Sari la conținut

Bucur Bădescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Bucur Bădescu
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Decedatsecolul al XX-lea Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațieofițer Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
comandant al Brigăzii 1 Infanterie
MonarhFerdinand I
Activitate
GradulSublocotenent (1889)
Locotenent (1893)
Căpitan (1898)
Maior (1910)
Locotenent-colonel (1914)
Colonel (1916)
General de brigadă (1917)[1]:p. 443
A comandat1916 - comandant al Brigăzii 1 Vânători)
1917 - comandant al Brigăzii 4 Infanterie
1918-1919 - comandant al Brigăzii 1 Infanterie
Bătălii / RăzboaiePrimul război mondial (1916-1918)
Operațiile militare postbelice (1918-1920)
Decorații și distincții
DecorațiiOrdinul „Coroana României” în grad de cavaler[*]  Modificați la Wikidata

Bucur Bădescu (n.  – d. secolul al XX-lea) a fost unul dintre ofițerii Armatei României, care a exercitat comanda unor mari unități și unități militare, pe timp de război, în perioada Primului Război Mondial și operațiilor militare postbelice.

A îndeplinit funcții de comandant de regiment și de brigadă în campaniile din anii 1916-1919.[2]

Cariera militară

[modificare | modificare sursă]

Bucur Bădescu a ocupat diferite poziții în cadrul unităților de infanterie ale armatei române, avansând până în anul 1914 la gradul de locotenent-colonel. A fost colonel în 1916 și general de brigadă în 1917.[3] În perioada Primului Război Mondial a îndeplinit funcțiile de comandant al Regimentului 1 Vânători și comandant al Brigăzii 4 Infanterie.[2] A fost comandant al Brigăzii 8 Infanterie în anul 1917.

A fost decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul”, clasa III, pentru modul cum a condus Regimentul 1 Vânători în Luptelor din Munții Cernei, din anul 1916, fiind unul din cei 12 ofițeri din primul decret de acordare a aordinului.

Pentru curajul și spiritul de sacrificiu al acestui ofițer care în fruntea trupei sale a atacat și cucerit pozițiunea de la culmea Ozoinea, cucerind reduta și capturând apărătorii.
Înalt Decret no. 2970 din 28 septembrie 1916[4]:p. 53

În cadrul acțiunilor militare postbelice, a comandat Brigada 1 Infanterie, în timpul operației ofensive la vest de Tisa.[5]:p. 333[6]

  1. ^ a b Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1916, Tipografia „Universala” Iancu Ionescu, București, 1916
  2. ^ a b Alexandru Ioanițiu (Lt.-Colonel), Războiul României: 1916-1918,vol. I, Tipografia Geniului, București, 1929
  3. ^ Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1915, Tipografia și Stabilimentul de Arte Grafice George Ionescu, 1915
  4. ^ a b Ministerul de Răsboiu, Anuarul ofițerilor și drapelelor Armatei Române cărora li s-au conferit ordinul „Mihai Viteazul”, Atelierele grafice „Socec & Co”, București, 1930
  5. ^ Lt. col. Constantin Drăgănescu, Campaniile din 1848/1849 și 1919 în Transilvania și Ungaria, Tipografia „Isvorul”, București, 1930
  6. ^ Dumitru Preda, Vasile Alexandrescu, Costică Prodan, În apărarea României Mari. Campania armatei române din 1918-1919, Editura Enciclopedică, București, 1994
  • Drăgănescu Constantin, Campaniile din 1848/1849 și 1919 în Transilvania și Ungaria, Tipografia „Isvorul”, București, 1930
  • Kirițescu, Constantin, Istoria războiului pentru întregirea României, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989
  • Mărdărescu Gheorghe, Campania pentru desrobirea Ardealului și ocuparea Budapestei (1918-1920), Editura Cartea Românească, București, 1921
  • Preda Dumitru; Alexandrescu Vasile; Prodan Costică, În apărarea României Mari. Campania armatei române din 1918-1919, Editura Enciclopedică, București, 1994