale, construite din 1974 și până în prezent, însumând circa 77 km lungime.<ref>{{cite web |url=http://www.metrorex.ro/Resurse/RaportActivitate/Raport%20Actvitate2015%20Mtx-RO.pdf |title=Rețeaua metroului din Municipiul București |work=Raport de activitate pe anul 2015 al Metrorex S.A |publisher=[[Metrorex]] |page=5 |accessdate=2017-12-07 |archive-date=2016-08-26 |archive-url=https://web.archive.org/web/20160826050719/http://www.metrorex.ro/Resurse/RaportActivitate/Raport%20Actvitate2015%20Mtx-RO.pdf |dead-url=yes }}</ref>
=== Transportul public ===
{{Transport București}}
Sistemul de transport public din București este cel mai mare din România. Este compus din [[Metroul din București|sistemul de metrou]] de 77 km operat de către [[Metrorex]] și rețeaua transportului de suprafață – [[autobuz]]e (120 de linii), [[troleibuz]]e (15 linii) și [[tramvai]]e (24 de linii) – operată de către [[RATB|STB]].<ref>{{cite web |url=http://www.ratb.ro/v_trasee.php |title=Linii de transport RATB |work=[[RATB|Regia Autonomă de Transport București]]}}</ref> Adițional, există și [[microbuz]]e private care fac legătura cu comunele învecinate. În 2016, RATB (vechiul STB) a avut 438 de milioane de călătorii.<ref>{{cite web |url=http://www.hotnews.ro/stiri-administratie_locala-22143970-analiza-cluj-bucuresti-transport-public-probleme-comune-solutii-diferite.htm |title=ANALIZĂ Cluj vs. București la transport public: probleme comune, soluții diferite |work=[[HotNews]] |author=Cosmina Fernoaga, Catiușa Ivanov |date=29 noiembrie 2017}}</ref> 

Subsolul capitalei este traversat de cinci magistrale (M1, M2, M3, M4 și M5), M1 și M2 fiind cele mai mari și mai cuprinzătoare. M1 este magistrala care are conexiuni cu toate celelalte linii de metrou. Metroul reprezintă doar 5% din rețeaua de transport public și este folosit zilnic de aproape un sfert din populația zonei București-Ilfov, adică 600.000 de persoane.<ref>{{cite web |url=http://www.digi24.ro/stiri/actualitate/social/inghesuiti-in-metrou-600-000-de-calatori-pe-zi-600938 |title=Înghesuiți în metrou / 600.000 de călători pe zi |work=[[Digi 24]] |date=27 octombrie 2016}}</ref>
=== Transportul rutier ===
[[File:Hotel Continental - Calea Victoriei.jpg|thumb|left|200px|[[Calea Victoriei]], un bulevard important în centrul Bucureștiului]]
Rețeaua de străzi a Capitalei cuprinde 5.340 de străzi, cu o lungime totală de 1.820 km și o suprafață totală de aproape 20.000 m².<ref>{{cite web |url=http://www.b365.ro/care-sunt-cele-mai-lungi-strazi-din-bucure-ti_190648.html |title=Care sunt cele mai LUNGI străzi din București |work=B365 |author=Alexandru Ioniță |date=7 iunie 2013 |accessdate=2017-12-07 |archive-date=2017-12-08 |archive-url=https://web.archive.org/web/20171208070622/http://www.b365.ro/care-sunt-cele-mai-lungi-strazi-din-bucure-ti_190648.html |dead-url=yes }}</ref> Aceasta este centrată în jurul unei serii de bulevarde de mare capacitate, care, în general, radiază din centrul orașului până la periferie. Axele principale (nord/sud, est/vest și nord-vest/sud-est) și două inele (interior și exterior) contribuie la reducerea aglomerației din trafic. Străzile în municipiu sunt de obicei înțesate în timpul orelor de vârf din cauza creșterii numărului de mașini în ultimii ani. În fiecare zi, peste un milion de vehicule circulă în interiorul orașului. Aceasta a rezultat în apariția gropilor, care acum sunt considerate ca fiind cea mai mare problemă de infrastructură a Bucureștiului. La acestea se adaugă lipsa spațiilor de parcare, dar și subdimensionarea infrastructurii pietonale.<ref>{{cite web |url=http://bucuresti.vitalsigns.ro/mobilitate/ |title=Mobilitatea spațială |work=Vital Signs |publisher=Fundația Comunitară București}}</ref>

Pe 17 iunie 2011, [[Pasajul Basarab]] a fost inaugurat și deschis traficului, completând astfel inelul interior al orașului.<ref>{{cite web |url=http://www.hotnews.ro/stiri-esential-8935712-multimedia-vezi-cum-arata-pasajul-basarab-inaugurare.htm |title=Pasajul Basarab a fost deschis. Vezi cum arată la inaugurare |work=[[HotNews]] |author=Victor Cozmei, Constantin Barbu |date=17 iunie 2011}}</ref> Construcția pasajului a durat cinci ani și astăzi este cel mai lung pod hobanat din România și cel mai lat astfel de pod din Europa.<ref>{{cite web |url=https://www.antena3.ro/economic/auto/pasajul-basarab-a-fost-inaugurat-este-cel-mai-lat-si-mai-lung-pod-din-europa-128490.html |title=Pasajul Basarab a fost inaugurat: Este cel mai lat și mai lung pod din Europa |work=[[Antena 3]] |date=18 iunie 2011}}</ref> De la finalizare, traficul pe [[Podul Grant]] și în zona Gării de Nord a devenit considerabil mai fluid.<ref>{{cite web |url=http://www.hotnews.ro/stiri-esential-9227102-video-primele-efecte-ale-pasajului-basarab-cum-degrevat-traficul-podul-grant-din-zona-garii-nord.htm |title=Primele efecte ale Pasajului Basarab: Cum s-a degrevat traficul de pe Podul Grant și din zona Gării de Nord |work=[[HotNews]] |author=Victor Cozmei, Catiușa Ivanov |date=1 iulie 2011}}</ref>

Bucureștiul este principalul nod al rețelei drumurilor naționale române, fiind punctul de începere pentru trei autostrăzi ([[Autostrada A1 (România)|A1]] spre [[Pitești]], [[Autostrada A2 (România)|A2]] spre [[Constanța]] și [[Autostrada A3 (România)|A3]] spre [[Ploiești]]) și nouă drumuri naționale ([[DN1]] spre [[Oradea]], [[DN1A]] spre [[Brașov]], [[DN2]] spre [[Suceava]], [[DN3]] spre [[Călărași]], [[DN4]] spre [[Oltenița]], [[DN5]] spre [[Giurgiu]], [[DN6]] spre [[Timișoara]] și [[Cenad, Timiș|Cenad]], [[DN7]] spre [[Nădlac]] și [[DN71]] spre [[Sinaia]]).

=== Transportul feroviar ===
[[File:9 Bucuresti Gara de Nord 120916.jpg|thumb|200px|[[Gara de Nord]]]]
Bucureștiul este nodul feroviar principal al companiei naționale [[Căile Ferate Române]]. Cea mai importantă stație feroviară este [[Gara de Nord]] din care pleacă și sosesc trenuri zilnice din diverse localități românești, precum și din orașe europene. Prin Gara de Nord trec zilnic 283 trenuri ale operatorului de stat [[CFR Călători]] dar și de la operatori privați, cum ar fi Astra Trans Carpatic, Regio Călători, Transferoviar Călători etc. De asemenea, există și alte gări: [[Gara Basarab|Basarab]], [[Gara Băneasa|Băneasa]], [[Gara Obor|Obor]], [[Gara Progresul|Progresul]] (închisă traficului de călători în 2006) și [[Gara Titan Sud|Titan Sud]]. Din oraș pornesc cinci magistrale feroviare: [[Magistrala CFR 300|300]] (București–[[Oradea]]), [[Magistrala CFR 500|500]] (București–[[Bacău]]–[[Suceava]]–[[Verești, Suceava|Verești]]), [[Magistrala CFR 700|700]] (București–[[Brăila]]–[[Galați]]), [[Magistrala CFR 800|800]] (București–[[Constanța]]), [[Magistrala CFR 900|900]] (București–[[Drobeta-Turnu Severin]]–[[Timișoara]]–[[Jimbolia]]) și trei linii secundare interoperabile: [[Magistrala CFR 901|901]] (București–[[Pitești]]–[[Craiova]]), 902 (București–[[Giurgiu]]) și 903 (București–[[Oltenița]]).

=== Transportul aerian ===
[[File:Henri Coandă International Airport, March 2013.jpg|thumb|200px|[[Aeroportul Internațional Henri Coandă]], cel mai mare din România]]
În București există în prezent două aeroporturi funcționale: [[Aeroportul Internațional Henri Coandă]] (inițial „Otopeni”) și [[Aeroportul Internațional Aurel Vlaicu]] (inițial „Băneasa”). Henri Coandă este cel mai mare aeroport al României, deservind aproape 11 milioane de pasageri în 2016<ref>{{en icon}} {{cite web |url=http://www.anna.aero/wp-content/uploads/european-airports.xls |title=European Airport Traffic Trends 2017: Passenger numbers |work=anna.aero}}</ref> și fiind centrul principal pentru operatorul național [[TAROM]]. De acolo pleacă și sosesc zilnic zboruri din alte orașe din România precum și numeroase alte aeroporturi din [[Europa]], [[Americi|America]], [[Asia]] și [[Africa]]. Cunoscut până în 2012 ca hub-ul low-cost al Bucureștiului, Aurel Vlaicu operează astăzi doar zboruri private.<ref>{{cite web |url=http://www.zf.ro/companii/cate-avioane-mai-aterizeaza-sau-decoleaza-de-pe-aeroportul-baneasa-9680702 |title=Câte avioane mai aterizează sau decolează de pe Aeroportul Băneasa |work=[[Ziarul Financiar]] |author=Andreea Mioara Neferu |date=29 mai 2012}}</ref>
=== Transportul pe apă ===
Bucureștiul se situează pe malurile Dâmboviței, dar fiindcă acest râu nu este navigabil, orașul nu a funcționat niciodată ca port, rolul acesta fiind rezervat pentru alte orașe, precum [[Giurgiu]] și [[Oltenița]], aceste orașe fiind amplasate la distanțe mici: 65, respectiv 62 de kilometri. În anul 2010, mai mulți politicieni au reluat ideea continuării construcțiilor la [[Canalul Dunăre-București|Canalul Dunăre–București]], lung de 73 km, care va lega orașul cu [[Dunăre]]a, prin canalizarea râurilor Dâmbovița și Argeș. Potrivit primarului Capitalei de atunci, [[Sorin Oprescu]], canalul este finalizat în proporție de 65%.<ref>{{cite web |url=http://www.b365.ro/oprescu-canalul-dunare-bucuresti-terminat-in-proportie-de-65_29221.html |title=Oprescu: Canalul Dunăre-București este terminat în proporție de 65% |work=B365 |date=30 noiembrie 2010 |accessdate=2017-12-07 |archive-date=2017-12-08 |archive-url=https://web.archive.org/web/20171208070728/http://www.b365.ro/oprescu-canalul-dunare-bucuresti-terminat-in-proportie-de-65_29221.html |dead-url=yes }}</ref> Totodată, ministrul Dezvoltării Regionale și Turismului, [[Elena Udrea]], declara în iunie 2010 că intenționează să includă proiectul în Strategia Uniunii Europene pentru Regiunea Dunării. Se așteaptă ca acest canal să devină o componentă importantă a infrastructurii de transport orășenești.<ref>{{cite web |url=http://adevarul.ro/economie/stiri-economice/forbes-canalul-dunare-bucuresti-vs-criza-mondiala-1_50abc0f47c42d5a6637fb916/index.html |title=Forbes. Canalul Dunăre-București vs. Criza mondială |work=[[Adevărul]] |date=13 decembrie 2010}}</ref>

== Politică ==
{{Imagini șef de stat și de guvern|caption_template2=Primarul __link__}}
Bucureștiul are un statut special în țară, fiind singurul oraș care nu aparține niciunui [[Județele României|județ]]. Totuși, populația sa este mai numeroasă decât a oricărui județ.

Primăria administrează orașul și este condusă de un Primar General. Puterea Primăriei Generale este la fel ca a oricărui consiliu județean din România. Primarul general, [[Nicușor Dan]], a fost ales în [[Alegeri locale în România, 2020|2020]].<ref>{{cite web|url=https://www.digi24.ro/alegeri-locale-2020/nicusor-dan-azi-e-ziua-de-nastere-a-noului-bucuresti-apel-la-vigilenta-pentru-numararea-voturilor-1375143|title=Nicușor Dan: „Azi e ziua de naștere a noului București”. Apel la vigilență pentru numărarea voturilor|date=27 septembrie 2020|website=digi24.ro}}</ref> Primăria Generală este responsabilă cu utilitățile (apa, transportul, bulevardele principale), iar Primăriile sectoarelor au responsabilitatea contactului dintre cetățeni și consiliile locale, străzile secundare, parcuri, școli și serviciile de salubrizare.

