Boris Glavan
| Boris Glavan | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  Țarigrad, raionul Drochia, Republica Moldova |
| Decedat | (22 de ani) Sorokîne, RSS Ucraineană, URSS |
| Înmormântat | Sorokîne |
| Cetățenie |  Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste |
| Etnie | moldoveni |
| Ocupație | clandestine agent[*] partizan revoluționar |
| Activitate | |
| Gradul | sergent major[*] (din decembrie 1941) |
| Bătălii / Războaie | Frontul de Est |
| Decorații și distincții | |
| Decorații | Ordinul Războiului Patriotic cl. I[*] () medal «Partizanu Otecestvennoi voinî» I stepeni[*] () |
Modifică date / text  | |
Boris Glavan (potrivit unor surse Glăvan;[1] în rusă Борис Григорьевич Главан; n. , Țarigrad, raionul Drochia, Republica Moldova – d. , Sorokîne, RSS Ucraineană, URSS) a fost un partizan sovietic moldovean, participant activ al mișcării clandestine în timpul celui de-al doilea război mondial. A fost membru al organizației clandesitine anti-fasciste „Garda tânără” (Молодая гвардия).
Biografie[modificare | modificare sursă]
S-a născut în satul Țarigrad (acum în raionul Drochia, Republica Moldova) din județul Bălți, Basarabia (România), în familia artileristului Grigore Glavan și a Zinaidei Glavan, mama fiind de naționalitate rusă.[2]
După ce a absolvit școala rurală, a intrat la o școală profesională din Soroca. După absolvirea anului IV a efectuat stagiul profesional direct la locul de muncă. În 1937 și-a încheiat cu succes studiile, iar în toamnă a promovat examenele de admitere la școala profesională superioară de patru ani din București, fiind înscris în primul an.[3]
În 1940, odată cu ocupația sovietică a Basarabiei, a abandonat studiile de la București, și s-a transferat în ultimul an al Școlii Pedagogice din Bălți.[4]
În primele zile ale războiului s-a oferit voluntar într-un batalion de luptă împotriva sabotorilor, iar în august 1941 a intrat în Armata Roșie. Ca urmare a faptului că vorbea bine rusa și româna, a fost numit traducător la cartierul Diviziei 296 Infanterie. La sfârșitul lunii decembrie i s-a acordat gradul de sergent-major.[2]
În primăvara anului 1942 Glavan a devenit membru al Comsomolului. În vara aceluiași an, participând la lupte grele defensive, a fost prins în încercuire, alături de divizia sa. După ce a scăpat din încercuirea inamică, a decis să se îndrepte spre Krasnodon, unde părinții lui s-au stabilit în toamna anului 1941. A ajuns în luna august în orașul ocupat.
În Krasnodon, Glavan a făcut cunoștință cu partizanul Anatoli Popov și la recomandarea lui a fost primit în rândurile organizației clandestine „Garda tânără”, care număra cca. 100 tineri, majoritatea membri comsomoliști.[5]
Împreună cu camarazii săi, a scris și a distribuit pliante, a obținut arme. Ca fost soldat din prima linie, i-a învățat pe tineri să mânuiască armele, să ocolească patrulele fără a fi auziți, să îndepărteze paznicii. A participat activ la pregătirea și punerea în aplicare a operațiunilor armate ale „Gărzii tinere”, lovirea vehiculelor inamice, eliberarea prizonierilor de război.
La 5 ianuarie 1943 a fost arestat și, după torturi severe, a fost executat și aruncat într-o groapă minieră din regiunea Krasnodonului. A fost înmormântat în groapa comună a eroilor din piața centrală a aceluiași oraș.
A fost decorat post-mortem cu Ordinul Războiului Patriotic cl. I și cu Medalia „Partizan în Războiul pentru Apărarea Patriei” cl. I.[6]
Memorie[modificare | modificare sursă]
Numele lui Boris Glavan îl poartă mai multe străzi din localitățile Republicii Moldova, precum și din orașe din fosta Uniune Sovietică. În Bălți, un bust a lui Boris Glavan de sculptorul Lazăr Dubinovschi este instalat la Universitatea de stat A. Russo din același oraș.[4]
În Uniunea Sovietică au existat mai multe premii care i-au purtat numele – Premiile Comsomolului Moldovei „Boris Glavan”(ru)[traduceți].
Referințe[modificare | modificare sursă]
- ^ „Boris Glăvan - coborât de pe soclu”. europalibera.org. Accesat în .
- ^ a b ru „Борис Главан / Биография”. peoples.ru. Accesat în .
- ^ Зинаида Трофимовна Главан. «Слово о сыновьях». Повесть.. — Донецк: Донбас, 1987. — 175 с.
- ^ a b „Monumentul lui Boris Glavan”. prospect.md. Accesat în .
- ^ ru „90 лет со дня рождения Бориса Главана”. baltigraphia.me. Accesat în .
- ^ ru „Б. Г. ГЛАВАН”. molodguard.ru. Accesat în .
Legături externe[modificare | modificare sursă]
- Casa-muzeu „Boris Glavan” din Țarigrad