Boris Oks

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Boris Oks
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Grigoriopol, gubernia Herson, Imperiul Rus Modificați la Wikidata
Decedat (74 de ani) Modificați la Wikidata
Shanghai, Republica Chineză Modificați la Wikidata
Căsătorit cuDavîdova, Țețilia Davîdovna[*][[Davîdova, Țețilia Davîdovna (Russian soprano opera singer)|​]] Modificați la Wikidata
Cetățenie Imperiul Rus Modificați la Wikidata
Ocupațiemedic Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba rusă Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materUniversitatea din Heidelberg  Modificați la Wikidata

Boris Oks (în rusă Борис Абрамович Окс; n. , Grigoriopol, gubernia Herson, Imperiul Rus – d. , Shanghai, Republica Chineză) a fost un medic și publicist țarist rus, originar din Transnistria.

Biografie[modificare | modificare sursă]

S-a născut în târgul Grigoriopol din ținutul Tiraspol, gubernia Herson (actualmente în Transnistria, Republica Moldova). A studiat medicina la Würzburg, Zürich și Heidelberg. În 1878 la Universitatea din Heidelberg și-a susținut disertația de doctorat în domeniul fiziologiei somnului, publicată sub titlul „Fiziologia somnului și a viselor” la Odesa în 1880.

În anii 1879-1887 a lucrat în Bulgaria. A fost medic de district în orașele Radomir (1879), Razgrad (1881) și Varna (1883),[1] a publicat revista medicală „Zdrave” (Здраве; 1884-1887). După un stagiu la Viena și Berlin (1879), a fondat și a condus la Razgrad primul institut anti-variolă din Bulgaria (și al doilea în Europa) în 1881.[2] La perioada activării sale la Razgrad (1881-1883), se referă crearea de către medic a primului vaccin împotriva variolei în Bulgaria.[3] La cel de-al VII-lea Congres „Pirogov”, el a prezentat materiale privind vaccinarea împotriva variolei a mai mult de o jumătate de milion de adulți și copii cu un vaccin creat la institut, dovedind necesitatea unei vaccinări universale a populației. Ulterior, s-a stabilit la Sofia, unde a lucrat la organizarea unui institut bacteriologic, care a fost deschis după plecarea sa din țară.

În 1889 s-a întors în Rusia, stabilindu-se la Sankt Petersburg. Din 1891, timp de două decenii și jumătate, a publicat ziarul „Paramedicul” (Фельдшер), conceput pentru a rezuma experiența paramedicilor de frunte ai Imperiului Rus și contribuind la consolidarea comunității paramedice profesionale din Rusia.[4] În plus, din 1898, împreună cu Ludvig Iakobzon, a publicat „Jurnalul medical” (Медицинский журнал) și ziarul „Doctorul de acasă” (Домашний доктор; din 1907).

A fost autor al mai multor articole despre medicină, publicate în „Enciclopedia Brockhaus și Efron”, precum și cărți de referință cu prescripție medicală. În anii 1890-1916 a publicat referințe anuale și caiete-calendar pentru paramedicii din toate departamentele și paramedicii-moașe. Sub redacția sa, au fost publicate o serie de traduceri ale literaturii medicale din Occident, printre care „Dicționarul medical latin-rus și rus-latin” a fost retipărit de multe ori (ultima ediție a fost publicată postum în 1934).

În 1922 a emigrat din Rusia și s-a stabilit la Shanghai, unde a locuit până la sfârșitul vieții. În anii 1922-1926 a fost primul președinte al Societății medicilor ruși din Shanghai, pe care l-a creat.

În prezent, o stradă din Varna poartă numele doctorului.[5]

Note[modificare | modificare sursă]