Consiliul General al Municipiului București se compune din 55 de consilieri (conform [[Alegeri locale în România, 2024|alegerilor locale din 2024]]):<ref>{{cite web |url=http://www.pmb.ro/institutii/cgmb/componenta/consilieri/consilieri.php |title=Consilieri |work=[[Primăria Municipiului București]]}}</ref>
{| cellpadding="2" cellspacing="0" border="1" class="wikitable"
! style="background:#ccc" colspan="2" | Partid
! style="background:#ccc" | Consilieri locali
! style="background:#ccc" colspan="17" | Componența consiliului
|-
| {{Politica românească/culori partide/USR}}  | &nbsp;
| [[Alianța Dreapta Unită]] (ADU)
| style="text-align: right" | '''17'''
| {{Politica românească/culori partide/USR}}  | &nbsp;
| {{Politica românească/culori partide/USR}}  | &nbsp;
| {{Politica românească/culori partide/USR}}  | &nbsp;
| {{Politica românească/culori partide/USR}}  | &nbsp;
| {{Politica românească/culori partide/USR}}  | &nbsp;
| {{Politica românească/culori partide/USR}}  | &nbsp;
| {{Politica românească/culori partide/USR}}  | &nbsp;
| {{Politica românească/culori partide/USR}}  | &nbsp;
| {{Politica românească/culori partide/USR}}  | &nbsp;
| {{Politica românească/culori partide/USR}}  | &nbsp;
| {{Politica românească/culori partide/USR}}  | &nbsp;
| {{Politica românească/culori partide/USR}}  | &nbsp;
| {{Politica românească/culori partide/USR}}  | &nbsp;
| {{Politica românească/culori partide/USR}}  | &nbsp;
| {{Politica românească/culori partide/USR}}  | &nbsp;
| {{Politica românească/culori partide/USR}}  | &nbsp;
| {{Politica românească/culori partide/USR}}  | &nbsp;
|-
| {{Politica românească/culori partide/PSD}}  | &nbsp;
| [[Partidul Social Democrat (România)|Partidul Social Democrat]] (PSD)
| style="text-align: right" | '''16'''
| {{Politica românească/culori partide/PSD}}  | &nbsp;
| {{Politica românească/culori partide/PSD}}  | &nbsp;
| {{Politica românească/culori partide/PSD}}  | &nbsp;
| {{Politica românească/culori partide/PSD}}  | &nbsp;
| {{Politica românească/culori partide/PSD}}  | &nbsp;
| {{Politica românească/culori partide/PSD}}  | &nbsp;
| {{Politica românească/culori partide/PSD}}  | &nbsp;
| {{Politica românească/culori partide/PSD}}  | &nbsp;
| {{Politica românească/culori partide/PSD}}  | &nbsp;
| {{Politica românească/culori partide/PSD}}  | &nbsp;
| {{Politica românească/culori partide/PSD}}  | &nbsp;
| {{Politica românească/culori partide/PSD}}  | &nbsp;
| {{Politica românească/culori partide/PSD}}  | &nbsp;
| {{Politica românească/culori partide/PSD}}  | &nbsp;
| {{Politica românească/culori partide/PSD}}  | &nbsp;
| {{Politica românească/culori partide/PSD}}  | &nbsp;
|-
| {{Politica românească/culori partide/PNL}} | &nbsp;
| [[Partidul Național Liberal (România)|Partidul Național Liberal]] (PNL)
| style="text-align: right" | '''7'''
| {{Politica românească/culori partide/PNL}} | &nbsp;
| {{Politica românească/culori partide/PNL}} | &nbsp;
| {{Politica românească/culori partide/PNL}} | &nbsp;
| {{Politica românească/culori partide/PNL}} | &nbsp;
| {{Politica românească/culori partide/PNL}} | &nbsp;
| {{Politica românească/culori partide/PNL}} | &nbsp;
| {{Politica românească/culori partide/PNL}} | &nbsp;
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|-
| {{Politica românească/culori partide/PC}} | &nbsp;
| [[Partidul Umanist Social Liberal|Partidul Umanist Social Liberal]] (PUSL)
| style="text-align: right" | '''6'''
| {{Politica românească/culori partide/PC}} | &nbsp;
| {{Politica românească/culori partide/PC}} | &nbsp;
| {{Politica românească/culori partide/PC}} | &nbsp;
| {{Politica românească/culori partide/PC}} | &nbsp;
| {{Politica românească/culori partide/PC}} | &nbsp;
| {{Politica românească/culori partide/PC}} | &nbsp;
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|-
| {{Politica românească/culori partide/AUR}} | &nbsp;
| [[Alianța pentru Unirea Românilor|Alianța pentru Unirea Românilor]] (AUR)
| style="text-align: right" | '''5'''
| {{Politica românească/culori partide/AUR}} | &nbsp;
| {{Politica românească/culori partide/AUR}} | &nbsp;
| {{Politica românească/culori partide/AUR}} | &nbsp;
| {{Politica românească/culori partide/AUR}} | &nbsp;
| {{Politica românească/culori partide/AUR}} | &nbsp;
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|-
| {{Politica românească/culori partide/REPER}} | &nbsp;
| [[Reînnoim Proiectul European al României]] (REPER)
| style="text-align: right" | '''4'''
| {{Politica românească/culori partide/REPER}} | &nbsp;
| {{Politica românească/culori partide/REPER}} | &nbsp;
| {{Politica românească/culori partide/REPER}} | &nbsp;
| {{Politica românească/culori partide/REPER}} | &nbsp;
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|-
|}

Ca toate celelalte consilii locale din România, consiliile sectoriale, consiliul general și primarii sunt aleși la fiecare patru ani de către locuitorii Bucureștiului. În plus, Bucureștiul are un prefect, numit de [[guvernul României]]. Prefectului nu i se permite să fie membru al unui partid politic și rolul acestuia este de a reprezenta guvernul la nivel municipal. Prefectul acționează ca o autoritate de legătură care facilitează implementarea planurilor naționale de dezvoltare și a programelor de guvernare la nivel local. Actualul Prefect al Bucureștiului este Georgiana-Alexandra Vacaru.<ref>{{Citat web|url=https://b.prefectura.mai.gov.ro/acasa/despre-noi/conducere/|titlu=Prefectul Municipiului București|accessdate=9 octombrie 2021|autor=|archive-date=2020-10-31|archive-url=https://web.archive.org/web/20201031082616/https://b.prefectura.mai.gov.ro/despre-noi/conducere/|dead-url=yes}}</ref>

=== Împărțire administrativă ===
{{Articol principal|Sectoarele Bucureștiului}}

[[Fișier:Dambovita near Ciurel Bridge in Bucharest.jpg|thumb|200px|Noul sediu al Primăriei Capitalei în apropiere de Podul Ciurel]]

Bucureștiul este împărțit în șase sectoare, fiecare administrat de câte o Primărie de sector. Sectoarele sunt dispuse radial (și numerotate în sensul acelor de ceasornic), astfel încât fiecare să aibă în administrație o parte a centrului Bucureștiului. Împărțirea actuală pe sectoare a Bucureștiului este cea prevăzută de Decretul nr. 284/1979, în vigoare și în prezent.<ref>{{cite web |url=https://lege5.ro/Gratuit/he3dmoju/decretul-nr-284-1979-privind-stabilirea-sectoarelor-municipiului-bucuresti |title=Decretul nr. 284/1979 privind stabilirea sectoarelor Municipiului București |work=Lege5 Online}}</ref>

Până în prezent, nu există un consens administrativ în legătură cu numărul de cartiere ale orașului, dar Planul Urbanistic General al Bucureștiului identifică 70 de cartiere diferite.<ref name="arcub" /> Pe de altă parte, un studiu antropologic al Școlii Naționale de Studii Politice și Administrative (SNSPA) a identificat mai mult de 100.<ref name="arcub" />

Prima formă de organizare administrativă a Bucureștiului a fost cea a plășilor. La sfârșitul [[secolul al XVIII-lea|secolului al XVIII-lea]], în 1798, existau cinci plăși: Târgul, Podul Mogoșoaiei, Târgul de afară, Broștenii și Gorganul.<ref name="admin">{{cite web |url=https://www.agerpres.ro/referendum-documentare/2011/06/09/impartirea-administrativa-a-bucurestiului-scurt-istoric-15-53-51 |title=Împărțirea administrativă a Bucureștiului - scurt istoric |work=[[AGERPRES]] |author=Ionela Gavril |date=9 iunie 2011 |accessdate=2017-12-07 |archive-date=2017-12-08 |archive-url=https://web.archive.org/web/20171208122331/https://www.agerpres.ro/referendum-documentare/2011/06/09/impartirea-administrativa-a-bucurestiului-scurt-istoric-15-53-51 |dead-url=yes }}</ref> Acestor cinci plăși le corespundeau, la începutul [[secolul al XIX-lea|secolului al XIX-lea]], în timpul [[Războiul Ruso-Turc (1806–1812)|războiului ruso-turc (1806–1812)]], culorile sau „boielile”: Roșu, Galben, Negru, Albastru și Verde.<ref name="admin" /> Teritoriul numit Roșu, cel mai mic dintre cele cinci culori și cuprinzând centrul comercial și o porțiune îngustă pe malul drept al Dâmboviței, a fost desființat la începutul [[secolul al XX-lea|secolului al XX-lea]]. Teritoriul acestei culori a fost repartizat celorlalte patru.<ref name="admin" /> După reforme succesive, prin legea administrativă din 1950, cele patru culori s-au transformat în opt raioane, care au permis o administrație mai intensivă și au stimulat într-un mai mare grad inițiativele locale. Cele opt raioane ale Bucureștiului purtau următoarele denumiri: Grivița Roșie (1), 30 Decembrie (2), 1 Mai (3), 23 August (4), Tudor Vladimirescu (5), Nicolae Bălcescu (6), V. I. Lenin (7) și 16 Februarie (8).<ref name="admin" />

[[Fișier:Bucureşti sectoare.svg|left|200px]]

{| class="wikitable"
|-
! Sector !! Suprafață (km²) !! Populație (2011) !! Primar
|- 
| style="background:#FEDF00" | [[Sectorul 1]] 
| 67,5 || 225.453 || [[Clotilde Armand]] ([[Uniunea Salvați România|USR]])
|- 
| style="background:#ED2939" | [[Sectorul 2]] 
| 32 || 345.370 || Radu Mihaiu ([[Uniunea Salvați România|USR]])
|- 
| style="background:#8DB600" | [[Sectorul 3]] 
| 32 || 385.439 || [[Robert Negoiță]] ([[Pro București 2020|PRO B]])
|- 
| style="background:#89CFF0" | [[Sectorul 4]] 
| 34 || 287.828 || [[Daniel Băluță]] ([[Partidul Social Democrat (România)|PSD]])
|- 
| style="background:#A020F0" | [[Sectorul 5]] 
| 30 || 271.575 || [[Cristian Popescu Piedone]] ([[Partidul Puterii Umaniste|PPU SL]])
|- 
| style="background:#FFA500" | [[Sectorul 6]] 
| 38 || 367.760 || [[Ciprian Ciucu]] ([[Partidul Național Liberal (România)|PNL]])
|}

==== Zona metropolitană ====
{{Articol principal|Zona metropolitană București}}

Zona metropolitană București (abreviat ZMB) cuprinde actualmente aproximativ 2,4 milioane de locuitori (neoficial 3,4 milioane). Conform proiectelor [[Primăria Municipiului București|Primăriei București]], ZMB urmează să fie mărită astfel încât să cuprindă 94 de unități administrativ-teritoriale (84 de comune, opt orașe, municipiul [[Oltenița]] și municipiul București), întinse pe un teritoriu de 5.046,1 km².<ref>{{cite web |url=http://romanialibera.ro/economie/finante-banci/zona-metropolitana-bucuresti---o-comunitate-de-5-000-kmp--11566 |title=Zona metropolitană București - o comunitate de 5.000 kmp |work=[[România liberă]] |author=Camelia Popa |date=5 septembrie 2005}}</ref>

=== Sistemul judiciar ===
[[Fișier:Palatul Justiției.jpg|thumb|200px|[[Palatul de Justiție din București|Palatul de Justiție]], sediul [[Curtea de Apel București|Curții de Apel București]], văzut de pe malurile Dâmboviței]]

Sistemul judiciar al Bucureștiului este similar cu cel al celorlalte județe. Fiecare dintre cele șase sectoare are propria judecătorie, în timp ce infracțiunile mai grave sunt direcționate [[Tribunalul București|Tribunalului București]]. [[Curtea de Apel București]] judecă recursurile la deciziile luate de judecătoriile și tribunalele Bucureștiului și a altor cinci județe învecinate ([[județul Teleorman|Teleorman]], [[județul Ialomița|Ialomița]], [[județul Giurgiu|Giurgiu]], [[județul Călărași|Călărași]] și [[județul Ilfov|Ilfov]]). Bucureștiul este, de asemenea, sediul [[Înalta Curte de Casație și Justiție|Înaltei Curți de Casație și Justiție]], [[Curtea Constituțională a României|Curții Constituționale]] și [[DNA|Direcției Naționale Anticorupție]].

Bucureștiul are o forță de poliție municipală, [[Poliția București]], care este responsabilă de controlul criminalității în întregul oraș și operează 26 de secții.<ref>{{cite web |url=https://www.odat.ro/sectii-de-politie-bucuresti-sector-123456/ |title=Secții de Poliție București |work=ODAT}}</ref> Poliția București își are sediul central pe [[Calea Victoriei]],<ref>{{cite web |url=https://b.politiaromana.ro/ro/contact |title=Contact |work=[[Poliția București|DGPMB]] |publisher=[[Poliția Română]]}}</ref> în centrul orașului. Începând cu anul 2004, fiecare primărie de sector are, de asemenea, sub administrația sa o poliție comunitară, care se ocupă de problemele comunității locale. În București se află și inspectoratele generale ale [[Jandarmeria Română|Jandarmeriei]] și ale [[Poliția Română|Poliției Române]].

==== Criminalitate ====
Rata criminalității în București este destul de scăzută în comparație cu alte capitale europene, numărul total al infracțiunilor scăzând cu 9% între 2015 și 2016.<ref name="dgpmb">{{cite web |url=https://b.politiaromana.ro/files/pages_files/analiza_activitate_2016.pdf |title=Evaluarea activităților desfășurate în anul 2016 |work=[[Poliția București|Direcția Generală de Poliție a Municipiului București]]}}</ref> În 2017, rata criminalității era de 28,92%, sub [[Madrid]], [[Amsterdam]], [[Berlin]], [[Moscova]], [[Stockholm]], [[Londra]], [[Paris]] și [[Roma]],<ref>{{en icon}} {{cite web |url=https://www.numbeo.com/crime/region_rankings.jsp?title=2017&region=150 |title=Europe: Crime Index 2017 |work=Numbeo}}</ref> Bucureștiul menținându-se ca una dintre cele mai sigure capitale europene.<ref name="dgpmb" /> Rata crimelor violente rămâne scăzută, cu 31 de crime înregistrate în 2014, toate fiind soluționate.<ref>{{cite web |url=http://www.mediafax.ro/social/bilantul-pe-2014-al-politiei-capitalei-31-de-crime-toate-solutionate-peste-7-500-de-infractiuni-economice-si-peste-56-000-de-infractiuni-de-natura-judiciara-13781546 |title=Bilanțul pe 2014 al Poliției Capitalei: 31 de crime, toate soluționate. Peste 7.500 de infracțiuni economice și peste 56.000 de infracțiuni de natură judiciară |work=[[Mediafax]] |author=Andrei Dumitrescu |date=22 ianuarie 2015}}</ref>

Deși în anii 2000 au avut loc o serie de acțiuni ale poliției împotriva unor grupări infracționale, cum ar fi clanul Cămătaru, criminalitatea organizată are, în general, un impact redus asupra vieții publice. Infracțiunile minore sunt mai frecvente, în special sub forma furtului din buzunare sau genți, și au loc de cele mai multe ori în rețeaua de transport public a orașului. Cu toate acestea, furtul s-a redus cu 11% în 2016 față de anul precedent.<ref name="dgpmb" /> Infracționalitatea este mai ridicată în cartierele sudice ale orașului, în special în [[Rahova]] și [[Ferentari]], zone dezavantajate din punct de vedere social.<ref>{{cite web |url=http://adevarul.ro/news/bucuresti/rahova-ferentariul-cele-mai-rau-famate-zone-capitala-1_50bdee137c42d5a663d05444/index.html |title=Rahova și Ferentariul, cele mai rău famate zone din Capitală |work=[[Adevărul]] |date=18 mai 2011}}</ref>

Deși prezența copiilor străzii a fost o problemă în București în anii 1990, numărul lor a scăzut în ultimii ani, situându-se acum la sau sub media marilor orașe europene. Un documentar numit ''Children Underground'' și nominalizat la [[Premiile Oscar|Oscar]] a ilustrat viața copiilor străzii români în 2001.<ref>{{en icon}} {{cite web |url=http://www.imdb.com/title/tt0264476/ |title=Children Underground (2001) |work=[[IMDB|IMDb]]}}</ref> Aproximativ 1.100 de persoane încă locuiesc pe străzile Bucureștiului, 41% dintre ele fiind minore.<ref>{{cite web |url=http://salvaticopiii.ro/upload/p0001000100050001_Raport%20copiii%20strazii.pdf |title=Evaluarea fenomenului „copiii și tinerii străzii” |work=[[Salvați copiii|Salvați Copiii]] |location=București |date=2014 |page=14 |accessdate=2017-12-07 |archive-date=2017-12-15 |archive-url=https://web.archive.org/web/20171215143014/http://salvaticopiii.ro/upload/p0001000100050001_Raport%20copiii%20strazii.pdf |dead-url=yes }}</ref> Multe sunt exploatate, practică [[cerșetor]]ia sau [[prostituție|prostituția]].<ref>{{cite web |url=http://adevarul.ro/news/societate/peste-1100-detineri-copii-traiesc-strada-bucuresti-jumatate-cersetori-1_5399a9ad0d133766a884b317/index.html |title=Peste 1.100 de tineri și copii trăiesc pe stradă, în București. Peste jumătate sunt cerșetori |work=[[Adevărul]] |author=Ioana Nicolescu |date=12 iunie 2014}}</ref>

=== Calitatea vieții ===
Conform studiilor despre calitatea vieții în orașele lumii, emise anual de firma de consultanță Mercer, Bucureștii se aflau pe locul 94 în topul mondial al calității vieții, în anul 2001,<ref>{{cite web|url=http://www.expat.or.id/info/qualityofliving.html|title=Worldwide Quality of Living Survey|website=www.expat.or.id|accessdate=2010-06-01|archive-date=2011-04-15|archive-url=https://web.archive.org/web/20110415143434/http://www.expat.or.id/info/qualityofliving.html|dead-url=yes}}</ref> și au coborât pe locul 108 în anul 2009.<ref>{{cite web|url=http://www.actmedia.eu/top+story/bucharest+keeps+108+in+the+mercer+top+dedicated+to+life+quality+/20379|title=Bucharest keeps 108 in the mercer top dedicated to life quality<!-- Titlu generat de un robot -->|publisher=|accessdate=2010-06-01|archive-date=2010-10-06|archive-url=https://web.archive.org/web/20101006194411/http://www.actmedia.eu/top%2Bstory/bucharest%2Bkeeps%2B108%2Bin%2Bthe%2Bmercer%2Btop%2Bdedicated%2Bto%2Blife%2Bquality%2B/20379|dead-url=yes}}</ref> Bucureștiul este astfel pe penultimul loc în topul calității vieții, între capitalele Uniunii Europene, pe ultimul loc fiind capitala bulgară, Sofia.

== Cultură ==
Viața culturală a Bucureștiului este un melanj bogat între cultura tradițională (elitistă) – reprezentată de un sector consistent de arte ale spectacolului ([[teatru]], [[operă]], [[dans]] și [[muzică]]), dar și de o rețea extinsă și diversă de muzee –, o cultură de masă (recreere) – reprezentată de un număr tot mai mare de festivaluri, concerte și evenimente în aer liber – și o scenă a artelor contemporane cu dezvoltare rapidă.
=== Clădiri emblematice ===
În București își au sediul [[Parlamentul României|Parlamentul]] (găzduit în [[Palatul Parlamentului]] sau [[Casa Poporului]]), [[Guvernul României|Guvernul]] și [[Președinția României]]. De asemenea, își au sediul numeroase instituții de cultură, precum: [[Academia Română]] (fondată în 1866), peste 60 de institute de cercetare, [[Universitatea București|Universitatea]], [[Institutul Politehnic București|Institutul Politehnic]], [[Institutul de Medicină București|Institutul de Medicină]], alte numeroase institute de învățământ superior, mari biblioteci ([[Biblioteca Academiei Române|Biblioteca Academiei]], [[Biblioteca Națională, București|Biblioteca Națională]], [[Biblioteca Centrală Universitară din București|Biblioteca Centrală Universitară]], printre altele) ș.a.m.d.
[[Fișier:Avenida de la Unión, Bucarest, Rumanía, 2016-05-29, DD 57.jpg|centru|miniatura|250x250px|[[Palatul Parlamentului]]]]

=== Evenimente culturale și festivaluri ===
[[File:RomanianAthenaeumHDR.jpg|thumb|left|200px|[[Ateneul Român]]]]
[[File:Violetta in concert. Bucharest Phylharmony.jpg|thumb|200px|Concert la [[Filarmonica „George Enescu” din București|Filarmonica „George Enescu”]]]]
[[File:Bucuresti. Romania. Festivalul International de teatru de Strada, Bucuresti, 1-30 Iulie 2017. (Trupa de dans latino, Franta).jpg|thumb|200px|Trupă de dans latino din Franța la Festivalul Internațional de Teatru de Stradă]]
O serie de festivaluri culturale se desfășoară în București pe tot parcursul anului, însă majoritatea festivalurilor au loc în iunie, iulie și august. Societatea culturală „[[Ateneul Român]]” organizează [[Festivalul „George Enescu”]] în diferite locații din București în septembrie, la fiecare trei ani. Ediția inaugurală a avut loc în 1958,<ref>{{cite web |url=http://festivalenescu.ro/istoric/ |title=Istoric |work=[[Festivalul „George Enescu”|Festivalul Enescu]] |accessdate=2017-12-07 |archive-date=2017-12-08 |archive-url=https://web.archive.org/web/20171208070830/http://festivalenescu.ro/istoric/ |dead-url=yes }}</ref> iar astăzi este cel mai important festival de muzică clasică și contemporană găzduit de România,<ref>{{cite web |url=http://artexim.ro/proiecte/festivalul-international-george-enescu/ |title=Festivalul Internațional ”George Enescu” |work=Artexim}}</ref> reunind interpreți și orchestre din întreaga lume. Lansat în 2010 de către Muzeul Național al Literaturii Române, Festivalul Internațional de Poezie, unul dintre cele mai importante festivaluri de gen din România, a atras în 2016 peste 100 de poeți din 30 de țări.<ref>{{cite web |url=http://fipb.ro/despre/despre-festivalul-international-de-poezie-bucuresti.html |title=Despre |work=FIPB |accessdate=2017-12-07 |archive-date=2017-05-02 |archive-url=https://web.archive.org/web/20170502214654/http://fipb.ro/despre/despre-festivalul-international-de-poezie-bucuresti.html |dead-url=yes }}</ref> Cel mai longeviv eveniment dedicat cărții din România, [[Târgul de Carte Gaudeamus|Târgul Internațional Gaudeamus]], are loc tot în București și este vizitat anual de peste 125.000 de cititori.<ref>{{cite web |url=http://www.gaudeamus.ro/ro/international/presa/comunicate/gaudeamus2017_palmares.pdf |title=GAUDEAMUS 2017 la ora bilanțului |work=Gaudeamus |date=27 noiembrie 2017}}</ref> Există și festivaluri dedicate dansului, artelor vizuale (din 2005, Bucureștiul are propria [[expoziție de artă|bienală]]), dar și muzicii de orice gen, de la [[jazz]] la [[rock]] și [[muzică electronică]]. Notabile sunt Summer Well, desfășurat anual pe [[Palatul Știrbei din Buftea|domeniul Știrbey]] din [[Buftea]], [[B'ESTFEST|B'Estfest]] și TimeShift, ambele organizate la [[Romexpo]].

În ultimii ani s-a constatat o creștere a numărului de festivaluri dedicate [[teatru]]lui și [[cinematografie]]i. Printre acestea se numără Festivalul Național de Teatru, Festivalul Internațional de Teatru de Stradă, Bucharest International Experimental Film Festival și Festivalul Filmului European. De asemenea, Bucureștiul este gazda unuia dintre cele mai importante festivaluri de film de animație din Europa, Anim'est.<ref>{{cite web |url=http://www.animest.ro/despre.aspx |title=Despre |work=Anim'est |accessdate=2017-12-07 |archive-date=2017-12-08 |archive-url=https://web.archive.org/web/20171208070644/http://www.animest.ro/despre.aspx |dead-url=yes }}</ref> În 2004, Bucureștiul s-a impus în circuitul festivalurilor de film importante din [[Europa de Est]] cu [[Festivalul internațional de film București|Festivalul Internațional de Film București]], un eveniment recunoscut pe scară largă în Europa, având ca invitați de onoare nume sonore în industria cinematografică: [[Andrei Koncealovski]], Danis Tanović, [[Nikita Mihalkov]], [[Rutger Hauer]], Jerzy Skolimowski, Jan Harlan, [[Radu Mihăileanu]] etc.<ref>{{cite web |url=http://b-iff.ro/poveste/ |title=Poveste |work=[[Festivalul internațional de film București|BIFF]] |accessdate=2017-12-07 |archive-date=2014-05-20 |archive-url=https://web.archive.org/web/20140520215804/http://b-iff.ro/poveste/ |dead-url=unfit }}</ref>

Datorită creșterii comunității chineze din oraș, în februarie 2005, Primăria Capitalei a organizat un festival tematic cu ocazia [[Anul Nou Chinezesc|Anului Nou Chinezesc]] în Parcul Nichita Stănescu.<ref>{{cite web |url=http://m.adevarul.ro/cultura/istorie/un-colt-china-bucuresti-1_50ba07547c42d5a663b0ce2b/index.html |title=Un colț de China la București |work=[[Adevărul]] |date=11 februarie 2005}}</ref> De atunci, comunitățile thailandeză,<ref>{{cite web |url=http://old.muzeul-satului.ro/actiuni-culturale/325/festivalul-thailandez |title=Festivalul Thailandez |work=[[Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti”|Muzeul Satului]] |accessdate=2017-12-07 |archive-date=2017-12-08 |archive-url=https://web.archive.org/web/20171208122352/http://old.muzeul-satului.ro/actiuni-culturale/325/festivalul-thailandez |dead-url=yes }}</ref> turcă,<ref>{{cite web |url=http://www.hotnews.ro/stiri-cultura-21803809-festivalul-traditiilor-culturale-turcesti-intre-9-11-iunie-parcul-herastrau.htm |title=Festivalul Tradițiilor Culturale Turcești, între 9 și 11 iunie, în Parcul Herăstrău |work=[[HotNews]] |date=5 iunie 2017}}</ref> greacă<ref>{{cite web |url=https://www.parklake.ro/lifestyle/events/festivalul-grecesc-o-experienta-mediteraneana-mijlocul-naturii/ |title=Festivalul Grecesc, o experiență mediteraneană în mijlocul naturii |work=ParkLake |date=22 iulie 2017}}</ref> sau armeană<ref>{{cite web |url=https://www.agerpres.ro/cultura/2017/07/28/incepe-festivalul-strada-armeneasca-trei-zile-de-concerte-dansuri-si-concursuri-07-38-36 |title=Începe Festivalul 'Strada Armenească'; trei zile de concerte, dansuri și concursuri |work=[[AGERPRES]] |author=Irinela Vișan |date=28 iulie 2017 |accessdate=2017-12-07 |archive-date=2017-12-08 |archive-url=https://web.archive.org/web/20171208122319/https://www.agerpres.ro/cultura/2017/07/28/incepe-festivalul-strada-armeneasca-trei-zile-de-concerte-dansuri-si-concursuri-07-38-36 |dead-url=yes }}</ref> au organizat diverse festivaluri culinare sau culturale în oraș.

În 2005, Bucureștiul a devenit primul oraș din sud-estul Europei care a găzduit CowParade, amplu eveniment de artă urbană. Cu ocazia festivalului, zeci de sculpturi multicolore înfățișând văcuțe au putut fi admirate în tot orașul.<ref>{{cite web |url=http://jurnalul.ro/special-jurnalul/reportaje/cine-a-adus-vacutele-in-bucuresti-41899.html |title=Cine a adus văcuțele în București? |work=[[Jurnalul Național]] |author=Cristian Ștefănescu |date=2 iulie 2005}}</ref>

=== Cultură tradițională ===
[[File:20140820 București 082.jpg|thumb|left|200px|Case tradiționale și o biserică de lemn în [[Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti”]]]]
Cultura tradițională românească continuă să aibă o influență majoră în arte, precum teatru, film și muzică. Bucureștiul are două muzee etnografice de renume internațional: [[Muzeul Național al Țăranului Român|Muzeul Țăranului Român]] și [[Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti”|Muzeul Satului]], unul dintre cele mai mari muzee în aer liber din țară.

Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti”, situat în [[Parcul Herăstrău]], acoperă o suprafață de 14 ha și conține peste 380 de monumente de arhitectură tradițională din toate colțurile țării.<ref name="sat">{{cite web |url=http://muzeul-satului.ro/ |title=Despre muzeu |work=[[Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti”|Muzeul Satului]]}}</ref> Muzeul Satului este, de asemenea, cel mai vizitat obiectiv cultural din România.<ref name="sat" />

Muzeul Țăranului Român a fost declarat în 1996 Muzeul European al Anului.<ref>{{cite web |url=http://www.muzeultaranuluiroman.ro/premii.html |title=Premii |work=[[Muzeul Național al Țăranului Român]] |accessdate=2017-12-07 |archive-date=2017-12-08 |archive-url=https://web.archive.org/web/20171208122321/http://www.muzeultaranuluiroman.ro/premii.html |dead-url=yes }}</ref> Patronat de Ministerul Culturii, muzeul conservă și expune numeroase colecții de obiecte și monumente ale culturii materiale și spirituale. Muzeul deține una dintre cele mai bogate colecții de obiecte țărănești din România, cu un patrimoniu evaluat la peste 90.000 de piese organizate în mai multe colecții: ceramică, port, textile, obiecte din lemn, religioase, obiceiuri etc.<ref>{{cite web |url=http://www.muzeultaranuluiroman.ro/colectii.html |title=Colecții |work=[[Muzeul Național al Țăranului Român]] |accessdate=2017-12-07 |archive-date=2017-12-08 |archive-url=https://web.archive.org/web/20171208122434/http://www.muzeultaranuluiroman.ro/colectii.html |dead-url=yes }}</ref>

[[Muzeul Național de Istorie a României]] este un alt muzeu important din București, care conține o colecție de artefacte care detaliază istoria și cultura românească din preistorie și până în epoca modernă.

=== Lăcașuri de cult ===
{{Vezi și|Listă de biserici din București}}
[[File:Bucharest - Metropolitan Hill (27790555614).jpg|thumb|200px|[[Catedrala Patriarhală din București|Catedrala Patriarhală]] și [[Palatul Camerei Deputaților|Palatul Patriarhiei]]]]
Bucureștiul păstrează numeroase monumente de artă religioasă și medievală, printre care o serie de biserici și mănăstiri datând din [[secolul al XVI-lea]], de când orașul a devenit reședință statornică a voievozilor munteni.

Bucureștiul este sediul Patriarhiei [[BOR|Bisericii Ortodoxe Române]], una dintre bisericile ortodoxe orientale în comuniune cu [[Patriarhia Ecumenică de Constantinopol]], dar și a subdiviziunilor sale, [[Mitropolia Munteniei și Dobrogei]] și [[Arhiepiscopia Bucureștilor]]. Credincioșii ortodocși îl consideră pe [[Sfântul Dimitrie cel Nou|Dimitrie cel Nou Basarabov]] sfântul protector al orașului.<ref>{{cite web |url=https://www.crestinortodox.ro/sfinti/sfantul-dimitrie/sfantul-dimitrie-basarabov-ocrotitorul-bucurestilor-72849.html |title=Sfântul Dimitrie Basarabov, ocrotitorul Bucureștilor |work=CrestinOrtodox.ro}}</ref> În București există 248 de lăcașuri de cult ortodoxe.<ref>{{cite web |url=http://avereabisericii.ro/mai-sunt-necesare-2000-de-biserici-ortodoxe-in-bucuresti/ |title=Mai sunt necesare 2000 de biserici ortodoxe în București |work=Averea Bisericii |author=Eduard Dumitrache |date=24 ianuarie 2014}}</ref> Cea mai veche dintre ele, [[Biserica Curtea Veche|Biserica Sf. Anton]], se află situată în complexul [[Curtea Veche]]. Numită și Biserica Domnească, aceasta a fost zidită de domnitorul [[Mircea Ciobanul]] în anul 1559.<ref>{{cite web |url=http://ziarullumina.ro/hramul-450-la-curtea-veche-31773.html |title=Hramul 450 la Curtea Veche |work=Ziarul Lumina |author=Ciprian Apetrei |date=25 martie 2010 |accessdate=2017-12-07 |archive-date=2019-02-18 |archive-url=https://web.archive.org/web/20190218030329/http://ziarullumina.ro/hramul-450-la-curtea-veche-31773.html |dead-url=yes }}</ref> Astăzi găzduiește moaștele sfântului [[Antonie cel Mare]], aduse în 2017 de la abația Sf. Antonie din regiunea franceză [[Dauphiné]].<ref>{{cite web |url=https://www.agerpres.ro/cultura/2017/07/04/biserica-sfantul-anton-curtea-veche-a-primit-moastele-ocrotitorului-ei-spiritual-racla-ramane-definitiv-la-bucuresti-23-28-26 |title=Biserica Sfântul Anton - Curtea Veche a primit moaștele ocrotitorului ei spiritual; racla rămâne definitiv la București |work=[[AGERPRES]] |author=Cătălina Matei |date=4 iulie 2017 |accessdate=2017-12-07 |archive-date=2017-12-08 |archive-url=https://web.archive.org/web/20171208122351/https://www.agerpres.ro/cultura/2017/07/04/biserica-sfantul-anton-curtea-veche-a-primit-moastele-ocrotitorului-ei-spiritual-racla-ramane-definitiv-la-bucuresti-23-28-26 |dead-url=yes }}</ref> Una dintre cele mai mici și mai reprezentative biserici din București este [[Biserica Bucur|Biserica Bucur Ciobanul]]. Deși nu are o datare exactă, biserica este considerată una dintre cele mai vechi din oraș, a cărui întemeietor ar fi chiar Bucur, cel de la care își trag numele atât biserica, cât și Bucureștiul.<ref>{{cite web |url=https://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/mitropolia-munteniei-dobrogei/biserica-bucur-ciobanul-68176.html |title=Biserica Bucur Ciobanul |work=CrestinOrtodox.ro}}</ref> La polul opus, cel mai mare lăcaș de cult ortodox din București este [[Biserica Sfântul Spiridon Nou din București|Catedrala Sf. Spiridon Nou]], a cărei pictură interioară a fost executată de [[Gheorghe Tattarescu]].<ref>{{cite web |url=http://www.biserici.org/index.php?menu=BI&code=853 |title=Biserica Sf. Spiridon Nou |work=Biserici.org}}</ref> În 2010 au început lucrările de construcție la [[Catedrala Mântuirii Neamului Românesc]].<ref>{{cite web |url=http://www.catedralaneamului.ro/~catedralaneamulu/index.php/construim-catedrala/calendarul-activitatilor |title=Calendarul activităților |work=[[Catedrala Mântuirii Neamului Românesc|Catedrala Mântuirii Neamului]] }}{{Legătură nefuncțională|date=noiembrie 2022 |bot=InternetArchiveBot |fix-attempted=yes }}</ref> Situată în apropierea Palatului Parlamentului, catedrala va avea o capacitate de 5.000 de persoane<ref>{{cite web |url=http://www.mediafax.ro/social/galerie-foto-reportaj-catedrala-mantuirii-neamului-ridicata-in-proportie-de-70-noutatea-in-loc-de-pictura-clasica-peretii-vor-fi-acoperiti-cu-mozaic-cand-va-fi-gata-intreaga-constructie-16224229 |title=Catedrala Mântuirii Neamului, ridicată în proporție de 70%. Noutatea: în loc de pictură clasică, pereții vor fi acoperiți cu mozaic. Când va fi gata întreaga construcție |work=[[Mediafax]] |author=Oana Despa |date=6 aprilie 2017}}</ref> și o înălțime de 120 m,<ref>{{en icon}} {{cite web |url=https://www.emporis.com/buildings/1239297/romanian-peoples-salvation-cathedral-bucharest-romania |title=Romanian People's Salvation Cathedral |work=Emporis}}</ref> devenind astfel cea mai mare biserică ortodoxă din lume.

Orașul este centrul și altor organizații creștine din România, printre care [[Arhidieceza de București|Arhidieceza Romano-Catolică]], înființată în 1883, și [[Eparhia Sfântul Vasile cel Mare de București|Eparhia Greco-Catolică „Sf. Vasile cel Mare”]], înființată în 2014.

În București mai există astăzi [[Listă de sinagogi din București|șase sinagogi]], din cele câteva zeci existente înaintea [[Rebeliunea legionară|rebeliunii legionare din 1941]], [[Cutremurul din 1977 (România)|cutremurului din 1977]] și demolărilor sistematice din anii 1980.<ref>{{cite web |url=http://www.bucurestiivechisinoi.ro/2010/12/fostul-cartier-evreiesc-din-bucuresti/ |title=Fostul cartier evreiesc din București |work=Bucureștii Vechi și Noi |author=Cristina Iosif |date=23 decembrie 2010}}</ref> Printre acestea se numără [[Templul Coral din București|Templul Coral]], [[Sinagoga Mare din București|Sinagoga Mare]] și [[Templul Unirea Sfântă din București|Templul Unirea Sfântă]]. Ultimul a fost transformat în Muzeul de Istorie a Evreilor din România „Șef rabin dr. Moses Rosen”,<ref>{{cite web |url=http://ghidulmuzeelor.cimec.ro/id.asp?k=699 |title=Muzeul de Istorie a Evreilor din România "Șef rabin Dr. Moses Rosen" |work=Muzee și Colecții din România}}</ref> în timp ce Templul Coral și Sinagoga Mare încă oficiază slujbe regulate.<ref>{{cite journal |url=http://www.jewishfed.ro/downloads/realitatea/RE424-425.pdf |title=La pas prin sinagogile bucureștene |author=Anda Stănciulescu |journal=Realitatea Evreiască |volume=LVI |issue=424–425 |date=1–31 martie 2014}}</ref>

{{Gallery
|title=Lăcașuri de cult din București
|width=120 |height=100
|align=center
|File:RO B new St Spyridon church from South.jpg |[[Biserica Sfântul Spiridon Nou din București|Catedrala Sf. Spiridon Nou]], cel mai mare lăcaș de cult ortodox din București
|File:Bucharest - St. Anthony Church (28376876671).jpg |[[Biserica Curtea Veche|Biserica Sf. Anton]], cea mai veche biserică din București
|File:Biserica Rusă, Ion Ghica 9.jpg |[[Biserica Rusă din București|Biserica Rusă]]
|File:Iglesia Kretzulescu, Bucarest, Rumanía, 2016-05-29, DD 68.jpg |[[Biserica Kretzulescu]]
|File:Bucharest Day 3 - Cathedral Plaza (9335669293).jpg |[[Catedrala Sfântul Iosif din București|Catedrala romano-catolică Sf. Iosif]]
|File:Bucharest - Sinagoga Iesua Tova Tineret Dov detail 01.jpg |Detaliu de pe [[Sinagoga Eșua Tova din București|Sinagoga Eșua Tova]], cel mai vechi lăcaș de cult evreiesc din București 
|File:Catedrala Mântuirii Neamului - București (Ianuarie 2021).jpg |[[Catedrala Mântuirii Neamului]], în construcție în anul 2021}}

== Arhitectură ==
=== Arhitectura istorică ===
Substanța medievală a Bucureștiului a fost de-a lungul timpului grav afectată de distrugeri și incendii. În plus, orașul a pierdut în mod tragic o serie de monumente, mai ales biserici, și în decursul campaniei de „urbanism” inițiate în secolul trecut de [[Nicolae Ceaușescu]]. Din nucleul orașului medieval de pe malurile Dâmboviței s-au păstrat vestigiile [[Curtea Veche|Curții Vechi]] (sec. XV–XVI) cu [[Biserica Curtea Veche|Biserica Domnească „Buna Vestire”]], care datează probabil din vremea lui [[Mircea Ciobanul]] (d. 1559).

[[Strada Lipscani]], în jurul căreia se desfășoară ceea ce este considerat [[centrul istoric al Bucureștiului]], a fost atestată pentru prima dată în 1589 sub numele de „Ulița Mare”.<ref>{{cite web |url=http://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/strazile-bucurestilor-mica-istorie-sentimentala-in-imagini-xiii-lipscani-9422751 |title=Străzile Bucureștilor – mică istorie sentimentală în imagini (XIII). Lipscani |work=[[Ziarul Financiar]] |author=Alexandru Popescu |date=23 martie 2012}}</ref> Numele de astăzi îl primește în 1947 de la negustorii ce comercializau mărfuri aduse de la Lipsca (astăzi [[Leipzig]]). Clădirile de pe strada Lipscani au fost ridicate preponderent în [[secolul al XIX-lea]] în stilul [[neoclasic]] și neobaroc, fiind naționalizate în anul 1948. În anii 1980, regimul comunist le-a dat în folosință unor locatari ce le-au adus într-o stare deplorabilă. Lipscaniul este una din străzile Bucureștiului care are cele mai multe obiective pe [[Lista monumentelor istorice din București|Lista monumentelor istorice]] (peste 30), reunite sub titulatura ''Ansamblul de arhitectură „Strada Lipscani”''.<ref>{{cite web |url=http://www.monumenteromania.ro/index.php/monumente/detalii/ro/Ansamblul%20de%20arhitectura%20Strada%20Lipscani/1304 |title=Ansamblul de arhitectură "Strada Lipscani" |work=Monumentele Istorice din România |publisher=APMNIR}}</ref> Din 2005, zona Lipscani este doar pietonală și este în curs de restaurare. Pe lângă clădirile de secol XIX, pe strada Lipscani s-au păstrat o serie de hanuri, notabile fiind [[Hanul Gabroveni]] (cel mai vechi dintre ele și restaurat în 2014),<ref>{{cite web |url=http://www.mediafax.ro/social/hanul-gabroveni-restaurat-inaugurat-de-oprescu-la-deschiderea-zilelor-bucurestiului-foto-13298280 |title=Hanul Gabroveni restaurat, inaugurat de Oprescu la deschiderea Zilelor Bucureștiului - FOTO |work=[[Mediafax]] |author=Roxana Alexe |date=18 septembrie 2014}}</ref> [[Hanul Manuc|Hanul lui Manuc]] (1808) și [[Hanul cu Tei]] (1833).
=== Secolele XVI–XVII ===
[[File:Biserica "Sf. Ierarh Nicolae" - Mihai Vodă - Exterior.jpg|thumb|200px|Biserica „Sf. Ierarh Nicolae” a [[Mănăstirea Mihai Vodă|mănăstirii Mihai Vodă]]]]
[[Mănăstirea Radu Vodă]] a fost ridicată pe vremea lui [[Alexandru al II-lea Mircea]],<ref>{{Citation | url=https://manastirearaduvoda.ro/istoricul-manastirii| title=Istoricul mănăstirii - Manastirea Radu Voda - Sfanta Treime si Sfantul Ierarh Nectarie| newspaper=Manastirearaduvoda.ro| accessdate=2023-5-18}}</ref> dar a fost distrusă deja în 1595 de [[Sinan Pașa]], pentru a fi în [[secolul al XVII-lea]] reconstruită și fortificată de către [[Radu Mihnea]] și [[Alexandru Coconul]]. Atât elementele tradiționale (planul triconc, turla pe naos), cât și pronaosul supralărgit, încununat de trei turle, sunt influențate de formele bisericii [[Mănăstirea Curtea de Argeș|mănăstirii din Curtea de Argeș]]. Din ansamblul [[Mănăstirea Mihai Vodă|mănăstirii Mihai Vodă]], ctitoria lui [[Mihai Viteazul]], s-a păstrat doar biserica. Construcția a fost, împreună cu turnul-clopotniță din secolele XVI–XVIII, translată din fosta incintă monastică în 1986. Clădirea mănăstirii, care adăpostise până atunci Arhivele Statului, a fost distrusă. Din [[secolul al XVI-lea]] datează și biserica [[Mănăstirea Mărcuța|mănăstirii Mărcuța]], o ctitorie pe plan triconc cu turlă pe naos a marelui vistier Dan. În 1733 biserica a fost reînnoită și împodobită cu picturi murale, iar din 1945 până în 1957 ea a fost restaurată. Alte importante mărturii ale secolului al XVI-lea, biserica Alba-Postăvari și biserica Spirea Veche, au fost distruse în primăvara lui 1984.

În epoca lui [[Matei Basarab]] a fost rezidită [[Mănăstirea Plumbuita]] (1647) după modelul ctitoriei lui [[Radu cel Mare]] de la [[Mănăstirea Dealu|Dealu]], pentru a comemora victoria din 1632 împotriva turcilor. Din Casa Domnească construită atunci s-a păstrat doar o latură interioară a curții. Biserica de plan triconc fusese ridicată pe vremea lui [[Mihnea al II-lea Turcitul]], dar suferise în 1595 mari distrugeri.
{{quote box
|title=Clădiri ale stilului brâncovenesc din București
|align=left
|width=25%
|quote=
* [[Biserica Colțea]]
* [[Biserica Fundenii Doamnei]]
* [[Biserica Kretzulescu]]
* [[Biserica Stavropoleos]]
* [[Catedrala Patriarhală]]
* [[Mănăstirea Antim]]
}}
[[Catedrala Patriarhală din București|Biserica Patriarhiei]] cu hramul Sf. Dimitrie cel Nou, ridicată sub domnia lui [[Constantin Șerban]], dezvoltă modelul dat de biserica episcopală din Curtea de Argeș, folosind proporții mai masive, mai ales în cazul unui monumental pridvor vestic. După mutarea mitropoliei de la [[Târgoviște]] la București în 1668, ea a devenit Catedrală Mitropolitană, și în 1925, după ridicarea Bisericii Ortodoxe Române la rang de patriarhie, Catedrală Patriarhală. În apropierea acestei biserici se află ansamblul reședinței mitropolitane, dispus în pantă pe Dealul Viilor. În incinta acestui complex s-au păstrat unele construcții din 1698, aparținând fostei mănăstiri, printre care se numără poarta principală a edificiului, un paraclis cu galerie și treptele care duc spre portal. Acestea au fost reînnoite în 1723.

[[Mănăstirea Cotroceni]] din 1679 a fost complet demolată în 1985.<ref>{{Citation | url=https://turismistoric.ro/povestile-impresionante-ale-lacaselor-de-cult-disparute-din-capitala-pentru-a-face-loc-planurilor-lui-ceausescu/| title=Poveștile impresionante ale lăcașelor de cult dispărute din Capitală, pentru a face loc planurilor lui Ceaușescu| newspaper=Turism Istoric| date= 2022-10-22| accessdate=2023-5-18}}</ref> Ea adăpostea mormântul lui [[Șerban Cantacuzino]]. Biserica ei se distingea prin proporțiile armonioase și printr-o tâmplă bogat ornamentată. Tot o ctitorie a domnitorului Șerban Cantacuzino este și [[Biserica Doamnei]] (1683), care conține un ansamblu de pictură murală executat de zugravii Constantinos și Ioan.
[[File:Stavropoleos-.jpg|thumb|200px|[[Biserica Stavropoleos]]]]
Unul din monumentele importante ale [[stil brâncovenesc|stilului brâncovenesc]] este biserica [[Mănăstirea Antim|mănăstirii Antim]] (1713–1715), o ctitorie a mitropolitului [[Antim Ivireanul]]. Perioada clasică a stilului este reprezentată aici de o ornamentică bogată, caracterizată de motive florale, de un pridvor monumental purtat de coloane și de un fronton semicircular care denotă influența barocului italian. Aripile de nord și de est ale edificiului monastic au fost demolate în 1984. În epoca brâncovenească este întemeiat de spătarul [[Mihai Cantacuzino]] și [[Spitalul Colțea]] (1702), prima instituție spitalicească din [[Țara Românească]]. Alte monumente ale stilului brâncovenesc clasic sunt: [[Biserica Fundenii Doamnei]] (1699), [[Palatul Mogoșoaia]] (1702) și [[Biserica Colțea]] (1695–1702), din ansamblul căreia s-a păstrat paraclisul din 1701–1702, ancadramentul cu decor dens al ușii spre pronaos, precum și canaturile din lemn ale acestei uși. O fază târzie a stilului brâncovenesc era reprezentată de [[Mănăstirea Văcărești]] (1716–1722), o ctitorie a lui [[Nicolae Mavrocordat]] distrusă în ultimii ani ai dictaturii comuniste. Lăcașul monastic avea o ornamentică deosebit de bogată și era considerat drept o sinteză a arhitecturii sacrale tradițional românești. Alte monumente ale acestei epoci sunt [[Biserica Kretzulescu]] (1722) și [[Biserica Stavropoleos]] (1724–1730), cu un pridvor bogat ornamentat. Din vremea lui [[Constantin Brâncoveanu]] datează și viitoarea [[Calea Victoriei|Cale a Victoriei]], stradă numită inițial Podul Mogoșoaiei, deoarece făcea legătura între reședința domnească de la poalele dealului Mitropoliei și palatul de la Mogoșoaia.

=== Secolele XVIII–XIX ===
[[File:RO B Manuc Inn inside.jpg|thumb|left|200px|Curtea interioară a [[Hanul Manuc|Hanului lui Manuc]], construit de [[Manuc Bei]] în 1808]]
Secolele XVIII și XIX constituie pentru arhitectura Bucureștiului perioada unei mari înfloriri. După o perioadă de tranziție, reprezentată prin bisericile [[Biserica Sfântul Elefterie Vechi din București|Sf. Elefterie]] (1743) și [[Biserica Olari din București|Olari]] (1758) care continuă parțial formele tradiționale ale epocii brâncovenești, apar primele edificii construite în stil [[Neoclasicism|neoclasic]] ([[Palatul Ghica Tei]], 1822) sau neogotic ([[Palatul Suțu]] din 1833 și [[Biserica Sfântul Spiridon Nou din București|Biserica Sf. Spiridon Nou]] din 1852–1858). Din punct de vedere urbanistic, Bucureștiul a cunoscut sub domnitorii fanarioți, deci până în 1821, și o puternică influență orientală, evidentă mai ales în amenajarea piețelor după modelul constantinopolitan, a așa-numitelor maidane, și în arhitectura caselor particulare și a celebrelor hanuri. Reprezentativ pentru aceste influențe este [[Hanul lui Manuc]], construit în 1808 de către un negustor armean.
[[File:Bucharest - BNR Palace (Banca Națională Română) (28450072642).jpg|thumb|left|200px|Corpul vechi al [[BNR]]]]
[[File:Palacio CEC, Bucarest, Rumanía, 2016-05-29, DD 91-93 HDR.jpg|thumb|200px|[[Palatul CEC]] văzut noaptea]]
[[File:Palatul Kretzulescu.jpg|thumb|200px|[[Palatul Crețulescu|Palatul Kretzulescu]], sediul Centrului European pentru Învățământul Superior (UNESCO-CEPES)]]
Influența [[Paris]]ului și a școlii franceze de arhitectură devine hotărâtoare odată cu desăvârșirea [[Palatul Știrbei din București|Palatului Știrbei]] de către arhitectul francez Michel Sanjouand în 1835. În a doua jumătate a [[secolul al XIX-lea|secolului al XIX-lea]] planul orașului căpătă treptat, și datorită proiectelor urbanistice inițiate de Sanjouand, un caracter reprezentativ prin formarea unui centru circular, trasarea unor magistrale largi, ridicarea de edificii monumentale pentru instituțiile din administrație și cultură, precum și prin amenajarea unor areale întinse ca parcuri. Astfel, parcul central al Bucureștiului, [[Cișmigiu]]l, ia ființă la mijlocul secolului, după proiectele arhitectului peisagist german Carl Friedrich Wilhelm Meyer. Acesta va contribui și la continuarea [[Șoseaua Kiseleff|Șoselei Kiseleff]], care prelungea [[Calea Victoriei]] spre nord încă din 1832. Din păcate, noile curente în arhitectură au dus și la demolarea unor biserici, mănăstiri și hanuri medievale, precum și la impunerea cu orice preț a canonului francez în restaurare și reconstrucție. Clădirile „micului Paris” au schimbat aspectul vechiului oraș, din care s-au păstrat mai ales spațiile subterane greu de recuperat datorită impunerii unei noi structuri urbanistice. Numeroși arhitecți francezi au contribuit la impunerea neoclasicismului, apoi a romantismului și a eclectismului de școală franceză. Astfel, Palatul [[Banca Națională a României|Băncii Naționale]] (corpul vechi) este o operă din 1883–1885 a arhitecților Joseph Cassien-Bernard și [[Albert Galleron]]. După planurile lui [[Paul Gottereau]] s-a construit [[Sediul central CEC|Casa de Economii și Consemnațiuni]] de pe [[Calea Victoriei]], cu o alură de catedrală eclectistă purtând o cupolă centrală de sticlă și metal, care îi conferă transparență. Același Gottereau a proiectat și clădirea Fundațiilor Regale, astăzi unul dintre corpurile [[Biblioteca Centrală Universitară din București|Bibliotecii Centrale Universitare]].

[[Ion Mincu]] a fost inițial un promotor al școlii franceze de arhitectură, datorită anilor de studii petrecuți la [[Paris]]. Palatul Curții Supreme de Justiție, o operă din această perioadă a lui A. Ballu la care a colaborat Mincu, a devenit azi, după o perioadă îndelungată de renovare, sediul Curții de Apel București și a Judecătoriei Sectorului 5. Remarcabile mai sunt [[Catedrala Sfântul Iosif]], construită de Friedrich Schmidt în stil neogotic, și [[Ateneul Român]], conceput de Constantin Baicoianu și [[Albert Galleron]] și construit între 1885 și 1888. Ateneul este o clădire caracteristică pentru stilul eclectic al capitalei, bazat pe structuri clasiciste, așa cum a fost el cultivat în Franța.

=== Secolul XX ===
[[File:Triumphbogen Bukarest.jpg|thumb|200px|[[Arcul de Triumf din București|Arcul de Triumf]]]]
[[File:RO B - Cercul Militar Național - ora albastra.jpg|thumb|200px|[[Palatul Cercului Militar Național]], inaugurat în 1923]]
Acest stil a prevalat și în arhitectura de la începutul [[secolul al XX-lea|secolului al XX-lea]] în București, în pofida diverselor curente secesioniste ale vremii. Astfel, fostul Palat al Poștelor, azi [[Muzeul Național de Istorie a României]], construit în anul 1900 după planurile arhitectului [[Alexandru Săvulescu]], are un pridvor masiv de ordin pseudodoric, un parament cu rustica și diverse elemente decorative datorate în parte [[Renașterea|renașterii]], în parte [[Clasicism|clasicismului]]. Un concept asemănător a stat la baza fostului Palat al Parlamentului (1907), azi [[Palatul Camerei Deputaților|Palatul Patriarhiei]], după planurile lui [[Dimitrie Maimarolu]]. [[Palatul Primăriei Capitalei|Clădirea Primăriei Municipiului București]], ridicată între anii 1906 și 1910 de [[Petre Antonescu]], ilustrează anumite tendințe retrospective ale începutului de secol, care vizau o renaștere a tradițiilor naționale în arhitectură, mai ales a stilului brâncovenesc. Idealul unei școli de arhitectură neoromânească se face remarcat și în opera lui Ion Mincu, de pildă în „Bufetul de la Șosea” de pe Șoseaua Kiseleff din 1892. Tradiția arhitecturală moldovenească l-a inspirat pe arhitectul [[Nicolae Ghica-Budești]], de exemplu în Muzeul de Etnografie, Artă Națională, Artă Decorativă și Industrială, azi [[Muzeul Țăranului Român]], construit în etape între anii 1912 și 1939.

Stilul neoromânesc nu a putut însă depăși canonul francez, reprezentat în primele decenii ale secolului de Palatul Regal al arhitectului [[Nicolae Nenciulescu]], azi [[Muzeul Național de Artă al României]], o construcție alcătuită dintr-un corp central și două aripi laterale care expunea un nu tocmai riguros neoclasicism, și de [[Arcul de Triumf, București|Arcul de Triumf]], o operă a arhitectului [[Petre Antonescu]]. În anii '30 își fac apariția primele modernisme ale secolului; astfel, cu [[Palatul Telefoanelor din București|Palatul Telefoanelor]] se ridică pe Calea Victoriei un mic [[zgârie-nori]] de tip american. În anii '50 ai [[secolul al XX-lea|secolului al XX-lea]] au fost ridicate în centru unele clădiri reprezentative ale noii puteri, de exemplu [[Casa Scânteii]] (1956) sau [[Opera Română]] (1953). Opera, deși după un proiect stalinist, expune elementele de eclectism tipice pentru sfârșitul [[secolul al XIX-lea|secolului al XIX-lea]]. De asemenea, în primul deceniu al dictaturii comuniste suprafața orașului s-a mărit în mod semnificativ prin construcția de noi cartiere de locuințe, care aveau parțial caracterul de oraș-satelit: [[Balta Albă, București|Balta Albă]], [[Drumul Taberei]], [[Floreasca]], [[Pajura (cartier)|Pajura]], [[Berceni (cartier)|Berceni]], [[Grivița (cartier)|Grivița]]. În primii ani ai lui Ceaușescu arhitectura s-a putut elibera în mare măsură de canonul stalinist.

Între 1968 și 1970 a fost edificat [[Hotel Intercontinental|Hotelul Intercontinental]], până în 2004 cea mai înaltă construcție-turn din România, și tot în 1970 a fost terminată noua clădire a [[Teatrul național|Teatrului Național]], a cărei modernism a fost ulterior denaturat, la ordinul lui Ceaușescu, prin fațade cu arcade. Epoca lui [[Nicolae Ceaușescu]] a adus cu sine schimbări grave în structura urbanistică a capitalei. Construirea unui nou palat prezidențial și a Bulevardului Victoriei Socialismului s-a făcut cu prețul distrugerii vechilor cartiere Uranus, Izvor, Rahova și Antim. Foarte contestată în noul ansamblu este [[Casa Poporului]] a arhitectei [[Anca Petrescu]], azi sediu al Parlamentului României. Lucrările la acest edificiu megaloman, care se întinde pe o suprafață de 350.000 m², au început în anul 1984. Construcției i se impută lipsa de unitate stilistică și proporțiile care ignoră modelul clasicist după care se orientează de fapt.
=== Arhitectura contemporană ===
[[File:Asmita Gardens.jpg|thumb|left|200px|[[Asmita Gardens]]]]
[[File:Bucharest Day 3 - Dobrescu (9335664377).jpg|thumb|left|150px|[[Sediul Uniunii Arhitecților din România]], o combinație neobișnuită de vechi și nou]]
[[File:Universitatea Bucuresti 2014 0111 01.jpg|thumb|200px|Palatul [[Universitatea din București|Universității din București]]]]
[[File:Biblioteca Central de la Universidad de Bucarest, Bucarest, Rumanía, 2016-05-29, DD 97-99 HDR.jpg|thumb|200px|[[Biblioteca Centrală Universitară din București|Biblioteca Centrală Universitară „Carol I”]]]]
[[File:Floreasca SkyTower, Bucharest.jpg|thumb|200px|[[Floreasca City Center|Sky Tower]], cea mai înaltă clădire din România și Promenada Mall]]
[[File:Victory Square, Bucharest.jpg|thumb|200px|Clădiri de birouri, [[Piața Victoriei]]]]
De la căderea comunismului în 1989, multe clădiri din epoca comunistă au fost renovate, modernizate și folosite în alte scopuri.<ref>{{cite web |url=http://greateconomy.ro/povestea-fabricilor-bucurestene-transformate-in-mall-uri-sau-apartamente/ |title=Povestea fabricilor comuniste, transformate în mall-uri sau apartamente |work=Great Economy |date=14 septembrie 2015}}</ref> Poate cel mai bun exemplu în acest sens este transformarea așa-numitelor „[[circ al foamei|circuri ale foamei]]”, foste complexe agroalimentare neterminate, în mall-uri și centre comerciale. Centre comerciale moderne precum [[Unirea Shopping Center]], [[București Mall]] sau [[Plaza Romania]] au apărut pe structurile preexistente ale fostelor „circuri ale foamei”. Un alt exemplu este transformarea unei vechi construcții utilitare din [[Centrul Civic (București)|Centrul Civic]] în hotelul Marriott de astăzi. Acest proces a fost accelerat după 2000, când orașul a trecut printr-o perioadă de boom imobiliar, iar multe clădiri comuniste din centrul Bucureștiului au devenit ținta investitorilor imobiliari datorită locației lor. Multe blocuri de apartamente din epoca comunistă au fost, de asemenea, renovate pentru a îmbunătăți aspectul urban.

Legea impune păstrarea și consolidarea clădirilor cu valoare istorică. Multe construcții îmbină astfel rămășițe ale unor clădiri istorice cu arhitectura de secol XXI, unde oțelul și sticla predomină. Cu toate acestea, mulți arhitecți le consideră un kitsch urban.<ref>{{cite web |url=http://stirileprotv.ro/stiri/social/arhitectura-moderna-reinvie-farmecul-bucurestiului-de-demult-cazurile-de-kitsch-criticate-de-specialisti.html |title=Arhitectura modernă reînvie farmecul Bucureștiului de demult. Cum arată clădirile considerate de specialiști un kitsch |work=[[Pro TV|Știrile Pro TV]] |date=16 octombrie 2014}}</ref> Exemple în acest sens sunt sediul [[Sediul Uniunii Arhitecților din România|Uniunii Arhitecților din România]] (poreclită de locuitori „clădirea cyborg”),<ref>{{cite web |url=http://adevarul.ro/news/bucuresti/bucuresti-1_51a753ffc7b855ff563f597a/index.html |title=Sediul Uniunii Arhitecților din București, în topul celor mai ciudate clădiri din Europa. Vechiul și noul se combină într-un amestec de cărămidă și sticlă |work=[[Adevărul]] |author=Mădălina Mihalache |date=31 mai 2013}}</ref> hotelul [[Novotel]], Metropolis Center, spațiile de birouri de pe Splaiul Unirii, The Ark (fosta Bursă de Mărfuri) și Biblioteca Națională.<ref>{{cite web |url=http://designist.ro/arhitectura-design-interior/nou-si-vechi-in-arhitectura-bucurestiului-contrastele-unui-oras/ |title=Nou și vechi în arhitectura Bucureștiului: contrastele unui oraș |work=Designist |date=14 august 2014}}</ref>

În ultimul deceniu au fost construite o serie de clădiri de birouri înalte, în special în zonele de nord și de est ale orașului. Cea mai înaltă clădire din București și totodată cea mai înaltă din țară este Sky Tower, parte a Floreasca City Center. Finalizată în 2013, clădirea măsoară 137 de metri înălțime. Alte exemple de clădiri înalte construite după 2000 includ:<ref>{{en icon}} {{cite web |url=https://www.emporis.com/city/100827/bucharest-romania/status/all-buildings |title=Bucharest |work=Emporis}}</ref> [[Globalworth Tower]] (118 m), [[Tower Center International]] (106 m), [[Bucharest Financial Plaza]] (83 m), [[BRD Tower|BRD-GSG Tower]] (82 m), [[Nusco Tower]] (80 m), [[Euro Tower]] (80 m), [[Charles de Gaulle Plaza]] (80 m), [[Cathedral Plaza]] (75 m), City Gate Towers (75 m), [[Millennium Business Center]] (72 m) etc. În ciuda acestei dezvoltări pe verticală, arhitecții români evită să proiecteze clădiri foarte înalte din cauza vulnerabilității la cutremure.<ref>{{cite web |url=http://stiri.tvr.ro/bucurestiul-nu-este-un-oras-pentru-zgarie-nori--e-mai-degraba-un-oras-pe-orizontala_44232.html#view |title="Bucureștiul nu este un oraș pentru zgârie nori, e mai degrabă un oraș pe orizontală" |work=[[TVR|Știrile TVR]] |date=7 mai 2014 |accessdate=2017-12-15 |archive-date=2014-05-20 |archive-url=https://web.archive.org/web/20140520220710/http://stiri.tvr.ro/bucurestiul-nu-este-un-oras-pentru-zgarie-nori--e-mai-degraba-un-oras-pe-orizontala_44232.html#view |dead-url=yes }}</ref>

Pe lângă clădirile de afaceri și instituții, s-au construit și clădiri de apartamente și garsoniere, dintre care multe sunt complexe rezidențiale înalte și comunități rezidențiale suburbane. Exemple de astfel de complexe sunt [[Asmita Gardens]] și Doamna Ghica Plaza. Acestea sunt din ce în ce mai vizibile în nordul Bucureștiului, care este mai puțin populat și găzduiește locuitori din clasele de mijloc și superioară datorită procesului de [[bătrânețe|gentrificare]].

== Educație ==
{{Vezi și|Lista universităților din București}}
Bucureștiul este un puternic centru universitar, cu 120 de licee și 33 de universități publice și private și campusuri universitare, care atrag elevi și studenți din toată țara.<ref name="arcub" />

În anul 2014, în București funcționau 17 unități de învățământ superior public (finanțate de stat),<ref>{{cite web |url=http://bucuresti.vitalsigns.ro/educatie/ |title=Educație |work=Vital Signs |publisher=Fundația Comunitară București}}</ref> dintre care cele mai mari sunt [[Universitatea din București]], [[Academia de Studii Economice]], [[Universitatea de Medicină și Farmacie Carol Davila|Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila”]], [[Școala Națională de Studii Politice și Administrative]] și [[Universitatea Politehnica din București|Universitatea Politehnica]]. La acestea se adaugă alte 22 de universități private,<ref>{{cite web |url=http://www.listafacultati.ro/bucuresti/facultati-particulare |title=Facultăți particulare |work=ListaFacultati.ro}}</ref> cum ar fi [[Universitatea Româno-Americană]] și [[Universitatea Spiru Haret]], ultima fiind cea mai mare din Europa, cu peste 302.000 de studenți înscriși în 2009.<ref>{{cite web |url=http://www.gandul.info/scoala/cum-a-ajuns-spiru-cea-mai-mare-universitate-din-lume-4634407 |title=Cum a ajuns „Spiru“ cea mai mare universitate din lume |work=[[Gândul]] |date=12 iulie 2009}}</ref> Universitățile private au o reputație mixtă datorită neregulilor din procesul educațional<ref>{{cite web |url=http://romanialibera.ro/societate/educatie/industria-diplomelor--in-colaps-393719 |title=Industria diplomelor, în colaps. Universităților private le-a scăzut profitul de 207 de ori |work=[[România liberă]] |author=Petre Bădică, Răzvan Chiruță |date=22 septembrie 2015}}</ref> și integrității compromise.<ref>{{cite web |url=http://www.romaniacurata.ro/wp-content/uploads/2016/11/RaportCUC-depuspesite.pdf |title=Raportul integrității universitare din România |work=Coaliția pentru Universități Curate |location=București |date=2016}}</ref>

Primele instituții de învățământ modern au fost [[Academia Domnească de la București|Academia Domnească]], înființată în 1694 și reformată în 1864 pentru a forma actuala Universitate din București, și [[Colegiul Național „Sfântul Sava” din București|Colegiul Național Sf. Sava]], ambele fiind printre cele mai prestigioase de genul lor din România.<ref>{{cite web |url=http://evz.ro/top-20-al-celor-mai-prestigioase-universitati-din-romania.html |title=Top 20 al celor mai prestigioase universități din România |work=[[Evenimentul zilei]] |author=Antonia Hendrik |date=16 noiembrie 2016}}</ref><ref>{{cite web |url=http://www.zf.ro/profesii/topul-celor-mai-bune-licee-din-bucuresti-sf-sava-gheorghe-lazar-tudor-vianu-si-mihai-viteazul-au-avut-cei-mai-multi-absolventi-de-bac-cu-media-peste-noua-9903296 |title=Topul celor mai bune licee din București: Sf. Sava, Gheorghe Lazăr, Tudor Vianu și Mihai Viteazul au avut cei mai mulți absolvenți de bac cu media peste nouă |work=[[Ziarul Financiar]] |author=Corina Mirea |date=26 iulie 2012}}</ref> Una dintre cele mai importante universități din România și sud-estul Europei, Universitatea din București este prima instituție academică românească care a intrat în topul ''QS World University Rankings'' al celor mai bune 600 de universități din lume.<ref>{{en icon}} {{cite web |url=https://www.topuniversities.com/universities/university-bucharest/undergrad |title=University of Bucharest |work=Top Universities |publisher=Quacquarelli Symonds}}</ref>

Capitala are și 378 de biblioteci (publice, municipale, universitare),<ref name="arcub" /> iar evenimente anuale precum „Nocturna bibliotecilor”<ref>{{cite web |url=http://www.hotnews.ro/stiri-cultura-20449346-bibliotecile-din-bucuresti-nocturna-bibliotecilor-25-26-septembrie-26-27-septembrie.htm |title=Bibliotecile din București în "Nocturna bibliotecilor" 25-26 septembrie și 26-27 septembrie |work=[[HotNews]] |author=D. S. |date=24 septembrie 2015}}</ref> au popularizat cititul în rândul bucureștenilor. [[Biblioteca Națională a României|Biblioteca Națională]], al cărei nou sediu a fost inaugurat în 2012, este cea mai mare din țară, dispunând de 14 săli de lectură și nu mai puțin de nouă milioane de cărți.<ref>{{cite web |url=http://www.bibnat.ro/Colectii-s63-ro.htm |title=Colecții |work=[[Biblioteca Națională a României]]}}</ref> [[Biblioteca Centrală Universitară din București|Biblioteca Centrală Universitară „Carol I”]] se remarcă și ea ca una dintre cele mai mari biblioteci din București. Aproape 300.000 de cititori accesează anual cele peste 2,3 milioane de volume ale bibliotecii.<ref>{{cite web |url=http://www.bcub.ro/home/biblioteca-in-cifre/biblioteca-in-cifre-2016 |title=Biblioteca în cifre la 31 decembrie 2016 |work=[[Biblioteca Centrală Universitară din București|Biblioteca Centrală Universitară „Carol I”]] |accessdate=2017-12-07 |archive-date=2017-12-08 |archive-url=https://web.archive.org/web/20171208070701/http://www.bcub.ro/home/biblioteca-in-cifre/biblioteca-in-cifre-2016 |dead-url=yes }}</ref>
== Sănătate ==
{{Vezi și|Listă de spitale și instituții publice de sănătate din București}}
În București, în anul 2015, la fiecare 100.000 de locuitori există 654 de medici, 90,7 medici de familie și 563,3 medici specialiști.<ref name="san">{{cite web |url=http://bucuresti.vitalsigns.ro/sanatate/ |title=Sănătate |work=Vital Signs |publisher=Fundația Comunitară București}}</ref> Adițional, din datele oferite de INS, au fost identificate 1.355 de cabinete medicale de familie dintre care două sunt de stat, restul fiind în proprietate privată.<ref name="san" /> Numărul total al medicilor este într-o creștere constantă în ultimii ani. Conform datelor INS, în 2013 în București lucrau 11.488 de medici, în 2014 11.904, pentru ca numărul lor să ajungă, în 2015, la 12.092.<ref name="san" />

În București sunt 93 de spitale din care 50 sunt publice.<ref>{{cite web |url=https://www.wall-street.ro/articol/Social/213433/cum-a-evoluat-numarul-medicilor-din-romania-in-zece-ani-cati-medici-sunt-in-fiecare-judet.html |title=Cum a evoluat numărul medicilor din România în zece ani și câți medici sunt în fiecare județ |work=[[Wall-street.ro|Wall-Street]] |author=Anișoara Munteanu |date=22 august 2017}}</ref> Unul dintre cele mai moderne spitale din Capitală este [[Spitalul Colțea|Spitalul Clinic Colțea]], care a fost reamenajat după o investiție de 90 de milioane de dolari în 2011.<ref>{{cite web |url=http://romanialibera.ro/special/reportaje/galerie-foto--cum-arata-noul-spital-coltea--dupa-o-investitie-de-90-de-milioane-de-dolari-214509 |title=Galerie foto: Cum arată noul spital Colțea, după o investiție de 90 de milioane de dolari |work=[[România liberă]] |author=Petre Bădică |date=25 ianuarie 2011}}</ref> Spitalul Colțea este și cel mai vechi din București, fiind înființat de spătarul [[Mihai Cantacuzino]] la 14 decembrie 1704.<ref>{{cite web |url=http://a1.ro/news/inedit/spitalul-coltea-310-ani-de-istorie-aici-s-au-tratat-stra-stra-bunicii-vostri-id147594.html |title=Spitalul Colțea, 310 ani de istorie: aici s-au tratat stră-stră-bunicii noștri! |work=[[Antena 1]] |date=13 februarie 2013}}</ref> Spitalul actual a fost construit între 1867–1888 de arhitectul Joseph Schiffler, de origine olandeză.<ref>{{cite web |url=http://www.monumenteromania.ro/index.php/monumente/detalii/ro/Spitalul%20Coltea/505 |title=Spitalul Colțea |work=Monumentele Istorice din România |publisher=Asociația Prietenii Muzeului Național de Istorie a României}}</ref> Astăzi, în Spitalul Colțea sunt diverse secții medicale printre care medicină internă, chirurgie generală, [[oncologie]] medicală, [[radioterapie]], [[hematologie]], [[ORL]], ATI, alături de diferite laboratoare și de ambulatoriul integrat cu cabinetele de specialitate, de colective de cercetare științifică și de o bază activă de învățământ medical.<ref>{{cite web |url=https://www.coltea.ro/specializari-si-servicii-medicale/ |title=Specializări și servicii medicale |work=[[Spitalul Colțea|Spitalul Clinic Colțea]]}}</ref>

Alte spitale sau clinici din București sunt [[Spitalul Universitar de Urgență București|Spitalul Universitar de Urgență]], [[Spitalul Clinic de Urgență București|Spitalul Clinic de Urgență Floreasca]] (ambele încadrate de Ministerul Sănătății în categoria I de competență),<ref>{{cite web |url=http://storage1.dms.mpinteractiv.ro/media/1/1/1688/8344224/2/clasificarea-spitalelor.pdf |title=Clasificarea spitalelor |work=[[Ministerul Sănătății (România)|Ministerul Sănătății]]}}</ref> [[Institutul Clinic Fundeni]], Spitalul Clinic de Urgență „Bagdasar-Arseni”, Spitalul Militar Central etc.[[File:Spitalul Colțea.jpg|thumb|200px|[[Spitalul Colțea|Spitalul Clinic Colțea]], cel mai vechi din București|centru]]
== Echipe sportive ==
=== Fotbal ===

[[Fișier:Stadionul National - National Arena 2.jpg|miniatura|dreapta|[[Arena Națională]] (2013)|nu]]

* [[A.S.C. Venus București]]
* [[Colentina A.C. București]]
* [[Româno-Americana FC București]]
* [[FC Juventus București (1924)|Juventus București]]
* [[Rapid București]]
* [[FC Steaua București|Steaua București]]
* [[Progresul București]]
* [[Dinamo București]]
* [[Sportul Studențesc]]

=== Rugby ===
* [[Dinamo Rugby București|RC Dinamo]]
* [[CSA Steaua București (rugby)|RC Steaua]]
* RC Aurel Vlaicu
* RC Olimpia

=== Baschet ===
* C.S. Rapid București
* [[CS Dinamo București]]
* [[CSA Steaua Turabo București]]
* B.C. Dan Dacian București

=== Handbal ===
* [[Steaua HC]]
* [[Dinamo Baumit]]
* CSM București ([[CSM București (handbal feminin)|feminin]] și [[CSM București (handbal masculin)|masculin]])
* [[CS Rapid CFR București|Rapid București]] (feminin)

=== Arte marțiale ===
* C.S. Italo
* A.S. Dacic Taekwondo Club
* C.S. Dinamo București
* C.S. Bushido Taekwondo
* Steaua Wu-Shu
* Ju Jitsu Club
* Chelsea Bucuresti

== Personalități născute în București ==
{{Articol principal|Listă de personalități născute în București}}
Printre cele mai cunoscute persoane născute în Capitală se pot enumera:
{{div col|2}}
* [[Nicolae Bălcescu]] (1819–1852), istoric, scriitor și revoluționar
* [[Petre Ispirescu]] (1830–1887), editor, folclorist, povestitor, scriitor și tipograf
* [[Adolf Albin]] (1848–1920), jucător de șah
* [[Alexandru Macedonski]] (1854–1920), poet, prozator, dramaturg și publicist
* [[Constantin I. Nottara]] (1859–1935), actor
* [[Lazăr Edeleanu]] (1862–1941), chimist
* [[Ion Cantacuzino]] (1863–1934), medic și microbiolog
* [[Gheorghe Marinescu]] (1863–1938), medic neurolog
* [[Vintilă I. C. Brătianu]] (1867–1930), prim-ministru
* [[Iulia Hasdeu]] (1869–1888), scriitoare și poetă
* [[Nicolae Paulescu]] (1869–1931), om de știință, medic și fiziolog
* [[Tudor Arghezi]] (1880–1967), scriitor
* [[Henri Coandă]] (1886–1972), inginer, pionier al aviației, fizician și inventator
* [[Martha Bibescu]] (1889–1973), romancieră, poetă, politiciană și memorialistă
* [[Grigoraș Dinicu]] (1889–1949), violonist și compozitor
* [[Edward G. Robinson]] (1893–1973), actor
* [[Clara Haskil]] (1895–1960), pianistă
* [[George Călinescu]] (1899–1965), critic, istoric literar, scriitor și publicist
* [[John Houseman]] (1902–1988), actor și producător de film
* [[Elvira Godeanu]] (1904–1991), actriță
* [[Gică Petrescu]] (1915–2006), cântăreț și compozitor
* [[Neagu Djuvara]] (1916–2018), istoric, diplomat, filozof, jurnalist și romancier
* [[Gabriel Popescu (balerin)|Gabriel Popescu]] (1932–2004), balerin
* [[Mircea Albulescu]] (1934–2016), actor, publicist, poet și prozator
* [[Florian Pittiș]] (1943–2007), actor, regizor, traducător și cântăreț
* [[Mircea Lucescu]] (n. 1945), antrenor de fotbal
* [[Ilie Năstase]] (n. 1946), jucător de tenis
* [[Andrei Pleșu]] (n. 1948), scriitor, estetician și istoric al artei
* [[Corina Chiriac]] (n. 1949), cântăreață, compozitoare, textieră și actriță
* [[Corneliu Vadim Tudor]] (1949–2015), scriitor, politician și publicist
* [[Adrian Năstase]] (n. 1950), prim-ministru
* [[Mircea Cărtărescu]] (n. 1956), poet, prozator, critic literar și publicist
* [[Mircea Geoană]] (n. 1958), ambasador, ministru de Externe și președinte al Senatului
* [[Maia Morgenstern]] (n. 1962), actriță
* [[Elina Löwensohn]] (n. 1966), actriță
* [[Cristi Puiu]] (n. 1967), regizor și scenarist
* [[Aurelia Dobre]] (n. 1972), antrenoare, coregrafă și gimnastă
* [[Victor Ponta]] (n. 1972), prim-ministru
* [[Alexandra Maria Lara]] (n. 1978), actriță
* [[Alexander Nanau]] (n. 1979), regizor de film, scenarist și producător
* [[Alina Cojocaru]] (n. 1981), balerină
* [[Alina Pușcău]] (n. 1981), model, actriță și cântăreață
* [[Delia Matache|Delia]] (n. 1982), cântăreață
* [[Edward Maya]] (n. 1986), DJ și muzician
* [[Antonia Iacobescu|Antonia]] (n. 1989), cântăreață și model
* [[Sorana Cîrstea]] (n. 1990), jucătoare de tenis
* [[Larisa Iordache]] (n. 1996), gimnastă
{{div col end}}

== Orașe înfrățite ==
{|class="wikitable"
|- valign="top"
|
* {{flagicon|Iordania}} [[Amman]]<ref name="infr">{{cite web |url=http://adevarul.ro/news/bucuresti/cu-infratit-bucurestiult-1_50bdf86b7c42d5a663d0ec3e/index.html |title=Cu cine este înfrățit Bucureștiul? |work=[[Adevărul]] |date=21 februarie 2011}}</ref>
* {{flagicon|Turcia}} [[Ankara]]<ref name="infr" />
* {{flagicon|Grecia}} [[Atena]] (1993)<ref>{{cite web |url=http://www.pmb.ro/pmb/comunicate/presa_com.php?msj=6659 |title=Comunicat de presă |work=[[Primăria Municipiului București]] |date=9 iunie 2017}}</ref>
* {{flagicon|Statele Unite}} [[Athens, Georgia]]<ref name="videanu">{{cite web |url=http://www2.gandul.info/stiri/videanu-primarul-care-da-in-gropi-263209 |title=Videanu, primarul care dă în gropi |work=[[Gândul]] |date=26 august 2006 |accessdate=2017-12-07 |archive-date=2017-10-28 |archive-url=https://web.archive.org/web/20171028002139/http://www2.gandul.info/stiri/videanu-primarul-care-da-in-gropi-263209 |dead-url=yes }}</ref> 
* {{flagicon|Statele Unite}} [[Atlanta]] (1994)<ref name="infr" />
* {{flagicon|China}} [[Beijing]] (2005)<ref>{{en icon}} {{cite web |url=http://www.ebeijing.gov.cn/Sister_Cities/Sister_City/ |title=Beijing's Sister Cities |work=eBeijing |accessdate=2017-12-07 |archive-date=2011-10-14 |archive-url=https://web.archive.org/web/20111014003656/http://ebeijing.gov.cn/Sister_Cities/Sister_City/ |dead-url=yes }}</ref>
* {{flagicon|Ungaria}} [[Budapesta]] (1997)<ref name="infr" />
* {{flagicon|Republica Moldova}} [[Chișinău]] (1999)<ref>{{cite web |url=http://acteinterne.pmb.ro/legis/acteinterne/acte_int/afisint.php?f=4148 |title=HOTĂRÂRE privind aprobarea unui protocol de înfrățire, încheiat de Municipalitatea București |work=Consiliul General al PMB}}</ref>
* {{flagicon|Siria}} [[Damasc]]<ref name="infr" />
* {{flagicon|Statele Unite}} [[Detroit]]<ref name="infr" />
* {{flagicon|Vietnam}} [[Hanoi]]<ref name="videanu" />
||
* {{flagicon|Germania}} [[Hanovra]]<ref name="infr" />
* {{flagicon|Nigeria}} [[Lagos]]<ref name="infr" />
* {{flagicon|Marea Britanie}} [[Londra]]<ref name="infr" />
* {{flagicon|Canada}} [[Montréal]]<ref name="infr" />
* {{flagicon|Rusia}} [[Moscova]]<ref name="infr" />
* {{flagicon|Cipru}} [[Nicosia]] (2004)<ref name="infr" />
* {{flagicon|Africa de Sud}} [[Pretoria]]<ref name="infr" />
* {{flagicon|Canada}} [[Regina, Saskatchewan]]<ref name="infr" />
* {{flagicon|Brazilia}} [[São Paulo (oraș)|São Paulo]] (2007)<ref>{{pt icon}} {{cite web |url=http://www3.prefeitura.sp.gov.br/cadlem/secretarias/negocios_juridicos/cadlem/integra.asp?alt=11072007L%20144710000 |title=LEI Nº 14.471 |work=Prefeitura de São Paulo |date=7 iulie 2007 |accessdate=2017-12-07 |archive-date=2011-10-18 |archive-url=https://web.archive.org/web/20111018123138/http://www3.prefeitura.sp.gov.br/cadlem/secretarias/negocios_juridicos/cadlem/integra.asp?alt=11072007L%20144710000 |dead-url=yes }}</ref>
* {{flagicon|Bulgaria}} [[Sofia]]<ref name="infr" />
* {{flagicon|Georgia}} [[Tbilisi]] (2022)
|}

== Note ==
{{listănote|2}}

== Bibliografie ==
* O. N. Greceanu, ''Bucureștii'', Tipografia Cartea medicală, București, 1929

=== Ghiduri turistice ===
* Arety Anastasescu (ed.): ''București. Ghidul străzilor'', București: Stadion 1973.
* Dan Berindei ș.a.: ''București. Ghid'', București: Editura Meridiane 1963.
* Dan Berindei, Sebastian Bonifaciu: ''București. Ghid turistic'', București: Editura Ed. Sport-Turism. 1980.
* Sebastian Bonifaciu, Emanuel Valeriu: ''Bucureștii de la A la Z, Ghid'', București: Editura Meridiane 1969.
* Vasile Boroneant: ''Ghidul muzeelor'', București; Editura Cinor 1992.
* ''București. Mic îndreptar turistic'', București: Editura Meridiane 1963.
* ''București. Monografie'', București: Editura Sport Turism 1985.
* Raul Călinescu: ''Excursii în împrejurimile capitalei'', București: Editura Uniunii de Cultură Fizică și Sport 1962.
* Silvia Colfescu: ''București. Ghid turistic, istoric, artistic'', București : Editura Vremea 2001.
* Consiliul Primăriei Municipiului București (ed.): ''București la a 50-a aniversare a P.C.R.'', București 1971.
* Direcția Topografică Militară (ed.): ''București. Ghidul străzilor'', București 1991.
* Gh. Graur Florescu: ''Popasuri în împrejurimile Bucureștilor'', București: Editura Sport Turism 1983.
* Florian Georgescu, și Paul I. Cernovodeanu: ''Muzeul de Istorie a Orașului București'', București: Sfatul popular al Capitalei R.P.R. 1960.
* Alexandru Ionescu, Dan Emanoil, Constantin Vlădescu: ''București. Ghidul străzilor'', București : Ed. consiliului național pentru educație fizică și sport 1969. 
* Alexandru Ionescu, Constantin Kiriac (ed.): ''București. Ghidul străzilor'', coordonare cartografie Ștefan Pandele, Mircea Vlad, București: Editura Sport Turism 1982.
* Ion Iordan: ''Împrejurimile Bucureștilor, ghid turistic'', București: Societatea R 1992.
* Gheorghe Leahu: ''București. Arhitectură și culoare'', pref. de Alexandru Balaci, București: Sport Turism 1989.
* Gheorghe Leahu: ''Lipscanii, centrul istoric al Bucureștilor'', București: Editura Arta Grafică 1993.
* Hedy Löffler: ''București'', cuvînt înainte de Ioan Grigorescu ; pagini de istorie de Panait I. Panait, București Sport Turism 1984.
* Leon Magdan: ''Ghidul pelerinului. București și împrejurimi'', București: Editura Sfântul Alexandru, 2001.
* George Șerban: ''Hoinărind prin București'', București: Editura Meridiane 1968.
* Gh. Ciocioi, Dragne, ș.a. ''Ghidul mănăstirilor din România'', ediția a II-a, București: Editura Sophia, 2011.
* Grigore Ionescu, ''București. Ghid istoric și artistic.'' Fundația pentru literatură și artă, Regele Carol II, București, 1938

=== Istorie ===
* [[Constantin Bacalbașa]]: ''Bucureștii de altădată'', București 1930, reprints ''Bucureștii de altă dată (1878-1884)'', București: Editura Eminescu 1993 și ''Bucureștii de altă dată (1885-1888)'', București: Editura Albatros 2000.
* [[Victor Bilciurescu|Bilciurescu, V]]; ''București și bucureșteni de ieri și de azi'', București: Ed. Paideia 2003.
* [[Adrian Cioroianu|Cioroianu, A]]; ''Pe umerii lui Marx: o introducere în istoria comunismului românesc'', [[București]], [[Editura Curtea Veche]], [[2007]];
* Mircea Diaconu: ''În Bucureștii de odinioară'', București: București: Editura Paideia 1998. 
* Florian Georgescu (ed.): ''Istoria orașului București'', București: Muzeul de Istorie a orașului București (MIMB) 1965.
* Florian Georgescu, Panait I. Panait, Petre Dache: ''Muzeul de Istorie a orașului București 1921-1971'', București 1971.
* Constantin C. Giurescu: ''Istoria Bucureștilor din cele mai vechi timpuri până în zilele noastre'', București 1966.
* Emanoil Hagi-Mosco: ''București. Amintirile unui oraș, Ziduri vechi. Ființe dispărute'', ed. îngrijită de Ștefan Pleșia, București: Editura Fundației Culturale Române 1995.
* Ion Ionașcu (ed.): ''Bucureștii de odinioară'', Sfatul popular al capitalei, Muzeul de Istorie a orasului București (MIMB), București : Editura Științifică 1959.
* Ionel C. Ioniță: ''O "lună" din istoria Bucureștilor'', București : Arcub, 1998.
* G. I. Ionnescu-Gion, ''Istoria Bucurescilor'', București: Socec 1899.
* [[Nicolae Iorga]], ''Istoria Bucureștilor'', București 1939.
* Ulysse de Marsillac: ''Bucureștiul în veacul al XIX-lea'', prefață, note și antologie de ilustrații de Adrian-Silvan Ionescu ; traducere din limba franceză de Elena Rădulescu, București: Editura Meridiane 1999.
* Radu Olteanu, ''Bucureștii în date și întâmplări'', București: Editura Paideia 2002.
* Dimitrie Pappasoglu: ''Istoria fondării orașului București. Istoria începutului orașului București'', București : Ed. Culturală Gheorghe Marin Speteanu, 2000 (= Memoria Bucureștilor 2).
* Dimitrie Pappasoglu: ''Istoria fondării orașului București. Capitala Regatului Român - de la anul 1330 până la 1850'', București Ed. Asociației Române pentru Educație Democratică, 2000.
* George Potra (ed.): ''Documente privitoare la istoria orașului București'', vol. 1: 1594-1821, București 1961; vol. 2: 1821-1848, București 1975; vol. 3: 1634-1800 București 1982, București: Editura Academiei Republicii Socialiste România 1961-1982.
* George Potra: ''Din Bucureștii de altădată'', București 1981.
* George Potra: ''Din Bucureștii de ieri'', București: Editura Științifică și Enciclopedică 1990.
* Șerban Rădulescu-Zoner, Beatrice Marinescu: ''Bucureștii în anii primului război mondial, 1914-1918'', București: Editura Albatros 1993.
* Adrian Rezeanu: ''Toponimie bucureșteană'', București: Academia Română 2003.
* Mihai Tătărâm: ''La margine de București'', București: Editura Sport Turism 1983.
* Virgiliu Z. Teodorescu: ''Cronică bucureșteană 1877-1878'', București: Editura Ministerului de Interne 1997.
* Nicolae Vătămanu: ''Istorie Bucureșteană'', București: Editura Enciclopedică Română 1973 (= Orizonturi 46).
* Mărculeț I. (coordonator), ''Superlativele României - mică enciclopedie,'' Editura Meronia, București, 2010. ISBN 978-973-7839-60-2
* Cristian Romano: ''[[Iosif Romanov]] librar, editor și tipograf din București în prima jumătate a secolului al XIX -lea'', în Anuarul Arhivelor Municipiului București nr.1/1996.

=== Impresii de călătorie, memorialistică și eseuri ===
* [[Tudor Arghezi]]: ''Cu bastonul prin București'', București: Editura pentru literatură 1961.
* Christian d'Auchamp: ''București văzut de un străin'', pref. de Amelia Pavel, București: Editura Sport Turism 1982. 
* Gheorghe Cruțescu: ''Podul Mogoșoaiei, povestea unei străzi'', București: Editura Meridiane 1986 (= Biblioteca de artă 438).
* Catherine Durandin: ''București. Amintiri și plimbări'', Pitești: Paralela 45 2003.
* Rodica Ianăși: ''Povestea caselor'', București: Editura Simetria 2000.
* Horia Liman: ''Timpurile și anotimpurile Bucureștiului'', București: Editura Tineretului 1960.
* Adrian Majuru: ''Bucureștii mahalalelor sau periferia ca mod de existență'', București: Editura Compania 2003.
* Paul Morand: ''București'', trad. de Marian Papahagi și Ion Pop ; Pref. și note de Ion Pop, Cluj: Echinox 2000. (Paul Morand: ''Bucharest'', Paris: Editions Plon 1934, 1935)
* Irina Nicolau, Ioana Popescu: ''O stradă oarecare din București'', București: Nemira 1999. (v. recenzia Gabrielei Trifescu în ''Observator Cultural'' Nr. 6, [http://www.observatorcultural.ro/informatiiarticol.phtml?xid=7112 online] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20070928011524/http://www.observatorcultural.ro/informatiiarticol.phtml?xid=7112 |date=2007-09-28 }})
* Constantin Olteanu: ''File din istoria Bucureștilor. Însemnările unui primar general'', București: Editura Aldo 2004.
* Alexandru Predescu: ''Vremuri vechi bucureștene'', București: Editura pentru Turism 1990.
* Tudor Ștefănescu: ''Orașul cu amintiri'', București: Editura Ion Creangă 1979.
* Lelia Zamani: ''Bucureștii în sărbătoare'', 2 vol., București: Editura Cartea de Buzunar 2003.
* [[Mustafa Balel]]: ''Bükreș Günleri'', Sivas, Türkiye: Eylül Yayınları, 1985.

=== Imagini ===
* Aurel Bauh: ''București''. album foto, București : Editura de Stat pentru Literatură și Artă 1957.
* ''București - Starea orașului'', (''Bucharest - the Condition of the City''), catalog al expoziției la Sala Dalles București 1990.
* Adrian C. Corbu: ''Bucureștii vechi, documente iconografice'', București 1936.
* Henri Stahl: ''Bucureștii ce se duc'', cu 93 fotografii originale, Vălenii de Munte : Neamul Românesc 1910, reprint București : Do-minoR 2002.
* Gheorghe Leahu: ''Bucureștiul dispărut'', București: Editura Arta Grafică 1995.
* ''București 1459-2009. 550 de ani de la prima atestare documentară'', volum îngrijit de Radu Oltean - [http://jurnalul.ro/special-jurnalul/povestea-bucurestiului-intr-un-album-inedit-527298.html recenzie]

=== Referințe pentru monumente ===
* D. Almaș, I. Panait: ''Curtea Veche din București'', București, 1974
* ''Ansamblul Sala Palatului'', București: Editura Meridiane, 1963
* Articol ''Bucarest / Bucharest / Bukarest'' în catalogul de imagini al expoziției ''ICOMOS pro Romania'' Paris. Londra, München, Budapesta, Kopenhaga, Stockholm 1989/1990, ICOMOS - Journal of the German National Committee 1, p.&nbsp;31-40. 
* Gheorghe I. Cantacuzino: ''Biserica Mărcuța'', București, 2003
* Vasile Drăguț: ''Dicționar enciclopedic de artă medievală românească'', București, 2000, p.&nbsp;105-107.
* Florentina Dumitrescu: ''Biserica Mihai Vodă'', București, 1969
* George D. Florescu: ''Din vechiul București. Biserici, curți boerești și hanuri după două planuri inedite dela sfârșitul veacului al XVIII-lea'', București, 1935
* Nicolae Ghica-Budești: ''Evoluția arhitecturii în Muntenia și Oltenia.'' I. ''Înrâuririle străine de la origine până la Neagoe Basarab'', în: Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice (BCMI) XX (1927), fasc. 53-54, p.&nbsp;121-158. 
* Nicolae Ghica-Budești: ''Evoluția arhitecturii în Muntenia și Oltenia.'' II. ''Vechiul stil românesc din veacul al XVI-lea, în BCMI, XXIII (1930), fasc. 63-66. 
* Nicolae Ghica-Budești: ''Evoluția arhitecturii în Muntenia și Oltenia.'' III. ''Veacul al XVII-Iea'', în: BCMI XXV (1932), fasc. 71~74.
* Nicolae Ghica-Budești: ''Evoluția arhitecturii în Muntenia și Oltenia.'' IV. ''Noul stil din veacul al XVIII-lea'', în: BCMI, XXIX (1936), fasc. 87-90.
* Dana Harhoiu: ''București, un oraș între orient și occident'' (''Bucarest, une ville entre orient et occident''), text ro./fr., ed. de Uniunea Arhitecților din România, București: Ed. Simetria 1997.
* Aurora Ilieș: ''Biserica Mănăstirii Colțea'', București, 1969
* Grigore Ionescu: ''București: Orașul și monumentele sale'', București, 1956
* Neculai Ionescu-Ghinea: ''Altare ucise'', în: ''Magazin istoric'' decembrie 2005, p. 30-32.
* P. E. Miclescu: ''Monumentele de pe Dealul Patriarhiei'', București, 1967
* Cristian Moisescu: ''Biserica Curtea Veche'', București, 1967
* I. Panait: ''Hanul Manuc: cercetări arheologice'', în: Buletinul Monumentelor Istorice (BMI) 2/1972, p. 3.
* I. Panait: ''Curtea Domnească din București în secolul al XVI-lea'', în: Buletinul Monumentelor Istorice (BMI) 2/1973, p. 3.
* Cornelia Pillat: ''Biserica Crețulescu'', București, 1969
* Andrei Pippidi, ''București istorie și urbanism'', București: ed. Do-minoR, 2002
* Corina Popa: ''Mănăstirea Plumbuita'', București, 1968
* Corina Popa și Dumitru Năstase: ''Biserica Fundenii Doamnei'', București, 1969
* Radu Popa: ''Mogoșoaia. Palatul și muzeul de artă brîncovenească'', București: Editura Meridiane, 1962
* George Potra: ''Istoricul hanurilor Bucureștene'', București: Editura Științifică și Enciclopedică, 1985
* Simion Săveanu: ''Enigmele Bucureștilor'', București: Editura pentru turism, 1973
* Paul Simionescu, Paul Cernovodeanu: ''Cetatea de scaun a Bucureștilor: consemnări, tradiții, legende'', Editura Albatros, București, 1976
* Nicolae Stoicescu: ''Repertoriul bibliografic al monumentelor feudale din București'', București, 1961
* Florian Georgescu, Paul Cernovodeanu, Alexandru Cebuc, ''Monumente din București'', Editura Meridiane, București, 1966

=== Statistici, urbanistică ===
* Direcția Centrală de Statistică, Direcția Orășenească de Statistică București (ed.): ''Anuarul statistic al orașului București'', București 1959.
* Florian Georgescu, Alexandru Cebuc, Petre Daiche: ''Probleme edilitare bucureștene''. 1. ''Alimentarea cu apă'', 2. ''Canalizarea Dîmboviței'', 3. ''Asanarea lacurilor din nordul capitalei'', București: Muzeul de Istorie a Orașului București (MIMB) 1966.
* Dumitru F. Mihalache (ed.): ''București la a XX-a aniversare a eliberării patriei. Cifre și imagini'', Sfatul popular al orașului București. Dir. centr. de statistică, Dir. orășenească de statistică București 1964.
* Vintilă M. Mihăilescu: ''Evoluția geografică a unui oraș'', București: Paideia 2003.
* Grigore Posea, Ioana Ștefănescu: ''Municipiul București cu sectorul agricol Ilfov'', București: Editura Academiei 1984.

=== Economie ===
* Ghidul unităților comerciale ale capitalei, București: Ministerul Comerțului Interior 1962.
* D. Hagi Theodoraky: ''Amintiri din trecutul negustoresc'', București : Do-minoR 2003.

=== Bucureștiul în literatură ===
* [[Mateiu Caragiale]]: ''Craii de Curtea Veche'', roman, București: [[Editura Cartea Românească]] 1929.
* [[Tudor Arghezi]], ''Cu bastonul prin București'', București: [[Editura Minerva]] 1972.
* [[Isac Peltz]]: ''Calea Văcărești'', roman, București: [[Editura Minerva]] 1989<sup>2</sup>.
* [[Florentin Popescu]]: ''Carte de dragoste pentru București'', București: [[Editura Eminescu]] 1986.
* [[Mircea Cărtărescu]], ''Orbitor'', București: [[Editura Humanitas]] 2007.

== Legături externe ==
{{commons|Bucharest}}
{{wikivoyage}}
{{wikționar|București}}

<!--Nu introduceți linkuri pentru autopromovare, vor fi șterse!-->
* [http://www.pmb.ro Primăria Municipiului București]
* Primării: [http://www.primariasector1.ro/ Sectorul 1] – [http://www.ps2.ro/ Sectorul 2] – [http://www.sector3primarie.ro/ Sectorul 3] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20080913195638/http://www.sector3primarie.ro/ |date=2008-09-13 }} – [http://www.ps4.ro/ Sectorul 4] – [http://www.sector5.ro/ Sectorul 5] – [http://www.primarie6.ro/ Sectorul 6]
* Site turistic despre București: [http://ro.discover-bucharest.com/ ro.discover-bucharest.com] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20150812194853/http://ro.discover-bucharest.com/ |date=2015-08-12 }}
* [http://www.evz.ro/detalii/stiri/ce-stii-despre-istoria-bucurestiului-raspunsuri-863211.html Ce știi despre istoria Bucureștiului? | RĂSPUNSURI], 12 august 2009, Andreea Dogar, ''Evenimentul zilei''
* [http://www.ecoduripostale.ro/coduri-postale/bucuresti/ Lista completa a codurilor postale din București] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20150209233402/http://www.ecoduripostale.ro/coduri-postale/bucuresti/ |date=2015-02-09 }}
* {{wikia|bucuresti|București}}
* [http://adevarul.ro/news/bucuresti/bucurestiul-stana-cetatea-scaun-vlad-Tepes-1_50efd68056a0a6567e693ba0/index.html Bucureștiul - de la stâna lui Bucur la cetatea de scaun a lui Vlad Țepeș], 11 ianuarie 2013, Vlad Ignat, ''Adevărul''
* [http://verticalnews.ro/bucuresti-cea-mai-urata-si-nedezvoltata-capitala-europeana/ București, cea mai urâtă și nedezvoltată capitală europeană] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20110817232512/http://verticalnews.ro/bucuresti-cea-mai-urata-si-nedezvoltata-capitala-europeana/ |date=2011-08-17 }}, 26 aprilie 2011, ''Vertical News''
* [http://www.evz.ro/detalii/stiri/bucuresti-un-batranel-simpatic-411734.html Bucuresti, un "batranel" simpatic], 20 septembrie 2006, ''Evenimentul zilei''
* [http://www.evz.ro/detalii/stiri/harta-provincialilor-care-traiesc-visul-bucurestean-de-unde-se-trage-populatia-capitale-1044365.html HARTA PROVINCIALILOR care trăiesc visul bucureștean. De unde „se trage” populația Capitalei și câți bucureșteni get-beget mai sunt], 26 iunie 2013, Cristina Lica, ''Evenimentul zilei''
* [http://www.amosnews.ro/arhiva/alexandru-rusi-internet-mon-amour-stiati-despre-bucuresti-26-12-2010 Alexandru RUȘI: Internet, mon amour. Ce știați despre București ?], 26 decembrie 2010, ''Amos News''

'''''Transport'''''
* [http://www.infofer.ro Mersul Trenurilor de călători] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20181102113048/http://www.infofer.ro/ |date=2018-11-02 }}
* [http://www.otp-airport.ro Aeroportul Internațional Otopeni] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20050717093047/http://www.otp-airport.ro/ |date=2005-07-17 }}
* [http://www.baneasa-airport.ro Aeroportul Aurel Vlaicu]
* [http://www.metrorex.ro/prima_pagina_p75-1 Metrorex] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20110509093656/http://www.metrorex.ro/prima_pagina_p75-1 |date=2011-05-09 }}
* [http://www.autogari.ro/ www.autogari.ro] - Transportul rutier de persoane
* [http://www.bucurestiul.net/harta-transport-bucuresti/ Harta transportului în comun din București] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20130314005452/http://www.bucurestiul.net/harta-transport-bucuresti/ |date=2013-03-14 }}

'''''Hărți'''''
* [http://www.hartis.ro/jud/bucuresti.html Harta turistică a Bucureștiului]
* [http://wikimapia.org/#lat=44.44&lon=26.1&z=11&l=0&m=b&search=Bucharest Hartă și descrieri detaliate pe Wikimapia]
* [http://www.apmnir.ro/map.php Harta Monumentelor Istorice din București]
* [https://orasultau.ro/harta/bucuresti-o Harta strazilor din București]

'''''Imagini'''''
* [http://razvanpascu.ro/2012/02/15/imagini-din-bucurestiul-sub-zapada/ Romania e frumoasă (35): imagini din Bucureștiul sub zăpadă], 15 februarie 2012, ''RazvanPascu.ro''

'''''Video'''''
* [http://www.evz.ro/detalii/stiri/bucurestiul-vazut-de-o-drona-cum-arata-capitala-de-la-inaltime-video-1076419.html BUCUREȘTIUL, văzut de o DRONĂ. Cum arată Capitala de la înălțime - VIDEO], 11 ianuarie 2014, Sorin Breazu, ''Evenimentul zilei''
<!--Nu introduceți linkuri pentru autopromovare, vor fi șterse!-->

== Vezi și ==
{{Portal|București}}
* [[Cronologia istorică a Bucureștiului]]
* [[Biserica Mavrogheni]]
* [[Listă de personalități născute în București]]
* [[Lista primarilor Bucureștiului]]
* [[Lista monumentelor istorice din București]]
* [[Listă de clădiri din București]]
* [[Transport în București]]
* [[Lista gărilor, autogărilor și a aerogărilor din București]]
== Lectură suplimentară ==

* Bunea, Iulia. ''Bucureștiul paralel. Cât cheltuie STB pe campania cu vloggeri și cine s-a ocupat. Nume și cifre. Autobuzele, promovate printr-o campanie ‘fără P''’ [Parallel Bucharest. How much is STB spending on the vlogger campaign and who handled it. Names and numbers. Buses, promoted through a ‘no P’ campaign]. Pagina de Media, June 20, 2022. 
* Grama, Emanuela. ''Centrul Vechi din București. Politică și patrimoniu.'' Iași, București, Editura Polirom, 2023, 304 p., ISBN 978-973-46-9404-4


{{Cartiere București}}
{{Sectoare București}}
{{Cele mai populate orașe ale României}}
{{Capitalele Europei}}
{{NUTS-Ro}}

{{Control de autoritate}}
[[Categorie:București| ]]
[[Categorie:Capitale din Europa]]
[[Categorie:Orașe din România]]
[[Categorie:Orașe universitare din România]]
[[Categorie:Localitate-martir din România]]
[[Categorie:Așezări din Muntenia]]
[[Categorie:Târguri din Țara Românească]]